"Toti de la Ram ne tragem!"

Fara a intra in detalii istorice, trebuie amintit ca nordul Bucovinei, Tinutul Hertei, fostul judet al Basarabiei (actuala regiune Cernauti), NU au apartinut niciodata Ucrainei. Pana la rapirea unei parti insemnate a Tarii de Sus a Moldovei, de catre Imperiul Austro-Ungar, se poate vorbi de perioada moldoveneasca a Bucovinei (1359-1775), aceasta zona facand parte din spatiul carpato-nistrean de etnogeneza romaneasca (incepand cu secolele II-III d. H.). Au urmat epocile de dominatie straina - cea habsburgica (1775-1918) si cea sovietica (1940-1941 si 1944-1991), aceasta din urma insemnand un cadou stalinist facut RSS Ucraina, la care s-au adaugat nordul Maramuresului Istoric, de peste Tisa, si sudul Basarabiei, pana la Odesa. Bineinteles ca dupa obtinerea independentei de stat (1991), Ucraina si-a pastrat autoritatea si asupra celor trei teritorii unde si astazi traiesc aproximativ 600.000 de romani, majoritatea in regiunea Cernauti, cu zeci de sate compact romanesti.
Aici a invatat si Eminescu
La mijlocul secolul al XIX-lea, orasul Cernauti a devenit un focar de renastere culturala romaneasca, mai ales datorita refugiatilor pasoptisti din Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca, printre care V. Alecsandri, M. Kogalniceanu, Alecu Russo, Aron Pumnul si George Baritiu, adapostiti de ospitaliera familie de patrioti Hurmuzachi. Datorita acestor minti luminate a fost posibila aparitia primei publicatii Bucovina. Gazeta romaneasca pentru politica, religie si literatura, in limbile romana si germana; saptamanalul a existat doi ani (4 octombrie 1848 - 2 octombrie 1850), in el publicandu-se si o petitie adresata imparatului austriac, in care se cerea, printre altele: "Ca pastrare a nationalitatii sa se intemeieze scoale populare si o catedra pentru limba si literatura romaneasca"... Datorita colaboratorilor sai, aceasta gazeta a devenit una dintre cele mai reprezentative publicatii ale timpului, "un simbol al unitatii spirituale romanesti". In aceeasi directie a actionat si Aron Pumnul (1818-1866), care la gimnaziul german din Cernauti a reusit sa introduca un curs de limba, literatura si istoria romanilor. Din prelegerile si manualele ilustrului profesor, in special din crestomatia sa Lepturariu romanesc (1862-1865), elevii gimnaziali, printre care si Mihai Eminescu, au aflat si invatat lucruri importante despre trecutul istoric si cultural al poporului roman.
Acesta a fost doar inceptul, asa cum rezulta din studiul introductiv al cuprinzatorului volum "Pagini de literatura romana - Bucovina, Regiunea Cernauti, 1775-2000 (compendiu si antologie), de Grigore C. Bostan si Lora Bostan, Editura Alexandru cel Bun, Cernauti, 2000. Ele sunt, cum spun autorii, "marturii ale creativitatii romanesti in nordul instrainat al Bucovinei". Si a venit Unirea cea Mare, gasindu-i pe bucovineni, de la vladica la opinca, precum se zice, bine pregatiti sa se alature tarii-mama, cu societati culturale si de invatamant, cu ziare, cenacluri, scriitori, folcloristi si istorici. Capitala provinciei, Cernautiul, si intreg tinutul se aliniaza relativ repede la normele socio-politice si cultural-artistice ale Regatului, Tara Fagilor cunoscand in perioada interbelica o binecuvantata inflorire.
Cei scapati din Gulag
Dupa al doilea razboi mondial, intreaga viata a romanilor din RSS Ucraina si RSS Moldoveneasca are parte de ani si decenii sumbre, de reincatusare, cuvantului si scrisului romanesc impunandu-li-se alte legi si norme, in special prin grafia slavona (ruseasca). Din ambele tari, floarea intelectualitatii romanesti a trecut in Romania sau a emigrat in alte tari. Cei ramasi, precum si multi locuitori ai oraselor si satelor romanesti au fost deportati in "siberii de gheata"; foarte, foarte putini s-au intros din Gulagul sovietic. Cativa condeiri si studenti au reusit, prin 1958, sa injghebeze un mic cenaclu literar in Cernauti, condus de poetul Vasile Levitchi, care in anii '60 a functionat ca un important laborator de creatie pe langa redactia ziarului Bucovina Sovietica (devenit ulterior Zorile Bucovinei). La inceputul deceniului urmator, cativa studenti ai Universitatii din Cernauti, atinsi de aripa verbului si incurajati de profesorii Vasile Levitchi si Grigore Bostan, si ei poeti, au reusit sa-si puna in valoare talentul, dand "nastere unei adevarate miscari literare de expresie si vibratie romaneasca"; printre acestia ii numim pe Arcadie Suceveanu, Ilie Tudor Zegrea, Stefan Hostiuc, Vasile Tarateanu, Simion Gociu. In timp, lor li se adauga prozatorii Viorica Chibac-Cuciureanu, Dumitru Hrinciuc, Grigore Crigan, Mihai Prepelita, Dumitru Covalciuc s.a., precum si cativa critici si istorici literari, precum Nicolae Bilatchi, Dumitru Coval, Dumitru Apetri.
Sfarsitul deceniului al IX-lea si ultimul deceniu al mileniului ce-a trecut "sunt marcate de incercari febrile si indraznete ale intelectualitatii romanesti din regiunea Cernauti de a-si reafirma drepturile, ca populatie autohtona, la istoria de aproape doua milenii, pe aceste locuri, la o viata sprirituala deplina, fara restrictii si oprelisti fatise sau ascunse de ochii lumii. In 1989 ia fiinta Societatea pentru cultura romaneasca "Mihai Eminescu" din Cernauti, avand drept menire suprema renasterea si dezvoltarea limbii materne, revenite la haina ei fireasca - grafia latina - traditiile culturale atat de bogate in trecutul acestui spatiu de expresie artistica romaneasca" (Grigore C. Bostan si Lora Bostan).
De aici incolo intram in actualitate
La sfarsitul anului 2004, la Bucuresti a fost organizata o dezbatere/colocviu privind Mass-media de limba romana in comunitatile de langa granita - conditii, dileme, perspective, care l-a avut ca moderator pe directorul general al Grupului de Presa ZIUA, Sorin Rosca Stanescu. Au participat reprezentanti ai Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni (DRP), ziaristi din Basarabia, Ucraina, Ungaria, Serbia si Bulgaria, precum si din Romania. Despre situatia presei scrise si audiovziuale din R. Moldova am relatat in ziarul ZIUA (5 februarie), iar despre lipsa acesteia si starea vlahilor timoceni din Serbia a aparut un amplu "documentar" (3 martie).
Pe cai numai de ei stiute, scriitorii bucovineni si basarabeni, mai ales poetii, au reusit ca in plin "ev sovietic" sa cunoasca marea literatura romana a secolului XX-lea, sa se sincronizeze nu numai cu traditiile nationale clasice, dar si sa-si apropie valorile contemporane, reprezentate prin operele lui Nichita Stanescu si Ana Blandiana, Ioan Alexandru si Mircea Dinescu, Mircea Ciobanu si Stefan Augustin Doinas etc. Si nu-i de mirare ca tocmai scriitorii romani din cele doua tari vecine au fost primii care ne-au trecut granita, dupa decembrie '89. La o astfel de intalnire l-am cunoscut pe poetul si publicistul Vasile Tarateanu, care a venit, impreuna cu un grup de intelectuali, in primavara anului 1990, pentru prima oara in Bucuresti, marturisindu-mi ca este "nauc de cata romanitate aud si vad in jurul meu!" Atunci mi-a oferit poemul Dor de doina, intaia creatie a sa pe pamantul actualei Romanii, unde, spunea el, aduc si umbra lui Eminescu din Bucovina, cea care ne-a salvat in multi ani de restriste"...
Dor de doina
De la Nistru
pan-la Tisa,
Tot romanu
plansu-mi-sa...
Mihai Eminescu
Ti s-au plans romanii toti
De la munte pan-la mare,
Domnule Poet, te rog,
Da-mi si mie ascultare.
Caci si eu pe suflet port
O durere ce m-apasa;
E durerea unui neam,
Care e si nu-i acasa.
Fa si din durerea mea
Inc-o doina, o chemare,
Ce s-ar zbate dureros
Intre vechi si noi hotare.
Sa se-auda hat, departe,
Dor de sora dupa frate,
Care nu se pot vedea
Fara vize, pasapoarte.
Daca nu platesc o taxa
De intrare sau iesire,
Dintr-o tara-n alta tara,
Bir platit pentru iubire?!
Zi-i lui Stefan de la Putna
Murgul sa si-l potcoveasca,
Sa-si adune iar ostenii,
Neamul sa si-l intregeasca.
Cum era pe vremea lui,
Nu cum e-mpartit in doua,
De-un Tratat si o Anexa
Incheiate-n '39...
De atunci, l-am reintalnit de nenumarate ori pe Vasile Tarateanu, un fel de Badea Cartan modern, ducand in desaga albume, carti si ziare, aducand de acolo revista ARCASUL, notabila publicatie romaneasca, al carui director este; director e un fel de-a zice, deoarece el o scrie, el o corecteaza si tot el o difuzeaza, ca un salahor pe "Altarul de jertfa al natiunii sa fim si sufletul neamului nostru!", cum e scris, ca motto, in capul revistei. Tot el a infiintat, in 1998, CURIERUL DE CERNAUTI si din 2000 JUNIMEA (redactor sef Liviu Rusu).
Intr-un fel sau altul aceasta este soarta majoritatii publicatiilor romanesti din Ucraina si a editorilor. Cu cateva exceptii, cum este cazul celor cu statut republican, regional sau raional subventionate de stat sau parlament, de sorginte mai mult sau mai putin comunista. Mai apar, cand apar (!) cateva reviste de nobila tinuta intelectuala, patriotica si gazetareasca: PLAI ROMANESC (redactor sef Stefan Broasca), CONCORDIA (redactor sef Simion Gociu), cu suplimentul pentru copii FAGUREL, CODRUL COSMINULUI (redactor sef Dumitru Covalciuc), GLASUL BUCOVINEI (redactor sef acad. Alexandrina Cernov), TARA FAGILOR (almanah literar-cultural); la acestea se adauga alte periodice, calendare crestin-ortodoxe, anale stiintifice universitare si antologii, precum si plachete ale unor cenacluri litrare, publicand tinere talente, un rol deosebit avandu-l revista SEPTENTRION LITERAR (organ al Reuniunii Scriitorilor Romani din Cernauti, presedinte Ilie T. Zegrea), care apare din 1999, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Romania.
In Transcarpatia, parte din fostul Maramures Istoric, sunt de mentionat gazetele regionale APSA (redactor-sef Taras Datio) si MARAMURESENII (redactor sef Iurie Marina). Din sudul Basarabiei, cu multe raioane "romanesti" in regiunea Odesa, nu avem nici o publicatie romaneasca; acolo ajung, cand si cum ajung, suplimentele-editii speciale ale "saptamanalului cultural, social-politic si economic in limba romana" CONCORDIA.
Invinuiri, intimidari si... sperante
Chiar daca ne indepartam de subiectul colocviului din 15 noiembrie 2004 si nu ne implicam aici in dezbaterile si protestele post-electorale ucrainene, a fost semnificativa pentru noi o secventa TV, in care un student roman din Cernauti, participant la "tabara de corturi" din Kiev, canta acompaniat de chitara "Ioane, Ioane, toata lumea doarme,/ Numai eu nu pot sa dorm...". O jelanie in romaneste a unei mari parti a populatiei Ucrainei pentru respectarea democratiei, in general, si a drepturilor minoritatilor, in special.
Referindu-se la procesul de deznationalizare a romanilor, Liviu Rusu, reprezentant al publicatiilor "Junimea" si "Arcasul", in absenta motivata a scriitorului Vasile Tarateanu, a spus ca: "Actuala guvernare, anul trecut (n.n. in 2003) a adoptat niste recomandari pentru Ministerul Invatamantului si pentru scolile din Ucraina ca in scolile minoritatilor nationale unele obiecte sa fie studiate in limba ucraineana: geografia Ucrainei, istoria Ucrainei etc. Astfel, ceea ce nu a facut niciodata regimul sovietic o face "democratia" ucraineana, ce ucrainizeaza scoala romaneasca. Cand noi reactionam in presa la asemenea recomandari, ele se aplica astfel: sunt chemati directorii la inspectoratul raional de invatamant, unde li se spune sa vina cu initiative de jos, despre implementarea in viata a acestor recomandari. Dupa fiecare reactie a noastra, autoritatile reactioneaza foarte dur fata de autorii materialelor sau fata de publicatii. Ne ciocnim cu presiuni din partea inspectiei fiscale, din partea diferitelor institutii de stat, nemaivorbind despre faptul ca nu suntem sustinuti de catre stat din nici un punct de vedere.
Suntem invinuiti de faptul ca ceea ce scriem noi, atunci cand ne doare, scriem la comanda din Romania. Mai suntem invinuiti si de faptul ca am colabora cu serviciile secrete din Romania si ca ele sunt cele care ne dau materialele. Suntem intimidati si speriati cu faptul ca ni se vor intenta dosare penale pentru incalcarea legislatiei in vigoare, cu toate ca noi acest lucru nu-l facem. De aceea, as vrea sa atrag inca o data atentia mai mult reprezentantilor presei din Romania asupra situatiei din Ucraina. Noi speram foarte mult ca dupa actuala campanie prezidentiala va castiga reprezentantul din partea opozitiei, care pare sa fie mai proeuropean si prooccidental. As vrea sa mai mentionez ceva. Pentru noi, cei de la Cernauti, este imposibil sa citim presa romaneasca. Un abonament la un ziar din Romania pentru un an de zile costa in jur de 500 de dolari, pe cand salariul unui profesor este in jur de 60 de dolari pe luna. Unica noastra sansa este sa citim ziarul pe Internet, dar majoritatea romanilor sunt la sate, nu au acces la Internet, nu au calculatoare".
Atacurile s-au inmultit, doleantele au ramas pe hartie
"Niciodata n-am sa admit recensamintele de tip sovietic, care si astazi inregistreaza separat pe romani si moldoveni, atat in Ucraina, cat si-n Basarabia, imi spunea anul trecut Vasile Tarateanu. Asa cred unii politiceni ca ne diminueaza numarul, pentru a ne reduce drepturile. Daca-i asa, dupa gandirea lor, in actuala Ucraina ar trebui sa facem distinctie intre romani, moldoveni, maramureseni si basarabeni, netinand cont ca toti vorbim aceeasi limba si de la Ram ne tragem, precum zis-a cronicarul. Mai direct s-a exprimat Eminescu: Suntem romani si punctum! In prezent, compozitia etnica in Ucraina este de circa 71 la suta ucrainieni si aproape 20 la suta romani, plus alti minoritari; bucovinenii sunt cei mai multi, de aceea autoritatile si-n special actiunile unor grupari nationalist-sovine ale majoritarilor cauta sa ne uitam etnia, limba, istoria si traditiile, pentru a face din Ucraina un stat fara... straini".
Ca PLAI ROMANESC, revista ARCASUL a devenit, in ultimii ani, tinta atacurilor extremistilor ucrainieni, deoarece prin articole de la fata locului lua apararea limbii romane in scolile din localitatile bucovinene si hertene, unde traiesc, in proportie de 80-90 la suta, romani. Cei mai vehementi s-au dovedit a fi redactorii publicatiei "Ceas", organ al nationalistilor ucrianieni, care s-au intrecut, mai ales din 2003 incoace, in a-i denigra pe reprezentantii minoritatilor, care ar atenta la... siguranta nationala, subiectul principal fiind tocami Vasile Tarateanu, editorul-poet, deputat in Rada regionala Cernauti. Intr-un articol defaimator, acesta este numit "o creatura comica", publicand numai aiureli, considerandu-l un "vantura-lume, care-si castiga existenta pe instigarea in regiune a vrajbei interetnice si denigrarea Ucrainei", reprosandu-i "romanismul", care ar duce la "desconsiderarea statului ucrainian". Si alte publicatii ucrianiene, ca ziarul "Bukovyna", reproseaza mai multor creatori si istorici romani, doar pentru faptul ca pretind drepturile minoritatii consfintite de legile democratiei europene.
De un deceniu si mai bine, fruntasii romanilor ucrainieni vor sa le fie asigurata reprezentarea corespunzatoare in organele de stat centrale si locale; sa se permita infiintarea unei trupe romanesti de teatru, pe langa Teatrul de Stat din Cernauti si a unui ansamblu artistic in cadrul Filarmonicii regionale; se impune deschiderea Casei limbii si culturii romanesti si a Casei memoriale "Aron Pumnul" din Cernauti; sa fie numiti inspectori scolari romani in zonele cu populatie majoritara romana si sa se introduca examen obligatoriu in limba romana, pentru clasele 9-11, in scolile cu predare in limba romana; scoala din Crasna-Storojinet sa poarte numele lui Mihai Eminescu; la Universitatea din Cernauti se impune introducerea limbii romane in facultatile de matematica, fizica, biologie, economie, sociologie, literatura si istorie, pregatind profesori pentru numeroasele scoli romanesti din tara; este absolut necesara deschiderea Vicariatului ortodox roman la Cernauti; pledoarie pentru ridicarea monumentului lui Stefan cel Mare si Sfant in Codrii Cosminului.
Aceste cereri-doleante au fost transmise guvernatorului regiunii Cernauti, inca din 2003, dar pana acum au ramas doar pe hartie, tn schimb au fost organizate mitinguri antiromanesti si spargeri de geamuri la Consulatul Romaniei din Cernauti...
Si totusi, "Ziua bunei vecinatati"
Se inchid scoli romanesti, dar se infiinteaza o clasa I cu limba de predare ucraineana (obligandu-i pe copiii romani sa invete in aceasta limba), numai pentru o fetita a carei mama este ucraineanca, sotia unui roman din localitatea "de granita" Bahrinesti (in 1997 s-a sarbatorit o jumatate de mileniu de la prima atestare). Preotii din sudul Basarabiei (regiunea Odesa) sunt expulzati fara explicatii, doar pentru ca au dat curs cererii enoriasilor de a adera la Mitropolia Basarabiei, iar parintelui Vasile Iordache, epitropul bisericii romanesti din Camasovca (raionul Ismail) i-a fost incendiata casa de doua ori, in decurs de cateva luni. Si situatia scolilor romanesti din regiune este deosebit de critica, atat prin dotarea bibliotecilor cu literatura si istorie romaneasca (doar 5-10 la suta, restul fiind in limba rusa si ucraineana), cat si prin scoaterea din Invatamant a profesorilor "refractari" la procesul de slavizare-sovietizare. De altfel, un reporter de la ziarul ZIUA, verificandu-i-se pasaportul la frontierea romano-ucrainieana din sudul Basarabiei, a fost chestionat ca "terorist sau contrabandist", calatorul roman in aceste spatiu exsovietic avand parte, peste tot, de portretele si statuile lui Lenin...
Si totusi, pentru cei peste 40.000 de romani de la nord de Tisa, rupti din Maramuresul voievodal, "taiati" de un creion tamplaresc al Armatei Rosii, situatia este ceva mai roz-portocalie. La sfarsitul anului 1945, trupele eliberatoare au aruncat in aer podul peste Tisa, de la Sighetu Marmatiei, crezand ca rup orice legatura intre maramureseni si maramureseni(!), care de la Dragos si Bogdan Voda se revendica; la manastirea "Peri" din Apsa de Jos, calugarii romani (sfarsitul secolului al XIV-lea) au inceput sa traduca textele slavone in romaneste, anul 1391 consemnand prima scriere in limba romana, cu un veac inaintea faimoasei "scrisori" a boierului Neacsu din Brasov...
