diligenta cu luneta

* Dorin MURESAN (Cluj): Am primit fragmentul de roman. Bucuros sa constat ca ati parcurs, in cateva luni, cei cinci ani anuntati ai despartirii noastre. Veti fi in pagini foarte curand, deci va rog sa trimiteti si un cv actualizat si o fraza-doua cu o referinta critica la care tineti. O scurta auto/prezentare a romanului, la fisele de cenaclu online, ar fi binevenita si pentru cititor, si pentru editor.
* Tatiana DRAGOMIR (Baia Mare): Entuziasmul meu necenzurat se explica, simplu, prin bucuria re/descoperirii fiecarui autor demn de acest nume. Iar romanul dvs. recent primit va recomanda printre cei mai promitatori autori tineri, descoperiti la diligenta, de motivatia si, se pare, si forta unui Dorin Muresan, Sebastian Sifft sau Cristian Robu-Corcan, tustrei trecuti si prin Sala Oglinzilor. Pentru ca impactul numelui dvs. sa-si sporeasca efectul in memoria noastra, in timp, am sa focalizez atentia lectorului pe scrisoare, acum. Strategia diligentei ca anticamera a paginilor de cenaclu online este chiar la vedere, sa faca sa va mearga numele. Un act de seductie, asadar, in care folosim tot arsenalul de care dispunem. Scrisoarea are stil, va prezinta intr-o lumina decent intima, altfel decat textul propriu-zis.
Prea diligente Lunetist,
Reiau, spre recunoastere, formula cu care m-am adresat dvs. in prima scrisoare, vara trecuta. Va trimiteam atunci cateva capitole din Fotogramele mele. La indemnul dvs., intr-un elan adolescentin, m-am apucat apoi sa va expediez si o proza jucausa cu pretentie de biografie.
Abia prin octombrie, cand am fost sigura ca i-am facut bagajul si l-am inzestrat cu toate cele cuvenite, am trimis si textul integral, electronic de data aceasta. Acum, fie ca romanul meu nu v-a parvenit, fie ca momentul a fost neinspirat ales, fie ca pur si simplu nu a starnit interes, cert este ca pana acum nu am nici un semn ca l-ati fi cercetat. Marturisesc ca de cand l-am adus in starea finala in care se afla, pardalnicul de text ma tot chinuie. Sunt ca-ntr-un montaigne russe in el - cand pe varful Everestului, cand in fundul prapastiei. Lector vrea textul meu, si nimic alt, ca altadata niste personaje in cautarea unui autor. Lector ii trebuie, ca de editor l-am lecuit eu inca de cand era in fata. Si asa ca, imbrancita de la spate si fara liniste, mai fac o incercare. Textul integral pe care ati avut bunavointa sa mi-l cereti vara trecuta. De va indrazni sa va plictiseasca ori va fi prea obraznic, la colt cu el, imediat, pe coji de nuci! Numai scapati-ma de el, sa nu-l mai vad si sa nu-l mai aud.
Cat despre datele biografiei mele, au ramas la fel de neinteresante ca si prima data cand v-am scris (atunci cel putin am avut inspiratia de a le transforma intr-o proza de tot rasul): 41 de ani, Baia Mare, absolventa de Filologie in '86, traducatoare autorizata, cateva bucatele publicate pe ici, pe colo in ultimii ani, vreo doua premii pentru volum in manuscris, fara miza, la niste festivaluri/saloane "nationale", si cam atat. Incape totul in mai putin de trei randuri, si in cazul dvs., prezentarea romanului in 2000 de semne, cum se practica la Polirom, si o poza. Cam asta e "imbratisarea toata" cu care va speriasem in raspunsul precedent. Vorbaria fiind gata, sa incepem, fara false pudori, comedia seductiei:
In numarul viitor, discutam despre cartea la care nu ma pot referi deocamdata decat ca la o constructie ambitioasa, ampla, subtil elaborata, cu pretentii la o lectura atenta, rabdatoare. Trimiteti o poza si prezentarea cartii, in rezumat. Acum v-ati linistit?
* Lavinia MOTOC (Chester C.D., U.S.A): Incepusem sa fiu preocupat de tacerea dvs. de luni bune si numai un scrupul profesional usor ridicol si inca nedesmintit m-a impiedicat sa va accesez, sa va trag de maneca pe email. Nu o fac cu nici unul dintre diligenti, nu e cazul. Fiecare are ritmul lui propriu de crestere, de acumulari si cristalizare, mai devreme sau mai tarziu, revine cu elanul intact, cat-decat imbogatit. Cele 11 poeme trimise dau un grupaj compact, intr-un discurs egal ca ton, degajat de gesticulatia nesupravegheata a unor incercari de debut. Este limpede ca tacerea v-a "ros", v-a rafinat, v-a spiritualizat. Nu vorbesc aici despre un salt uimitor - nu e cazul, din start delirica dvs. a avut o anume distinctie, un grad de elevatie in indrazneala, dar si surpari de nerv ametitoare -, ci de o evolutie in cel mai propriu sens, ca de o implinire a vocii dupa iesirea din adolescenta tarzie si instalarea in identitatea deplina, ca adult. Va rog sa ne spuneti ce faceti cu proza, nu este nicidecum neinteresant ce scrieti si ca prozator. Veti fi cu poeme in cenaclu online, in ordinea primirii materialelor, foarte curand. Trimiteti, asadar, poza. Sa fim cititi pe cuvant, reproduc primul poem din cele 11, impregnat de nostalgia vibranta a dublei distante, in timp si spatiu (daca nu cumva distanta in timp o fi durata):
Cu cercul
e o dimineata ca in iazul lui taicu Radu cu pesti care se balbaie
Mamita vantura fasolea in curte pe o patura
eu nu stiu cum e sa fii batran nu am morti de crescut nu tutun
ma joc cu cercul il cred rotund si nici o pala de vant
nu-mi zdruncina aceasta convingere noi toti oamenii din Jos stam
ca pe fundul unei oale asteptand cuminti fierberea norii au picioruse pufoase
si forme nemaivazute ne jucam de-a inocenta imi fac din lingura o papusa
si-un calut sa il port pe sub rochita pana va veni vremea sa am copii
inspre seara ma trezesc cu un peste portocaliu la san care da sa fuga
iar cercul nu mai este nu mai este rotund
 

---

Despre autor: