Socoteli paralele

Din cabinetele Palatului Victoria avem o viziune pozitiva asupra calitatii si, mai ales, a efectelor reformei fiscale operate la inceputul anului. Mai mult, cei care critica masurile fiscale cerand Executivului sa nu-i mai relaxeze fiscal atat caci vor ramane fara bani, cum sunt reprezentantii celor mai importante organizatii patronale, sunt catalogati ca rau-voitori.
Cel putin asa considera primul-ministru, Calin Popescu Tariceanu. La sfarsitul saptamanii trecute, domnia sa i-a indemnat pe nemultumiti sa fie mai atenti, sa puna mana pe creion, sa calculeze si sa vada la sfarsit avantajul net din aceasta reforma. Calculele Executivului inclina balanta spre avantaje. Dincolo de zidurile guvernamentale problema se vede, insa, diferit. Si acolo s-a lucrat cu creionul pe hartie, iar rezultatul "rau-voitorilor" a fost negativ. Diferente de abordare? Este, probabil, si acest lucru, dar nu explica problema.
Iata, de pilda, cum explica reprezentantii Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania decizia de nesupunere fiscala. Potrivit analizei acestora, in anul 2004 impozitul pe profit plus impozitul pe dividende insemna, in total, 28,75 la suta. In 2005, relaxarea fiscala ar fi echivalata la 4,35 la suta, insa, prin impozitarea dividendelor cu 10 la suta, ar rezulta o impovarare a agentilor economici cu 0,65 la suta. La acest lucru se mai adauga dublarea presiunii fiscale asupra microintreprinderilor, impozitul crescand de la 1,5 la suta la 3 la suta. Mai mult, sustine Florea Parvu, vicepresedintele CNIPMMR, firmele platesc impozit si pe inflatie.
Cine are dreptate in aceasta chestiune? Fara a forta lucrurile cu nimic, situatia actuala este similara celei din bancul cu rabinul care trebuia sa medieze o disputa intre doi certareti. Ascultandu-le acuzatiile, a conchis ca amandoi au dreptate, lasandu-i cu gura cascata pe amandoi. Guvernul Tariceanu are dreptate si este legat de maini si de picioare de catre FMI pentru a aplica o reala reforma fiscala, care, sa recunoastem, nu prea mai seamana cu cea din campania electorala. Dovada stau si frecventele balbe din ultimele saptamani, "daca, circa si cu parca" devenind politica guvernamentala, creand in piata confuzie. Si reprezentantii sectorului privat, cu precadere ai microintreprinderilor, au dreptate sa se burzuluiasca la Executiv. Dublarea cotei de impozitare provoaca pagube cu consecinte chiar pe piata muncii. Si aici exista date. Prin cota de 1,5 la suta pe cifra de afaceri, in 2004 microintreprinderile au creat suplimentar aproximativ 40.000 de locuri de munca. O cifra notabila, am spune noi.
Daca lucrurile stau asa putem conchide, fara sa ne inselam, ca actuala reforma fiscala, atat de disputata si de discutata, constituie o falsa problema. Mai degraba ea a dat posibilitatea scoaterii la lumina a adevaratelor probleme cu care se confrunta sectorul privat, mediul de afaceri in general. O reala reforma fiscala trebuie sa includa si latura fiscalitatii pe forta de munca, in Romania fiind sufocanta. Acces facil la finantari, creditul bancar este prohibitiv, facilitati pentru crearea de locuri de munca, fonduri ieftine pentru demararea de mici afaceri, daca nu eliminarea, macar reducerea birocratiei.
Acestea sunt adevaratele probleme pe care le scoate la lumina ceea ce se doreste a se numi reforma fiscala care, din pacate, este ajustata zilnic, estompata putem spune, la masa "tratativelor" cu FMI. De aici probleme care afecteaza climatul investitional.
Nu de alta, dar, cum sublinia recent ambasadorul SUA la Bucuresti, investitorii vor gravita spre piete unde costurile de tranzactie sunt scazute, drepturile de proprietate sunt clare, birocratia este minima, iar justitia asigurata. Restul sunt socoteli paralele.

---

Despre autor: