Das Kleinige

Micul joc de cuvinte prin care incerc sa va amintesc de studiul lui Rudolf Otto dedicat sacrului nu este o gluma gratuita in cazul lui Mihai Ignat. Tocmai pentru ca revelatia sacrului in poemele sale se face printr-o abandonare halucinanta in vartejul lucrurilor marunte. De aici, dintre dalele de piatra ale strazilor unui oras baroc, dintre scandurile podului, mancate de cariu (acel cariu ce roade lemnaria universului, ca la Emil Botta), o raza de soare stralucind pe tocul domnisoarei ce abia si-a "receptionat" senzualitatea, poate da nastere unei epifanii: "secretosul de M. si-a cumparat/ haina de piele cu capse// si sora lui a devenit constienta/ de propria sen..., senz..., ma rog,/ intelegeti voi, se vedea din felul/ cum se misca// printre noi// picaturile mari din praful/ trotuarului nu puteau fi decat/ balele lui Apollo." (Lumina intermitenta pe doamna de la 9). Aceeasi privire, dotata cu minutia maniaca a "unui purtator de lupa", ce se revela in Klein spuse, se atinteste si acum asupra epidermei proxime, asupra femeii (poemele lui Mihai Ignat graviteaza intotdeauna in jurul femeii, sunt scrierile unui anatomist indragostit) pe care o diseca folosind lama unei pseudo-luciditati. Ironia nu mascheaza fondul profund implicat al acestei priviri. Spre deosebire insa de acel volum, spuse s-a metamorfozat radical in poetiza: "Ma intrebam/ simtindu-i dogoarea/ pe fata/ daca zambetul ei/ imi apartine sau e trimis/ la dracu'// peste umarul meu.// Si-mi spuneam:/ si din urechea ta/ va rontai/ cineva."
Intr-o dimineata (dimineata este momentul din zi in care Klein isi scoate cu preferinta privirea la plimbare) se poate intampla orice. Klein poemele pornesc mai mereu de la o intamplare, de la o actiune ratata, sau dusa la bun sfarsit, insa aceasta din urma poarta intotdeauna amprenta ghidusa a tragediei: "in dimineata in care unul/ dintre fostii mei "camarazi"/ a murit/ intr-un accident de masina// eu imi lipeam fruntea/ de pulpa femeii ascunse in/ halatul meu de baie// (dintr-o maneca, stiam,/ rosese o molie sau poate/ doar apa)// in urmatoarea dimineata/ silueta regelui Midas/ a fost zarita in sase/ locuri diferite// (...)/ atunci mi-am dat seama/ ca n-am vazut n-am salutat/ n-am lovit niciodata/ un travestit." (In care unul dintre)
"Nou romantism" ar putea fi numit registrul in care evolueaza poetica lui Mihai Ignat, romantism mascat de praful minimalist, de luciditatea privirii sau de raceala "exprimarii".
Elementul feminin, desi ar putea parea "pasiv", obiect pe care privirea il foloseste pentru a-si ascuti lama poetica, retrimite mai mereu mingea in terenul poemului, actiunile sale sunt imprevizibile, misterioase (she moves in misterious ways)...
Desi asociez miscarea cu una calculat-activa, relatia Eu-Femeie din poemele lui Klein are mai mult din jocul de sah, imparte cu acesta privirea prospectiva, imaginatia care precede mutarea, calculul logic, dar si fondul ancestral al bataliei sangeroase sublimate intr-un sport al gandirii. Spun acestea facand intentionat exceptie de faptul ca in spatele calculului se ascunde "simtire"...: "Toate femeile frumoase/ urca/ in autobuzul 31// am putea fi, tu si eu,/ antieroi pentru o zi// toate peisajele sunt/ zdrentuite// am putea fi/ melancolici// obraznici precum piatra ponce."
Sunt mici oaze de lirism in desertul luciditatii sarcastice care dau savoare acestui volum, mici sclipiri umane, cand ochiul abandoneaza exteriorul si priveste in micul cabinet de curiozitati care este sufletul. Experienta interioara se dezvaluie ca fiind adevaratul motor al lirismului ascuns, pe care "piatra ponce" a sensibilitatii o reveleaza. Klein alearga printre fenomene, observa miscari ale universului citadin (un citadin vag, redus la "grad 0"), ale doamnelor de la diverse etaje. El observa cu lacomie schimbarile petrecute in trupul prietenilor, in "starea lor de dezagregare", aduna aceste observatii intr-un panopticum, pentru a le corela finalmente cu miscarile ce au loc in propria sa fiinta. Fiinta care, in cele din urma, a trecut de la "spunere" la "poetizare". Poate urmeaza Klein romanteaza...
Mihai Ignat, kleinpoeme, Editura AULA, 2004

---

Despre autor: