Nu aveti un prieten sau o prietena apropiata in fata caruia (careia) sa va deschideti sufletul? Sunteti singuri? Scrieti-i doamnei Letitia, care va incerca sa va fie cel mai apropiat prieten respectandu-va, in acelasi timp, confidentialitatea. Trimit
Nu aveti un prieten sau o prietena apropiata in fata caruia (careia) sa va deschideti sufletul? Sunteti singuri? Scrieti-i doamnei Letitia, care va incerca sa va fie cel mai apropiat prieten respectandu-va, in acelasi timp, confidentialitatea. Trimiteti problemele dumneavoastra in scris, pe adresa redactiei: Bucuresti, str. Fabrica de Glucoza nr. 5, sector 2, Redactia Libertatea si mentionati pe plic: "Pentru Letitia".



"Despre o viata frumoasa"



Va scriu despre o viata frumoasa. Am 85 de ani si am fost 61 ani casatorita si ma laud ca in acesti ani nu ne-am certat niciodata...
Eu provin dintr-o familie saraca, sotul meu dintr-o familie instarita. Soacra mea, bogata, nu m-a suportat niciodata, ca eram din familie saraca si fara facultate... Primii ani de casatorie au fost grei, ani de razboi - soacra nu ne-a ajutat cu nimic, biata mama mi-a dat doua farfurii si doua tacamuri. Erau ani cu legi rasiale - nu aveam nici unul vreun serviciu si numaram banutii; in 1942, prima iarna de razboi, sotul a curatat zapada munca obligatorie, dupa aceea la o institutie de stat s-a permis sa se angajeze barbati cu facultate, munca de birou, fara salariu. Un prieten l-a adus si pe sotul meu acolo, directorul a fost impresionat ca sotul meu vorbea franceza, germana, engleza, rusa si romana si i-a amenajat un birou separat si i-a dat sa-i traduca doua carti - nu stiu din ce limba, dar i-a fixat si un salariu si astfel ne-a salvat. Socrii mei locuiau in cinci camere la bloc, cu bucatareasa si jupaneasa, noi am stat intr-o camera mica, mobilata, fara confort. Anii au trecut si in 1948 s-a nascut fetita mea si totul s-a schimbat...
Un prieten l-a adus pe sotul meu in presa si desi situatia politica nu era perfecta, sotul meu a rezistat pana la pensie... Soacra mea, care reusise sa plece afara, a fost foarte incantata ca am fetita - ea si-a dorit o fetita si a inceput sa trimita colete in special cu alimente si lucrusoare pentru copii. Fetita foarte slabuta, bine si cu grija crescuta, s-a facut o fetita mare, frumoasa si eleganta...
A trimis de toate, pana la 18 ani. Nu a reusit la facultate. Secretul casniciei noastre a fost ca de la inceput sotul meu traducea pentru diferite institutii ca si colaborator extern, eu ma ocupam de gospodaria casei - primim salariul de la amandoi si trebuia sa acopar toate cheltuielile casei. Am talent sa
impart banii cu folos. Cand am avut 14 ani si opt luni m-am angajat ca practicanta de birou, m-a adus un var si eram asa mica ca mi s-au pus doua registre pe scaun ca sa vad ce scrie pe birou... seful contabil m-a invatat contabilitatea - si tot el a aranjat cu patronul - salariul. seful m-a dus la primul salariu la CEC si mi-a scos primul carnet de 100 lei depunerea si mi-a zis: fetito, te invat pentru toata viata: ai sa castigi 100 de lei, ai sa cheltuiesti 80 si 20 ai sa-i pui pe carnet, dar in viata ta sa nu ti se intample sa te scoli dimineata sa spui ca n-ai bani de paine si n-ai unde sa imprumuti. De atunci, sunt 70 de ani, dar toata viata am avut carnet cu ceva. Cand m-am casatorit si sotul meu avea carnet si toata viata eram in intrecere care depune mai mult... Azi, in camera libera dupa moartea sotului, s-a mutat fetita fiicei mele... Fiica mea, dupa divort, a plecat in Canada, iar fetita ei, dupa legile de atunci, a trebuit s-o lase tatalui... Fetita a crescut cu mama de-a doua, o femeie simpla dar inimoasa si un tata mai sever - azi colonel...
Fetita a facut facultate, a stat un timp la mine, dupa aceea s-a mutat la camin, eu am ramas in raporturi bune cu fostul ginere, ca sa-mi trimita fetita in vacante. Nu am vazut asa camaraderie, fetita a locuit la Turnu Severin toata clasa, a dat bacalaureatul, toti au venit la Bucuresti, toti au dat la facultate (diferite) toti au reusit si toti au terminat. Se ajutau, erau mereu impreuna, daca unul pleca acasa se intorcea cu zece sacose de la parinti pentru colegi, acolo acasa parintii se cunosteau...
Cand au serbat zece ani de la Bacalaureat s-au intalnit toata clasa, unii cu sotii si copii. Au ramas prieteni... Nepoata e realizata, conduce o intreprindere si-i merge bine. Cand s-a mutat la mine a renovat apartamentul, a pus faianta la bucatarie si baie, a schimbat totul nou si azi parca e un mic paradis. Ne impacam bine si are grija de mine. Eu cu pensia ma descurc, de la Asistenta Sociala mi se trimite o femeie la curatenie si o trimit in piata sa-mi cumpere fructe si legume proaspete. De la o cantina restaurant mi se trimite cu plata mancare acasa. Fiica mea telefoneaza regulat si se intereseaza de mine. Nepoata are grija de mine, daca nu ma simt bine ma duce la doctor, imi cumpara medicamente. in general ma simt bine.
inchei, cu prietenie,
M., Bucuresti



Oamenii care o vor citi vor avea ce invata



Draga mea, am ales sa-ti public scrisoarea impotriva dorintei tale, pentru ca mi s-a parut extrem de potrivita pentru Sarbatoarea invierii Domnului, pentru ca este plina de pilde, iar oamenii care o vor citi vor vedea ca au ce invata, daca vor avea si intelepciunea de a o face. O scrisoare despre o viata minunata, despre o familie care a stiut sa lupte, despre oameni care au stiut sa se respecte si impreuna au reusit sa-si traiasca viata asa cum trebuie, fara pareri de rau. Multi oameni reusesc acest lucru si raman anonimi, pentru ca este ceva firesc.



"incerc sa gasesc persoana potrivita sufletului meu"



Se spune ca viata e frumoasa si merita traita din plin. Asta daca ai motive sa te bucuri de ea. Sunt un baiat din Bucuresti, dar pot spune ca la varsta mea nu mai am nici un motiv de a fi fericit. Sunt singur, si acest lucru mi-a luat bucuria de a trai. Prin intermediul tau incerc sa gasesc persoana potrivita sufletului meu. in primul rand, imi doresc sinceritate si respect reciproc. Eu sunt un barbat linistit, calm, fara vicii, un pic timid, si nu-mi doresc nimic altceva decat sa cunosc o fata cu care sa ma inteleg bine si sa avem o viata frumoasa impreuna. Am 26 de ani, 1,75 metri, par negru, ochi caprui si un suflet trist si singur. in timpul liber ma plimb prin oras sau prin parcuri, iar noaptea imi place foarte mult sa admir stelele. Am loc de munca stabil, de peste sase ani. imi place muzica lui Celine Dion si Julio Iglesias, dar si multe alte genuri de muzica. Fata care va citi aceste randuri trebuie sa inteleaga ca eu nu vreau aventuri scurte ci doresc sa intalnesc jumatatea inimii mele. Vreau sa fiu fericit. Cine nu vrea? Daca o fata singura isi doreste pe cineva, poate sa ma sune la 0727.819.958.
Va multumesc, cu deoasebit respect,
Petre, Bucuresti


Despre autor:

Libertatea

Sursa: Libertatea


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.