Auschwitz, cimitirul fara morminte

"A fost iadul pe pamant. Nu exista noapte, nu exista zi, exista doar moarte", povesteste dupa 60 de ani o supravietuitoare

Pentru prima oara dupa 1945, pe campurile de la Auschwitz au venit mii de oameni. De aceasta data pentru a-si aduce aminte si a aprinde lumanari pentru cei peste un milion de oameni pentru care portile nu s-au mai deschis niciodata. Temperatura de minus 10 grade si ninsoarea continua nu au impiedicat aproape doua mii din cei sapte mii de supravietuitori ai lagarelor naziste, 43 de sefi de stat si de Guvern si sute de oameni sa participe joi la aniversarea eliberarii celui mai mare lagar nazist de exterminare. Dupa 60 de ani, sirena trenului si rotile scartaind s-au auzit din nou in linistea Auschwitz-ului, insa numai pentru a deschide ceremonia.
Pe locul fostelor crematorii, timp de mai bine de doua ore, focul a ars pentru aducere aminte, in timp ce candele erau aprinse de-a lungul sinelor de tren sau pe langa baracile unde in urma cu 60 de ani domnea teroarea.

Din nou in lagar
Imbracati in zeghe, cu numerele pe brate, fostii detinuti intrau din nou pe portile Auschwitz-ului. Strabateau aleile flancate de baracile goale astazi, printre care reflectoarele foisoarelor paznicilor luminau din nou.
Inaintau prin vantul patrunzator si ninsoarea viscolita fara a se grabi, oprindu-se din loc in loc. "As vrea sa nu-mi aduc aminte de ceea ce s-a intamplat aici.
Nu pot insa sa uit, nu am voie sa uit. Aud mereu strigatele, simt din nou teama, mi-aduc aminte de fiecare dintre cei care plecau dimineata si nu-i mai vedeam seara. Am vrut sa traiesc. M-am gandit tot timpul ca trebuie sa traiesc.
Eu am avut aceasta sansa. Ce s-a intamplat aici a fost ceva ingrozitor si nimeni nu trebuie sa uite. Lumea trebuie sa stie ce s-a intamplat", spunea un batran care a supravietuit celor cinci ani de concentrare in tabara Auschwitz-Birkenau. "Era o teama continua, apeluri nesfarsite, impuscaturi si batai si un permanent miros de carne arsa. Auschwitz... nu exista cuvinte pentru a descrie ce a fost aici. A fost iadul pe pamant.
Nu exista noapte, nu exista zi, exista doar moarte. Nici macar soarele nu mai insemna viata, nu mai stralucea. Parca totul aducea doar moarte", povestea o alta supravietuitoare. Ura, razbunare? Nici unul dintre cei cu care am vorbit nu a rostit aceste cuvinte. Doar faptul ca nimeni nu trebuie sa uite.

Apel la memorie
Detinutul nr. 78.651, Simone Veil (fost presedinte al Parlamentului European), unul dintre cei sapte mii de supravietuitori ai Auschwitz-ului, a cerut liderilor politici, in numele victimelor nazismului, sa lupte impotriva rasismului, antisemitismului si intolerantei, astfel incat nimic din ceea ce s-a petrecut in urma cu 60 de ani sa nu se mai intample vreodata.
"Amplificarea violentei din ratiuni rasiste in ceea ce-i priveste pe rromi, cea mai mare minoritate a Europei, nu atrage atentia politicienilor si opiniei publice. De aceea, lansez un apel, din acest loc, reprezentantilor Guvernelor sa se opuna cu aceeasi determinare actelor de rasism indreptate impotriva rromilor", a cerut, la randul sau, Romani Rose, presedinta Consiliului Cynthii-Roma si supravietuitoare a lagarelor naziste.
"Dupa 60 de ani, ne confruntam din nou cu o amplificare a antisemitismului in Europa. Lumea stie ca evreii din Europa au fost exterminati si continua sa ignore acest lucru. Lumea a ramas muta", a afirmat presedintele Israelului, Moshe Katsav, cerand oamenilor politici si societatii sa nu ignore ceea ce s-a intamplat in urma cu 60 de ani.
"Nu-i este permis nimanui sa treaca cu indiferenta peste aceasta tragedie. Aceasta incercare de distrugere sistematica a evreilor ramane ca o umbra asupra Europei si a lumii intregi. Este o crima care va marca pentru totdeauna istoria umanitatii", se arata si in mesajul transmis de catre Papa Ioan Paul al II-lea participantilor la manifestarile de comemorare.
"Astazi nu trebuie sa evocam doar trecutul, ci trebuie sa fim constienti si de toate provocarile lumii de azi. Este vorba despre terorism, care nu este mai putin periculos si perfid decat fascismul. Este la fel de necrutator: mii de oameni nevinovati i-au cazut deja victime", a apreciat si Vladimir Putin, a carui mare parte din discurs a fost consacrata momentului eliberarii de catre soldatii Armatei Rosii a lagarului Auschwitz-Birkenau, in ianuarie 1945. "Aici, in acest loc, noi trebuie sa spunem astazi, clar si fara echivoc, ca toate eforturile de a contesta Istoria situand in acelasi plan victimele si calaii, eliberatorii si ocupantii, sunt imorale si incompatibile cu spiritul celor care se considera europeni", a mai spus Putin.
Fiecare dintre cei prezenti a aprins cate o candela in memoria miilor de oameni care si-au pierdut viata la Auschwitz. Sirena trenului
s-a auzit din nou, iar de-a lungul sinelor au fost aprinse focuri care au ars pana tarziu in noapte.

Uzine de exterminare
La 27 ianuarie 1945, soldatii Armatei Rosii au intrat in cea mai mare tabara de exterminare nazista, Auschwitz-Birknau. Ei au descoperit aici peste sapte mii de oameni inca in viata, in cele trei incinte ale complexului, multi dintre prizonieri fiind deja evacuati de nazisti.
Intre 1940 si 1945, peste un milion de oameni au murit la Auschwitz-Birkenau. Dintre acestia, 960 de mii, barbati, femei si copii, erau evrei din tarile Europei ocupate de nazisti, 75 de mii erau polonezi, 21 de mii tigani, iar 15 mii rusii.
Initial lagar de concentrare pentru prizonieri, complexul Auschwitz (Auschwitz I, Birkenau si Monowitz) a fost transformat intr-o uzina de exterminare in masa.
Auschwitz-Birkenau a fost cel mai mare lagar de munca si exterminare. Prin dimensiunile sale, el a jucat un rol central in planul de eliminare fizica a evreilor din Europa, cunoscut sub denumirea de "Solutia Finala".
Barbati, femei, copii - majoritatea evrei, dar si tigani, rusi si polonezi - ajungeau la Auschwitz din Europa ocupata de Hitler. Multi dintre cei urcati in trenuri mureau sufocati in timpul calatoriei, care dura zile intregi. Batranii, bolnavii, femeile si copiii, care nu puteau munci, erau trimisi, sub pretextul dusurilor de dezinfectare, direct in camerele de gazare. Cei care treceau de "selectie" erau dezbracati de haine, li se luau actele si obiectele personale, dupa care li se tatua un numar pe mana. Imbracati in uniforme cu dungi, prizonierii erau apoi trimisi la munca, cel putin 12 ore pe zi, sub o stricta supraveghere. Orice mica greseala se platea de cele mai multe ori cu viata. Teroarea continua si noaptea, cand oamenii erau scosi la apeluri, li se faceau perchezitii, erau batuti sau tinuti pur si simplu in ger, sub diverse pretexte. Au suferit in egala masura barbatii si femeile, batranii si copiii.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe