Ion Bogdan Lefter a pastrat cu pietate tot ce a publicat in ultimii ani in Dilema, Observator cultural, Opinia studenteasca, Caietele Echinox, Contrafort si alte periodice, mai putin cunoscute. Este vorba de eseuri, insemnari, articole de atitudine,
Ion Bogdan Lefter a pastrat cu pietate tot ce a publicat in ultimii ani in Dilema, Observator cultural, Opinia studenteasca, Caietele Echinox, Contrafort si alte periodice, mai putin cunoscute. Este vorba de eseuri, insemnari, articole de atitudine, note critice, polemici, raspunsuri la anchete, retrospective etc. A colectionat, de asemenea, textele interventiilor sale la diverse simpozioane si "ateliere (texte reproduse, la randul lor, integral sau partial, in ziare si reviste). Din ceea ce s-a adunat in acest "dosar de presa" a confectionat un volum cu titlul Despre identitate si subtitlul Temele postmodernitatii (Pitesti, Editura Paralela 45).
In jurul unei personalitati exista de obicei admiratori care fac aceasta munca de secretariat, cu gandul la posteritate. Ion Bogdan Lefter a preferat sa fie propriul lui secretar, fie din lipsa de admiratori, fie din dorinta de-a controla constituirea imaginii lui publice. Daca vreodata se va pune problema de-a i se inalta o statuie, putem fi siguri ca Ion Bogdan Lefter va pretinde sa o sculpteze el insusi.
Acest autoritarism este trasatura caracteristica a scrisului sau. Textele cuprinse in volumul Despre identitate par fragmente dintr-un lung si extenuant (pentru ascultatori) discurs al unui dictator dornic sa stabileasca exact ce trebuie facut in politica si cultura tarii pe care o conduce. Autorul se situeaza pe o pozitie corecta, din punct de vedere formal. El pledeaza pentru democratie, impotriva extremismului (de stanga sau de dreapta). Dar o face cu un fanatism si cu o lipsa de umor care inspaimanta. Se comporta, s-ar putea spune, ca un fundamentalist al democratiei.
La fel de judicioasa este, aparent, si atitudinea sa fata de literatura, careia ii pretinde sa progreseze, sa tina pasul cu vremea. Asa cum E. Lovinescu voia modernizare, Ion Bogdan Lefter vrea postmodernizare. Numai ca, spre deosebire de E. Lovinescu, el crede ca programul estetic are o importanta in sine, suprema, indiferent de valoarea literara a scrierilor care rezulta din aplicarea lui. Ion Bogdan Lefter nu este sensibil la evidenta talentului (si nici macar a geniului). Frumusetea literara a unor texte nu inseamna nimic pentru el daca nu ilustreaza teoria (simplista, ca orice teorie) in care crede si pe care o propaga cu obstinatie de un sfert de secol.
Criticul si-a facut un fel de fixatie din sustinerea generatiei '80 ca factor de innoire a literaturii romane. Dar anii (si, prin insumare, deceniile) au trecut, iar protagonistii acestei generatii, chiar si cei care mai poarta plete si blugi, au imbatranit. Pana la urma, din armata de optzecisti cu veleitati de reformatori, s-au afirmat, cum era de prevazut, doar doi-trei scriitori cu adevarat inzestrati. Ceea ce inseamna cam tot atatia cati s-au afirmat si din alte generatii. Ion Bogdan Lefter refuza sa tina seama de aceasta realitate. El mizeaza, in continuare, exclusiv pe generatia sa, luata in ansamblu, ratand prilejul de-a se bucura de existenta in literatura romana de data recenta a unor scriitori straluciti ca Marin Preda, Nichita Stanescu, Gabriel Liiceanu sau Andrei Plesu (pe care ii minimalizeaza sau ii contesta cu acreala).
De altfel, in general, Ion Bogdan Lefter nu stie sa se bucure de frumusetea literaturii. Chiar si cand scrie despre autori care ii satisfac exigentele ideologice si pe care vrea sa ii impuna, o face tendentios, propagandistic, fara acea placere a lecturii care, in cazul altor critici literari, nu numai ca se observa, dar se si transmite cititorilor. Textele sale critice sunt politizate pana la ultima virgula.
Ion Bogdan Lefter are multe dintre calitatile unui intelectual eminent: un spirit cultivat, o minte clara, un sentiment de raspundere fata de societatea in care traieste. Nu-i lipseste nici elocventa (o elocventa insa mai curand avocateasca decat literara). Ceea ce strica totul este absenta libertatii interioare, a gratuitatii, a curajului de a se lasa cucerit de farmecul literaturii.
Criticul ne explica mereu cum trebuie sa fie literatura, dar in literatura cuvantul "trebuie" este cu totul inoportun.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.