Teoria CUI?

Antidemocratica si antisociala, Cota Unica de Impozitare (CUI) nu este o masura economica chiar atat de "proasta" pe cat pare la prima vedere.
Cel putin atat timp cat organele competente ale statului de drept in materie de fiscalitate si gestiune bugetara o pot tine sub control sever.
Fara a face o dezbatere aprofundata de natura strict economica pe tema CUI, care prezinta atat avantaje (cel putin teoretic!), cat si dezavantaje (practic!), incercam sa expunem pe scurt consecintele care ar putea decurge dintr-o "neglijenta" din partea autoritatilor, "scapand-o" de sub control! Masura in general "falimentara" in societatile de consum dezvoltate, deci neutilizata teoretic si nepracticata (logic!) datorita uriaselor pierderi pe care le-ar provoca in bugetul statului, in special in randul marilor venituri si uriaselor averi (care in tarile postindustrializate sunt impozitate pana la 60-65 la suta), CUI poate da nastere, totusi, unui "coup de pouce" (elan!) economiei unui stat in curs de dezvoltare, pe drumul tranzitiei catre o economie de piata, in special prin "crearea" si consolidarea unei "clase de mijloc", elementul central al societatii de consum, capabil sa contribuie la "absorbtia" produselor pe piata, dand nastere astfel la o relansare economica, la o veritabila crestere economica de durata! Evident, mecanismul "tehnic" este mult mai complex in principiu si este imposibil de descris in randurile de fata. Criteriile atat teoretice, cat si practice, "fidele" diverselor intervale de incredere sunt dificil de exploatat, mai ales ca si fenomenele de coruptie aduc o "contributie" sensibila la evaluari! Sa analizam, insa, teoretic problema si sa remarcam anumite "derapaje" care ar putea decurge din mecanism si influentele pe care ele, le-ar putea avea asupra balantei "pro si contra", sau "avantaje-dezavantaje"! In principiu, omul de rand, cu venituri mici sau chiar cu un venit modest (mediu), cel putin teoretic (!), n-ar fi afectat de CUI! El va avea aceeasi cota de impozitare ca si inainte! (sau o alta cota fixata ulterior, care nu este importanta in sine pentru un studiu teoretic al problemei!).
insa cei cu venituri mari si foarte mari sau, mai ales, cei cu venituri cotate "uriase" intr-o tara care, totusi, "galopeaza" la coada "plutonului", chiar si a fostelor tari socialiste, vor avea o crestere considerabila a veniturilor lor, cum in loc de un procent ridicat sau foarte ridicat, vor fi impozitati tot numai cu 16%, de exemplu! O crestere, deci, de cateva zeci de procente ale salariilor lor! Aceasta categorie sociala favorizata, castigand mult mai mult ca inainte, va genera o "masina de consum" cu foc continuu, pe toate planurile!
Prin acest mecanism, ea se imbogateste, se intareste si se consolideaza, "captand" si paturile sociale "invecinate" si astfel intr-un timp (care nu poate fi apreciat corect decat pe date si statistici economice concrete, intrinseci, caracteristice fiecarei societati in parte!) va da "nastere" la acea clasa medie care este, practic, "motorul" societatii de consum si "generatorul" efectiv al economiei de piata! Mecanismul este "stimulat" (mai mult acceptat!) si de forurile competente ale UE, sau FMI, in primul rand ca aderarea "necesita" o asemenea clasa sociala! In al doilea rand, cum economia UE se afla intr-o "stagnare" considerabila de mai mult timp (crestere economica scazuta, nula sau chiar negativa, somaj ridicat, etc.), noile tari care adera trebuie sa aiba deja "pregatite" capacitati de "absorbtie" ale produselor "made in UE"!
Astfel, cu cat aceste capacitati de absorbtie sunt mai mari, cu atat si cresterea economica va fi mai mare! Acesta este unul dintre motivele extinderii "in viteza" a UE catre tarile care, economic, nu satisfac conditiile de convergenta stabilite la Maastricht si care tot din punct de vedere economic sunt mult in urma membrilor UE admisi in trecut, pe baza unor criterii mult mai severe!
Astfel, daca CUI pare teoretic o "afacere" pentru o societate ca a noastra, practic ea nu poate ramane, decat sub diverse rezerve stricte care implica o serie de masuri administrative si sociale greu de respectat, in Romania!
In primul rand, "masa monetara" uriasa, pe care CUI o face "sa dispara" de la bugetul statului, trebuie compensata intr-un fel! Cel mai simplu si eficace este cresterea taxelor, preturilor, la produsele de mare necesitate si consum, ceea ce "loveste" puternic in omul de rand cu venituri modeste! In al doilea rand, "sanctionarea" unor avantaje materiale, compensatii (sociale, administrative, etc.) acordate tot omului de rand, cu venituri mici sau medii, va fi inevitabila! In al treilea rand, cresterea "excesiva" a masei salariale la cei cu venituri mari si foarte mari poate conduce indirect si la o crestere a inflatiei, care va afecta, iarasi, mult mai mult clasele sociale cu venituri mici si medii, decat "omologii" lor prin "simetrie centrala", cei cu venituri mari si foarte mari!
Totusi, exista masuri "de solidaritate" practicate si in societatile occidentale de tip social-democratic care sunt in beneficiul omului de rand si care pot fi considerate in favoarea CUI-ului! Mentionam, printre acestea, Impozitul pe Avere sau de "solidaritate" (IA), care ar limita prin "presiunea" exercitata asupra castigurilor uriase realizate de anumite persoane o imbogatire "disproportionata", avand si ca o consecinta directa reinvestitia profitului in societate, de exemplu in cazul posesorilor de societati, in crearea de noi locuri de munca, in imbunatatirea conditiilor de munca, in cresterea salariilor, etc! Partea "practica" a problemei consta tocmai in introducerea si aplicarea acestor masuri, care intr-o societate "sugrumata" de coruptie sunt greu de pus la punct, de aplicat cu fermitate si eficacitate! Fara marginalizarea coruptiei, dusmanul nostru de clasa, intregul sistem de functionare a CUI-ului poate fi serios compromis!
"Pierderea" controlului lui poate avea un efect negativ asupra structurilor componente ale societatii si sa conduca la negatia scopului cu care a fost introdus, prin schimbarea cauzei cu efectul si anume, "polarizarea" societatii din punct de vedere economic! "Clasa de jos" fiind "impinsa" catre marginea societatii, deci din ce in ce mai mult va fi "marginalizata" chiar si cu cresterea salariilor, avand in vedere ca o crestere disproportionata a taxelor, a preturilor sau scumpirea vietii in general disproportionat duce la o scadere a nivelului de trai! In schimb, "clasa medie" formata cu clasele sociale "satelite" va evolua catre sfera celei instarite peste masura!

Thomas Csinta este profesor de Matematici Aplicate in Stiintele Ingineresti si Social-Economice la Centrul de Consultanta, Studii si Cercetari de pe langa Scolile Superioare de Inalte Studii, CPS, din Paris.

---

Despre autor: