Stilul Gotic

Fara a avea vreo legatura cu arta popoarelor gotice, denumirea stilului vine de la expresia "maniera dei goti" (in italiana, "maniera gotilor"). S-a format si s-a dezvoltat intre secolele XII-XVI. Tara de origine: Burgundia, de aici extinzandu-se in tarile europene catolice - Franta, Germania, Anglia, Tarile de Jos, Italia, Spania, Austria, Cehia, Polonia, Ungaria, Transilvania, unde a suportat influentele locale. Etapele de evolutie au imbracat denumiri diferite in Franta, Anglia, Germania, Austria.
Caracteristici, in arhitectura, unde se manifesta cel mai evident: bolta ogivala, consola pentru sustinerea boltilor, care inlocuieste zidurile masive, folosirea contrafortilor si arcelor de sprijin.
In Italia (perioada secolelor XII-XV), stilul gotic a fost marcat de stilurile bizantin, romanic, arab si de influentele greco-romane.
In Franta, evolutia a cunoscut trei perioade distincte: stilul lanceolat, definit prin linii clare, plan simplu cu abside poligonale; stilul radiant (ogive rotunjite, stalpi zvelti, capiteluri corintice, ferestre mari, decorate in partea superioara cu trefla); stilul flamboiant (fr. flamboyant, in forma de flacara) reprezentative fiind ferestrele cu ancadramentul superior in arc de acolada sau toarta de cos.
Incepand cu secolul XIV, apare pictura de portret. Tehnicile utilizate: glasiul, grissaille-ul, avand la baza pictura cu vopsele de ulei experimentata pentru prima oara in Flandra de catre fratii Hybrecht si de Jan van Eyck. In Italia, se remarca Antonello da Messina. Tipice pentru pictura epocii sunt abundenta detaliilor si decorativismul excesiv. Artisti importanti: Fra Angelico, Mattis Grunewald, Hieronymus Bosch, Hans Holbein cel Batran.
In artele aplicate predomina obiectele de cult realizate din metale pretioase, impodobite cu emailuri si pietre scumpe. Mobilierul are suprafetele sculptate, distingandu-se prin masivitate.

---

Despre autor: