Nu mai dublati desenele animate!

Acum vreo doua minute, in timpul unei sedinte de zapping (schimbare rapida a programelor), am zabovit putin pe eternul Cartoon. Mi-am adus aminte melancolic de vremurile cand, zdrelit in coate de la o cazatura din leagan, ma uitam maniaco-obsesiv la desene animate in engleza, cu toate ca nu pricepeam o iota. Acum cateva minute, insa, o traducere iritanta si abraziva mi-a zgariat timpanele. Am inchis imediat televizorul si m-am apucat de scris.
Ca sa prelungesc momentul personal, trebuie sa remarc ca din desene animate am invatat eu limba engleza. Eu, impreuna cu alti zeci de prieteni ai mei. In ziua de azi, copiii nu sunt deloc impulsionati sa invete limbi straine. Li se dau toate mura in gura. Si, daca stam sa ne gandim, scopul dublajului este, probabil, acela de a face copiii sa inteleaga desenele animate pe care le urmaresc. Dar copiii care nu stiu sa citeasca nu isi dau interesul sa si priceapa ce urmaresc pe ecranul televizorului. Si nici nu ar trebui. Tot ce conteaza pentru ei e ca e colorat, e frumos desenat si se misca. Mai departe e facultativ. Cei mai mari, cei care stiu deja sa citeasca, se preocupa de subiect, de glumele verbale, de trimiteri s.a.m.d. Asadar, nu vad de ce nu se subtitreaza, ci se dubleaza, pierzandu-se astfel expresivitatea vocilor originale si inlocuirea ei cu niste voci mai mult decat sterse. In plus, desenele animate colcaie de glume intraductibile si de trimiteri si apropouri subtile. Acestea sunt, bineinteles, pierdute in traducere. Asadar, chiar nu vad de ce desenele sunt dublate si nu subtitrate. In plus, cunosc o gramada de adulti care inca s-ar uita la desene animate, daca ar fi inca in engleza sau daca nu ar fi dublate. In engleza, desenele erau pentru toata familia. In romana, sunt pentru copii mici.
Tot prin traducere se pierde o mare parte din charisma si pitorescul personajelor. Astfel, vestitul Bugs Bunny mi se pare un individ deranjat de o pereche stramta de pantaloni, dupa voce, si un individ burdusit cu poante nesarate, dupa puerilitatea stresanta a glumelor. In original, apropourile si trimiterile erau deliciul cunoscatorilor. Prietenii stiu de ce. Cred ca e inutil sa repet ca acestea s-au pierdut. Tata se uita la desenele cu iepuroiul crizat taman pentru acele poante cu substrat si acele apropouri acide. Acum se uita la snooker.
Deci, in final, care ar putea fi scopul dublajului, facut in defavoarea subtitrarii? Ce rost ar putea avea plafonarea copiilor cu limba materna, pierzandu-se astfel audienta mai "in varsta"? Asadar, nu pot decat sa ma delectez cu rabdari pane in sos dulce-acrisor, pana s-o gandi cineva sa subtitreze desenele animate.

---

Despre autor: