5 Februarie 2005
Etica nu are relevanta decit ca scenografie a intervalului. Cineva care nu se afla in conditia itinerantei, care nu se situeaza in dinamica unui parcurs existential, nu are nevoie de etica. Daca esti sfint, problema eticului nu se pune. Nu atit pentr
Etica nu are relevanta decit ca scenografie a intervalului. Cineva care nu se afla in conditia itinerantei, care nu se situeaza in dinamica unui parcurs existential, nu are nevoie de etica. Daca esti sfint, problema eticului nu se pune. Nu atit pentru ca drumul tau s-a incheiat (sfintii adevarati stiu ca orice cale spirituala e, prin definitie, un inceput de cale), ci pentru ca sfintul nu mai are de negociat optiuni si norme. Sfintul a trecut in lumina, e absorbit in metabolismul ei, a trecut de partea cealalta... De partea cealalta, dar in sens invers, a trecut si demonul, pentru care, de asemenea, problema eticului nu se pune. Problema eticului se pune pentru noi, care nu suntem nici intr-o parte, nici in alta, care ne aflam in interval, un soi de mismasuri, de corcituri, cind halucinati de retorica puritatii si a absolutului, cind prabusiti in cea mai neagra mizerie trupeasca, sufleteasca si mentala. De aceea suntem o buna materie pentru etica, pentru ca sintem echivoci, pentru ca nu avem posibilitatea alegerii in fiecare moment. Nu sintem nici buni ca Dumnezeu, nici rai ca Diavolul. Si atunci trebuie o anumita ordine, pentru ca un asemenea conglomerat ambiguu sa functioneze convenabil. Ordinea aceasta e eticul.

Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.