Acum, regiunea se numeste Transcarpatia, cu capitala la Ujgorod, de unde emite si o sectie in limba romana a Radioului local si unde apar cele doua publicatii romanesti APSA si MARAMURESENII. Prin toata mass-media s-a facut cunoscut lumii ca in 2002, intr-o zi de duminica, a fost inaugurat-reconstruit podul peste Tisa, printr-o manifestare populara de anvergura, numita Ziua bunei vecinatati. Sute de oameni, romani si ucraineni, au trecut dintr-o parte-n alta. Era pentru prima oara, cand "granita" care-i despartea pe frate de sora, care trecea prin ograda romanului, prin mijlocul satului, maramuresenii vorbindu-si peste sarma ghimpata, colindandu-si de Craciun, fiecare in batatura proprie, ciocnindu-si simbolic ouale rosii de Pasti, ascultand Invierea Domnului Iisus din bisericile maramuresene de dincoace si de dincolo de Tisa.
Nu exista concluzii
Insula Serpilor si canalul Bastroe sunt subiecte pentru altfel de dezbateri, la nivelul cel mai inalt si-n atentia Uniunii Europene. Noi ne vom limita la a crede ca noua conducere a Ucrainei, in frunte cu presedintele Iuscenko, isi vor schimba atitudinea fata de minoritatea romana, intelegand ca aceasta este loiala statului, dar vrea sa-si pastreze drepturile consfintite de legi si datini. Zilele trecute, la Centrul "Eudoxiu Hurmuzachi", pentru romanii de pretutindeni, s-a lansat, in prezenta a peste o suta de tineri romani din Bucovina, sudul Basarabiei si Maramuresului istoric, primul numar al raportului privind discriminarea romanilor din comunitatile aflate in jurul actualelor granite ale tarii si protectia acestora in conformitate cu normele legislatiei universale privind drepturile minoritatilor.
Mai mult, in ziua de 5 martie 2005 s-a constituit Uniunea Interregionala "Comunitatea Romaneasca din Ucraina", presedinte fiind ales dr. Ion Popescu; presedinte al Senatului acestui for reprezentativ a fost numit Vasile Tarateanu, deputat in Consiliul regional Cernauti. Au aderat numeroase ONG-uri ale romanilor din Bucovina si Tinutul Hertei, Kiev, Transcarpatia si regiunea Odesa.
P.S. 1 - In memoriam Grigore C. Bostan (1940-2004). A plecat atat de timpuriu dintre noi; academician, profesor, scriitor, sef de catedra, ctitor de institutii culturale. O autoritate pusa in slujba comunitatii romanesti din Ucraina. Dupa absolvirea Facultatii de Filologie Romano-Germanica (1965) s-a aflat in randul tinerilor care au pus bazele literelor romane universitare din Cernauti. Si-a dat doua doctorate, la Kiev si la Moscova, obtinand titlul de profesor (1989). A publicat peste 500 de lucrari, printre care monografii de o insemnatate deosebita pentru studierea comparata a folclorului romanesc din Bucovina si Basarabia. Are 9 volume de beletristica, intre care opt de versuri si unul de proza. In 1991 a fost ales Membru de Onoare al Academiei Romane.
P.S. 2 - Decretul lui Victor Iuscenko, cu privire la limba romana si alte limbi ale minoritatilor nationale din Ucraina: Pe teritoriile locuite compact de minoritatile nationale va fi asigurata respectarea drepturilor lor constitutionale de a utiliza limba materna. Functionarii organelor de stat si de autoadministrare locala vor fi obligati sa discute cu cetatenii, sa le raspunda la adresari in limba minoritatilor nationale, inclusiv in limba romana; persoanele de la conducere sunt obligate sa cunoasca, in afara de limba de stat, si celelalte limbi ale minoritatilor nationale, care locuiesc compact pe teritoriul respectiv.

---

Despre autor: