Cartea exista. Si, ca o provocare la reflectie, cine poate sa-si imagineze - evident dintre consumatorii de lectura - o viata fara carte?! Noi, nu. Chiar daca trecem, adesea, pe langa standurile incarcate, fara putinta de a ne apropia de ele - cartil

Cartea exista. Si, ca o provocare la reflectie, cine poate sa-si imagineze - evident dintre consumatorii de lectura - o viata fara carte?! Noi, nu. Chiar daca trecem, adesea, pe langa standurile incarcate, fara putinta de a ne apropia de ele - cartile, care ne-au marcat viata si drumurile. Candva, un remarcabil om de teatru si editor, al carui destin parea contopit cu universul Galaxiei Gutenberg, mi-a spus ca viata lui n-ar fi insemnat nimic fara lumina infinitei cunoasteri inchise intre paginile unei carti. Citise mii de volume si nu concepea sa se opreasca vreodata. "Cultura romaneasca are atatea valori si in Romania, apar atatea titluri de carte - autohtone si straine, incat 20 de milioane de romani ar trebui sa danseze pe Galaxia Gutenberg". Din pacate, putini romani, dintre cei doritori de carte, isi permit acest lux. Bucurestenii au avut insa acest prilej, cu ocazia recentului "Salon de carte si presa" (9 -13 martie), organizat de Amplus International Ltd, la Muzeul National de Istorie a Romaniei, in cadrul caruia "Curierul national" a organizat dezbaterea cu tema "Cartea, o afacere", moderata de Stefan Radeanu, Ionut Tudorica si subsemnata. I-am avut invitati pe Victoria Stoian - cultura scrisa, Ministerul Culturii si Cultelor, Dan Cristea, directorul Editurii "Cartea romaneasca", Radu Dimitriu, directorul general al Editurii All Beck, Victor Scrima, director marketing - Editura Herald, Vlad Ruso - Editura Humanitas, Gabriela Bartic - Editura Rao, Radu Badale - Editura Corint, Dan Erceanu - directorul general al Bibliotecii Nationale a Romaniei, Marieta Seba, director general al Companiei "Carte-librarii", Georgeta Filitti - istoric, Sorana Georgescu-Gorjan - traducator , Florin Antonescu - ziarul Economistul. Tinde cartea sa ramana un obiect de lux, datorita pretului sau inaccesibil si taxei librariilor? Care sunt avantajele si impedimentele sistemului de difuzare? Subventiile Ministerului Culturii, criterii si proceduri, analiza si evaluarea pretului, pornind de la cititori pana la furnizorii primari - au fost o parte din aspectele discutate in cadrul dezbaterii amintite, din care am selectat cateva.

Dan Cristea: "Tinerii nu mai citesc, si nu din cauza pretului..."

Pretutindeni, inclusiv in Romania, exista carti de lux. Carti cu un pret care, in buna masura, se justifica, asa cum sunt albumele de arta care necesita operatii foarte laborioase de tipografie, etc. etc.Sigur ca, in aceasta privinta, multe dintre edituri au, probabil, pacatele lor, crescand, in unele cazuri, nejustificat, preturile. Exista insa si carti cu preturi foarte accesibile, cum sunt multe dintre cele editate de noi, si asta datorita faptului ca am beneficiat de subventii. As aminti cateva antologii de poezie, de prima marime, care costa in jur de 50.000 de lei, un dictionar al personajelor lui Caragiale, care a beneficiat, de asemenea, de subventie de la minister, pe care il vindem cu pretul de 70.000 de lei. Si, cu toate acestea, cartea nu se citeste.
Si nu din cauza preturilor, ci pentru ca elevii si studentii pur si simplu nu mai citesc. Vorbesc in cunostinta de cauza: sunt profesor universitar si pot sa va spun ca, in afara de cursuri, rar se intampla ca studentii sa mai citeasca si altceva. De regula, prefera sa dea cativa bani si sa xeroxeze cartile. Dar lucrurile nu sunt noi in Romania. In "Jurnalul " lui Anton Holban este relatata aceasta situatie.
Era deja un autor cunoscut cand, in 1935, publicase romanul "Ioana", unul dintre primele romane ale prozei moderne. Tirajul era de 1000 de exemplare. Dupa doi ani, se vandusera 500 de exemplare. Holban propunea ca respectivii candidati la bacalaureat sa vina cu un caiet de lecturi. Eu daca intreb, de pilda, un student de-al meu despre un poet sau un prozator roman, in afara de Mircea Cartarescu si Ileana Malancioiu, e mare lucru daca stie unul din 20.

Dan Erceanu: "Nivelul de trai isi spune un cuvant greu"

Pe vremea lui Holban - ce timpuri! - nu exista dusmanul numarul 1 al cartii: televiziunea. In al doilea rand, erau niste obligativitati scolare, care prevedeau lectura unui numar minim de carti. Sa ne amintim nivelul elevilor dintre cele doua razboaie mondiale. Eu am cunoscut si cunosc inca persoane numai cu liceul, care au absolvit pana in 1948, oameni cu o cultura extraordinara care nu se compara cu unii profesori universitari de astazi. Sigur ca a urmat o epoca de expansiune a cartii, de amploare a cititului care, in mod paradoxal, a tinut de epoca socialista. De ce? Pentru ca fotbalul, teatrul si cartea erau singurele esapari din sistem. Acolo omul se defula. Se citea mult. Sa ne amintim ca in vremea socialismului erau tiraje uriase, fata de astazi. Dupa revolutie, lucrurile s-au schimbat. Am intrat, cum s-ar zice, in randul lumii, numai ca nu stiu daca acesta lume este ideala. Normal ar fi, cu mijloacele de comunicare pe care le avem, sa aplicam niste programe minimale macar de raspandire a literaturii romane, in primul rand pentru a incuraja creatia locala, a neamului nostru. Este o problema a Ministerului Educatiei si Cercetarii, care nu ar trebui sa lipseasca de la nici o dezbatere de acest gen. Pe de alta parte, in urma cu 40-50 de ani, in copilaria si adolescenta noastra si mai tarziu, vanzarea de carte era mai agresiva. Erau standuri peste tot: pe strada, in institutii, in intreprinderi. Cartea iti iesea in intampinare; o gaseai oriunde.
Astazi a disparut un numar de librarii, s-au privartizat. Societatea poate sa corecteze insa multe anomalii ale economiei de piata. Ministerul Culturii sau Ministerul Educatiei si Cercetarii se pot ocupa in mod sistematic de raspandirea cartii si de suscitarea lecturii. Avem nenumarate biblioteci care pot fi aprovizionate prin programe ale acestor ministere.
Totusi, interesul pentru carte al oamenilor exista. Faptul ca intra intr-un targ de carte, ca acesta, inseamna ca sunt interesati. Si inca ceva: foarte putini dintre ei pleaca fara o carte sub brat. Eu cand intru intr-un targ de carte, nu pot sa pec cu mai mult de doua carti, cu toate ca mi-a ramas gandul la nenumarate titluri. Nivelul de trai isi spune un cuvant greu in acest caz.

Radu Dimitriu:" Piata noastra e inca foarte saraca"

Deci nu suntem un popor care nu vrea sa citeasca. Eu cred ca nu se pune problema daca, la noi, mai mult decat in alte zone de pe continent sau de pe planeta, televiziunea si Internetul au luat-o inaintea industriei cartii. Asa cum cred ca cel putin 70 la suta din productia de carte este absolut necesara. Elevii si studentii citesc pentru a se informa, pentru a aprofunda domeniul in care vor sa se specializeze, ca de altfel si specialistii pentru a putea sa-si faca afacerile. Pe de alta parte, daca suntem de acord ca piata vest-europeana sau piata americana sunt niste piete normale, cunoastem cu totii ca cel putin 60 la suta din productia de carte nu este literatura si nici poezie. Apoi, noi avem o piata foarte saraca si din aceasta cauza nu ne putem compara cu pietele bogate ale lumii. Acolo un student cumpara cu usurinta carti, spre deosebire de un student de la noi caruia ii este foarte greu sa cumpere mai mult decat strictul necesar pentru examene.
Radu Badale: "Am pierdut un public important"
S-a vorbit despre o perioada in care se citea in Romania, si acea perioada nu este prea indepartata. Eu cred ca trebuie sa fie luat in considerare si acest subiect al pietei pierdute: al persoanelor care citeau iar acum nu citesc. Cred ca sunt cititori care au fost pierduti. Or, cititorii exista, se nasc; ei trebuie recuperati. Trist este ca exista orase in care nu mai functioneaza librarii. Nu spun acum ca trebuie creat un lant de librarii, ca in perioada interbelica. Atunci era necesara aceasta difuziune fantastica de carte, pentru a asigura coerenta unei natii care abia se crease si avea nevoie de un substrat cultural comun. Am spus ca sunt orase care au o singura librarie sau fara nici o librarie. Trebuie sa preocupe pe cineva - cele doua ministere citate - dirijarea cartii spre publicul care a fost pierdut.

Victoria Stoian: "Ministerul Culturii lanseaza <>"

Ministerul m-a desemnat sa ma implic intr-o actiune privind stimularea interesului pentru lectura a tinerilor, care se va desfasura pe o perioada de un an, in parteneriat cu Ministerul Educatiei, numita "Campania pentru lectura publica". Publicul tinta este format din elevi si studenti. In privinta lecturii, avem cercetari serioase bazate pe statistici oficiale si, in plus, aceste rezultate au fost plasate in context european, fiind comparativ. Saptamana viitoare (14-21 martie, n.r.) vom stabili cu reprezentantii Ministerului Cercetarii sa facem publice, intr-un site al acestui minister, datele dramatice in legatura cu lectura in randul tineretului si cu modalitatile de stimulare ale interesului acestuia pentru lectura.

Georgeta Filitti: "Parlamentarii nu cumpara carti despre istoria institutiei lor"

Inainte de Revolutie, am editat 9 volume din oratoria lui Kogalniceanu. Absolut fantastic. Am mers apoi la un targ de carte, in Dobrogea, si am tinut o pledoarie pentru cumpararea unui volum. Dupa ce am vorbit o jumatate de ora, s-au vandut doua volume. Sa nu va inchipuiti ca acum deosebirea este foarte mare. Parlamentarii nostri, de pilda, nu se ostenesc sa cumpere niste carti care se refera la istoria institutiei lor.

Florin Antonescu: "Scoala nu-i invata pe elevi necesitatea lecturii"

Necesitatea de a citi nu este vazuta, deocamdata, ca atare. De aceea elevii nu citesc - poate doar in preajma unui examen citesc niste "prefabricate" -, iar scoala nu-i invata acest lucru.

Dan Erceanu: "Editiile de arta nu sunt economice"

In peisajul nostru, probabil si in alte tari din jur, au penetrat titluri straine. La noi se publica destula carte pe licenta. Deci asta este o concurenta, intr-un fel benefica. Daca ar fi sa tinem cont de ea, e o concurenta si un stimulent pentru editurile autohtone. Pe de alta parte, peste tot in lume editiile de arta - poezie, sau domenii de inalta specializare, care au un public foarte restrans, nu sunt economice. Si atunci, numai diversificarea productiei unei edituri poate sa echilibreze economic acea editura.

Dan Cristea: "Presa a primit 57 de milioane de euro pentru a face publicitate Guvernului"

Si eu stiu ca traim intr-o economie de piata, dar cu cartea lucrurile nu stau chiar asa. Acum cativa ani, la o intalnire cu redactorii sefi ai ziarelor centrale, le-am spus ca nu se poate sa nu aiba un supliment literar. "Pai, noi suntem intr-o economie de piata", mi-au replicat. Ieri (10 martie n.r.) am aflat ca in perioada 2001-2004 presa noastra a primit 57 de milioane de euro pentru a face publicitate Guvernului. Economia de piata nu este un adevar absolut si dumnezeiesc. O carte de arta pura poate fi subventionata de o carte comerciala.

Radu Dimitriu: "Editorii ascund cifrele statistice"

Cred ca ar trebui sa treaca o perioada in care editorii sa ajunga la o anumita capacitate financiara pentru a putea sa se sustina. Inainte ca editorii sa poata avea un numar de titluri vandabile si o situatie financiara buna ei nu pot sponsoriza cartea. Pe de alta parte,editorii nu comunica niciodata cifrele atunci cand sunt intrebati de catre asociatiile straine, de catre Asociatia Europeana si de Asociatia Mondiala de Carte pentru a le da urmatoarele cifre: ce reprezinta piata, cate carti se publica si ce fel de titluri, cati cititori sunt. Eu, ca membru in board-ul AER, am o mare dificultate pentru ca editorii care sunt in afara asociatiei nu vor sa ajute sub nici o forma AER sa participe la aceste statistici.
Pe de alta parte, foarte putini editori au statut financiar foarte bun. Castigurile lor nu sunt mari. Un castig de 10-15 la suta la o editura care merge foarte bine este maximum care se poate realiza. Pot spune ca fata de alte industrii este un procent mic. Cartea se vinde in timp si nu din momentul facturarii.
Iar o editura buna abia trece de la un an la altul, chiar daca inregistreaza un profit contabil. Pana cand nu o sa reusim sa avem niste preturi mai mari, pentru a putea sa le plasam mai bine intre costul de productie si venituri, sa ne putem plati si angajatii mai bine si sa ne putem face un marketing mai bun, nu o sa putem sa evoluam. De aceea cred ca trebuie folosite niste criterii foarte clare si stricte pentru carti cu subventii.Ar fi chiar bine daca ar putea sa dispara criteriul subventionarii numai pentru unele edituri, pentru ca atunci concurenta este neloiala intre preturile editurilor care lucreaza cu subventii si ale celor nesubventionate. Rezultatul? Aparitia pe piata cartii a ideii ca aceia care nu lucreaza cu subventii sunt niste profitori si nu fac altceva decat sa aplice preturi mari, lumea neintelegand ca fara subventie nu se pot edita carti la niste preturi foarte mici.

Victoria Stoian: "Subventiile, un <> care ar trebui eliminat

Biblioteca judeteana Baia Mare are anul acesta alocata de la Consiliu suma de 4,5 miliarde lei pentru achizitii de carti si alte documente de biblioteca, in conditiile in
care Ministerul Culturii si Cultelor (MCC) a alocat pentru cele 2.907 biblioteci publice suma de 4 miliarde lei. Problema cu bibliotecile publice revine in exclusivitate consiliilor comunale sau orasenesti. Eu nu am vazut, timp de patru ani, in Directia unde am lucrat si lucrez la MCC vreun director de editura care sa ceara de la minister numarul bibliotecilor existente intr-o anumita zona a tarii.

Vlad Ruso: "Editorii, obligati sa-si prospecteze piata bibliotecilor?"

Cred ca nu trebuie sa aruncati pisica asta, doamna Stoian. Dati editorilor sarcina sa-si prospecteze piata bibliotecilor? Editorii au probleme cu cumparatorii. Iar in privinta bibliotecilor, pentru editurile care publica si carte universitara, discutam acolo, desi bibliotecarul ar trebui sa afle ce titlu nou apare si sa comande el.

Gabriela Bartic: "Biblioteci falimentare"

Editura lucreaza cu toate bibliotecile care au bani pentru achizitii in Romania. Exista biblioteci care anul trecut au achizitionat carti, iar anul acesta au disparut sau nu mai functioneaza.

Victoria Stoian: "In 2005, 29 miliarde lei pentru cultura scrisa"

Pentru anul 2005, ministerul are repartizata pentru cultura scrisa suma de 29 de miliarde lei. Unele edituri aproape ca s-au saturat sa faca cereri pentru subventii. Altele sunt dezamagite de comportamentul functionarului public de acolo, iar altele nu au primit niciodata vreun ban. Dar sunt alte modalitati de obtinere a banilor, si anume prin sponsorizari si nu din subventii de la minister. Sunt carti care apar printr-un demers al editorului, subventionate de Banca Comerciala.

Radu Dimitriu: "La targurile internationale, ne-am facut de ras"

Cred ca subventia ar trebui dirijata de biblioteci spre achizitie pentru carti de nisa (critica, teatru, istorie), care nu au cum sa se vanda pe piata, dar e nevoie in biblioteci de 3-5 exemplare deoarece o impune cercetarea. Asemenea carti se pot subventiona prin achizitii, cred eu. As mai propune inca ceva: autorii aflati la debut, sau la o carte noua sa fie subventionati pentru 300-500 exemplare. Apoi, daca mai raman bani, acestia sa se acorde pentru campania de promovare a lecturii; sa fim reprezentati la targurile internationale pentru ca pana acum am fost rusinea Europei si rusinea lumii la asemenea targuri.
Marieta Seba: Noi traim din vanzarea de carte. Pana in 90 eram dublu subordonati, Primariei si Consiliului Culturii. Dupa '90, taxele pentru carte au crescut treptat ajungand la 25 la suta. Cat priveste salariile acordate angajatilor nostri, acestea sunt la limita decentei. Cred ca un procent de 35 la suta rabat este foarte civilizat ca sa-ti asigure o afacere pentru a trai in domeniul artei.

Dan Erceanu:"Biblioteca Nationala a beneficiat de sume decente pentru achizitii"

Pana acum am avut sume relativ decente pentru achizitia de carte si pentru achizitia retrospectiva, carte veche, importanta, de patrimoniu, carte pretioasa cu care sa ne reintregim colectiile speciale sau chiar depozitul retrospectiv, pentru ca intr-o perioada de 50 de ani l-a administrat Biblioteca Academiei. Achizitionam, de asemenea, si carte straina, iar foarte multi bani se duc pe abonamentele de presa romaneasca si straina. Din pacate, si acest lucru este stiut de toata lumea, noi nu putem sa ne etalam colectiile pentru cei interesati, din cauza situatiei Bibliotecii Nationale. Cert este ca in toate tarile bogate cultura nationala se subventioneaza. Deci, nu trebuie sa ne fie rusine, chiar daca suntem in economia de piata, de subventiile primite. Numai ca subventiile primite trebuie directionate cu mare grija, dibacie si intelepciune. Intr-un viitor foarte apropiat, am de gand sa lansez la Biblioteca Nationala a Romaniei un program de lectura publica, la propriu, si am in vedere persoane din Uniunea Scriitorilor. Si in strainatate exista acest gen de lectura, iar cei care se duc sa-l asculte pe autorul respectiv, platesc. La noi, va fi gratis. Ma folosesc de acest prilej pentru a anunta ca daca aveti carti de dat gratis, incercati sa le trimiteti spre biblioteca noastra, fiindca la noi vin tot felul de biblioteci - satesti, orasenesti, scolare care ne solicita carti.
Bogdan Hrib: Avem carti livrate, achizitionate cu avize in 2003 si platite partial. Cam astea sunt datoriile pe care trebuie sa ni le plateasca Ministerul Culturii.
Victoria Stoian: Cred ca importanta este rezolvarea pragului de saracie, nu scaderea pretului cartii, pentru ca acesta sa fie accesibil tuturor. Dimpotriva, daca va creste salariul cumparatorului, editorii pot sa-si evalueze cartile la un pret care sa-i avantajeze.
Victor Scrima: Editura Herald functioneaza de peste zece ani, fara a primi subventii. Avem peste 160 de titluri aparute. Toate se sustin unele pe celelalte. Avem chiar o nisa de piata - segmentul de teozofie, ezoterism, spiritualitate, religie. Si ne putem gestiona si clientii si vanzarile, astfel incat sa ne sustinem singuri.
Sorana Gorjan: Cartea tehnica si literara, au asigurat succesul Editurii Gorjan
Am in familia mea exemplul unei edituri care a supravietuit, si inca foarte bine, in perioada 1941-1948. E vorba de Editura Gorjan care a apartinut tatalui meu, inginerul Stefan Georgescu- Gorjan, constructorul Coloanei Infinite de la Targu Jiu. In aceasta perioada a reusit sa combine cartea de larga adresabilitate, de popularizare a tehnicii, care se vindea bine, cu cartea de literatura. A publicat, in premiera, carti romanesti, a publicat nenumarate traduceri, a scos si carte de lux, albume de gravuri, si in felul acesta a imbinat doua aspecte: cartea ca afacere si cartea destinata popularizarii.


Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.