Mii de romani cauta comori

Cautatorii de comori din Romania, cateva mii la numar, spun ca in tara noastra sunt ascunse cateva sute de tone de aur sub forma de tezaure. Ele sunt trecute in harti secrete, realizate, majoritatea, prin secolele al XVII-lea si al XVIII-lea. Dar sunt si unele mult mai vechi. in premiera prezentam doua asemenea harti, precum si un comentariu, nedatat, despre tezaurul printului sarb Milos Obrenovici (mort in 1860), ascuns undeva in Muntii Cernei. Majoritatea localnicilor ii considera pe cautatorii de comori drept indivizi care bat campii. Dar le urmaresc fiecare miscare, ori de cate ori se duc sa sape undeva. Ca, deh, fiind vorba de multi bani la mijloc, se pune intrebarea: dar daca au totusi dreptate?
Pentru a ajunge la un grup de cautatori de comori este nevoie de o recomandare. Societatea cautatorilor este secreta. "Nici sa nu spui din ce localitate suntem, ca o sa avem probleme...". Vorbim cu doi cautatori care au facut parte dintr-o asociatie inscrisa legal, dar au iesit, si-au format un grup mic si sapa in locuri numai de ei stiute.
O data la doi ani au loc sedinte regionale discrete ale cautatorilor, unde se fac schimburi de informatii, atat in ceea ce priveste hartile nou aparute pe piata cat si despre aparatura de cautare. Unii sunt simpli detinatori de informatii, respectiv cunoscatori de legende sau posesori de harti, altii se pricep la descantece - o comoara nu se dezgroapa oricum, pentru ca poate fi blestemata - iar altii, foarte rari, sunt oameni care stiu sa decripteze documentele secrete privind locul unde sunt ingropate obiectele cu pricina. "Sunt cateva mii de cautatori de comori in toata tara. Practic nu e judet in care sa nu existe un grup, mai mare sau mai mic. Cele mai puternice sunt in Constanta si Mehedinti. Dintre acestia unii fac parte din asociatii ale cautatorilor de comori, altii lucreaza in grupuri separate, iar altii sunt simpli hoti."
Toti cautatorii de comori din Romania se tem de stat. Spre deosebire de aurul brut, aurul batut in monede este considerat bun de patrimoniu si trebuie predat statului. in contrapartida, cel care a gasit comoara poate primi 30 la suta din valoarea ei, dar dupa evaluarea facuta de stat, la un pret impus de acesta. "Daca un coson dacic, de pilda, poate fi vandut in Occident cu suma de 5.000 de euro, Ministerul Culturii din Romania plateste un milion de lei pe moneda. Asta pe de o parte. Dar mai sunt si alte probleme.
"Nici nu va dati sema cati oameni au aur ingropat in curte de inaintasii lor, dar nu au curaj sa il scoata. Sau daca il scot il ascund in alta parte pentru ca le este frica de stat. Pai, ce sa faca cu el? Daca il declara i se confisca imediat, pentru un motiv sau altul. Cunosc un caz in care omul a declarat o galeata cu bani. in final a aparut un document in care el declara ca acel aur avea greutatea de 200 de grame. Despre restul nu se mai stie nimic. Cata bataie a luat, numai el stie. Dar se intampla lucruri chiar mai rele, persoane importante din Romania lucreaza cu anumite grupuri de cautatori. Primii ofera protectie la nivel politic, altii ofera informatii. Banii se impart intre ei. Sa dau un exemplu: in 1988 au venit in zona Cerna Varf cateva TAB-uri cu soldati, impreuna cu oficiali de la Bucuresti. Au sapat si au incarcat cateva lazi intr-un transportor blindat. Exista martori oculari care au recunoscut personajele, astazi in posturi cheie ale statului. Ce s-a ridicat de acolo si ce destinatie a luat incarcatura? Asemenea manevre s-au facut si dupa 1990. Cei care nu au protectie politica risca foarte mult. De aceea suntem discreti. Pe de alta parte suntem in posesia unor informatii foarte pretioase, conform carora numai in aceasta zona din sud-vestul Romaniei exista cateva sute de tone de comori ascunse. Vorbim de locatii deja cunoscute."
Desigur, pare straniu ce spun acesti oameni. E posibil insa sa aiba dreptate, macar partial. Caz in care...



"Sunt sute de tone de comori ascunse"

"Hartile de care dispunem provin in general din Banat, zona batuta de o gramada de imperii timp de peste 2000 de ani. Majoritatea sunt din secolele XVII - XVIII. Au fel de fel de insemnari, de coduri care trebuie descifrate. Sunt foarte scumpe, nu se intra usor in posesia lor. Pe de alta parte este adevarat ca nu suntem agreati de oficialitati, dar nu pentru ca distrugem situri arheologice, cum spun ei, comorile nu sunt acolo, noi stim acest lucru. Sunt persoane cu functii mari in statul roman care fura tezaure. Noi ii incomodam. Tranzactiile lor se fac la Timisoara. Este adevarat ca in zona Banatului sunt cateva sute de tone de comori ascunse. Nu sunt povesti, am documente in acest sens", ne-a declarat Alexandru Cimpeanu, presedintele Asociatiei cautatarilor de comori si tezaure din Caras-Severin.

---

Despre autor: