Totul despre incheierea contractului individual de munca

In era societatii informationale, noua tendinta pe piata muncii pare sa fie o individualizare a conditiilor si a contractelor de munca. Contractul individual de munca reprezinta acordul de vointa ce intervine intre o persoana fizica (salariat), care se obliga sa presteze munca in interesul si in subordinea unui angajator, persoana juridica, sau persoana fizica, in schimbul unei contraprestatii (salariul).
Incheierea contractului individual de munca (CIM) are ca premisa actele normative care genereaza drepturi si obligatii in aceasta materie si contractul colectiv de munca, neputandu-se negocia termenii contractuali sub acest nivel minim.
De exemplu, daca in contract se stabileste o durata minima a concediului de odihna de 15 zile lucratoare, aceasta clauza va fi lovita de nulitate, urmand sa se aplice dreptul comun, in speta art.140 alin.1 din Codul muncii, care acorda 20 de zile lucratoare anual, fata de cele 18 zile prevazute de fosta Lege-cadru
nr. 6/1992, care a fost abrogata in mod expres la 1 martie 2003, prin intrarea in vigoare a noului Cod al muncii.
Conditiile generale inerente incheierii unui CIM sunt capacitatea, consimtamantul, obiectul si scopul, elemente care trebuie indeplinite cumulativ pentru validitatea oricarui act juridic, la care se adauga obligativitatea efectuarii examenului medical.
Dreptul unei persoane juridice de a angaja este conferit de personalitatea juridica, dobandita, in cazul societatilor comerciale, potrivit art. 40 alin. 2 din reglementarea-cadru (Legea nr. 31/1990 ), din momentul inmatricularii in Registrul Comertului, iar persoana fizica trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, adica sa fi implinit, in principiu, varsta de 18 ani.

Se poate face contract si cu o persoana de 15 ani
Un contract de munca se poate incheia valabil la varsta de 16 ani, iar in cazuri exceptionale la 15 ani, cu respectarea a doua conditii cumulative: incuviintarea parintilor sau a reprezentantilor legali si felul muncii prestate sa corespunda nivelului de dezvoltare fizica, aptitudinilor si cunostintelor sale, astfel incat sa nu-i pericliteze sanatatea si dezvoltarea profesionala. Pentru exercitarea anumitor profesii, varsta de incadrare in munca difera. Astfel, un contabil poate fi angajat doar la 21 de ani.

Obiectul de activitate presupune limitari la angajare
Capacitatea de folosinta a persoanei juridice (aptitudinea de a avea drepturi si obligatii) se circumscrie obiectului sau de activitate. De exemplu, o societate comerciala care produce materiale plastice nu poate angaja un zidar, intrucat excede obiectului de activitate, iar un asemenea contract va fi nul. Se poate, eventual, incheia un contract de prestari servicii in situatia in care angajatorul are intentia de a construi un nou spatiu pentru desfasurarea activitatii sale.
Capacitatea de a incheia contractul de munca, in cazul societatilor comerciale, incumba organului stabilit prin actul constitutiv (directorul executiv, Consiliul de Administratie), competente ce sunt delegate, de obicei, directiilor de resurse umane.
Consimtamantul reprezinta manifestarea de vointa in sensul incheierii contractului de munca.
Conform art.16 (1) din Codul muncii, acesta trebuie sa fie in forma scrisa.
Alineatul 2 al articolului mai sus amintit stipuleaza ca partile pot suplini neincheierea contractului in forma scrisa prin administrarea oricarui fel de proba. Manifestarea de vointa trebuie sa apartina unei persoane cu discernamant, sa nu fie viciata (eroare, dol, violenta si leziune), si sa fie data cu intentia de a crea obligatii juridice. Obiectul de activitate al firmei trebuie sa fie legal si moral (este prohibit ca o persoana juridica sa pretinda unui angajat exercitarea unei activitati ilicite sau imorale).
Obiectivul trebuie sa fie totodata posibil (prestatia angajatului sa poata fi adusa la indeplinire in conditii normale). El trebuie sa permita stabilirea cuantumului salariului sau a unor elemente subsecvente care sa faca posibila individualizarea contractului. Totusi, contractul poate fi socotit valid in situatia in care este probata vointa neechivoca a partilor de a se angaja in baza unei conventii.
Cauza unui CIM trebuie sa fie reala; scopul nu este real, in sens juridic, cand, de exemplu, un angajator considera ca a incheiat un contract de antrepriza pentru construirea unui imobil, conventie care presupune plata unei sume globale pentru lucrarea efectuata, in timp ce antreprenorul socoteste ca exista un contract de munca legal si moral.

Examenul medical, obligatoriu
Examenul medical constituie o conditie obligatorie la angajare, intrucat certifica daca persoana care poate deveni angajat este sau nu apta din punct de vedere medical pentru a face fata specificului muncii pe care ar urma sa o presteze.
Neefectuarea examenului medical atrage nulitatea relativa a contractului, cauza de ineficacitate a actului juridic care, spre deosebire de nulitatea absoluta, poate fi acoperita prin indeplinirea ulterioara a operatiunii, respectiv prezentarea ulterioara a certificatului medical care valideaza in mod retroactiv contractul.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe