Mare orator si poet crestin, este botezat si hirotonit preot chiar de tatal sau Grigorie. La 371 este uns episcop pentru eparhia Sasimei de Sfantul Vasile, pe care il cunoscuse in vremea studiilor. Nu se acomodeaza si se intoarce la Nazianz, dar este
Mare orator si poet crestin, este botezat si hirotonit preot chiar de tatal sau Grigorie. La 371 este uns episcop pentru eparhia Sasimei de Sfantul Vasile, pe care il cunoscuse in vremea studiilor. Nu se acomodeaza si se intoarce la Nazianz, dar este chemat de imparatul Teodosie la Constantinopol pentru a conduce "Haghia Sofia" luata in stapanire de eretici. Participa la Sinodul II ecumenic, scrie "Cele cinci discursuri teologice", se retrage la Arianz unde scrie "Scrisori teologice". I se datoreza, intre multe altele, cateva precizari esentiale de termeni.
Vetranion dupa mentionarile epocii, de origine capadocian, ocupa scaunul Episcopiei Tomisului, ca arhiereu al Daciei Pontice, intre anii 360 si 381. Prieten cu Vasile cel Mare si alti Sfinti Parinti, calauzitor al lui Ioan Cassian si al lui Gherman, duce o viata ascetica plina de sfintenie. Despre episcopul Vetranion au scris doi scriitori bisericesti vestiti: Sozomen si Teodoret al Ciprului, ambii vorbind despre lupta acestuia pentru apararea dreptei credinte si relatand pe larg impotrivirea lui fata de erezia ariana. Il infrunta direct pe imparatul arian Valens (364-378) in timpul vizitei acestuia la Tomis, in anul 369. Izbanda a apartinut episcopului Vetranion, imparatul renuntand, de teama unei revolte in provincie, a-l pedepsi sau a-l forta sa accepte arianismul.
A incurajat mult viata ascetica si nevointa sihastrilor din pesteri si micile biserici rupestre si a intarit cele cateva asezari monahale de renume, in care vietuiau calugari carturari si teologi, existente in eparhia Tomisului. Este considerat autorul "Scrisorii Bisericii Gotiei (Daciei Traiane) catre Biserica din Capadocia", care a insotit ducerea moastelor Sf. Sava Gotul in Cezareea Capadociei.
27 ianuarie: Aducerea moastelor Sf. Ioan Gura de Aur
Dupa 33 de ani de la moartea in exil la 407 a Sf. Ioan Gura de Aur, patriarhul Proclu indupleca pe imparatul Teodosie sa trimita sa fie aduse la Constantinopol moastele sfantului. Moastele vor putea fi insa ridicate doar dupa ce imparatul scrie sfantului o scrisoare in care isi cere iertare si il roaga sa accepte sa fie adus in capitala, iar scrisoarea este asezata pe racla. Pe drum, sfantul face astfel ca mai multe nedreptati ale fostei imparatese Eudoxia, cu care fusese in conflict permanent, sa fie indreptate. Atat in timpul calatoriei, cat si dupa ingroparea sa in altarul bisericii Sfintilor Apostoli (la asezarea raclei pe tronul cel sfintit s-a auzit in biserica glas graind: Pace tuturor!), in zilele de savarsire a Sfintei Liturghii, s-au petrecut multe si mari minuni. Moastele au fost duse in Italia de cavalerii cruciadei a IV-a, iar in 1997, cardinalul Florentei a daruit Patriarhiei Ortodoxe Romane o insemnata parte a lor.
28 ianuarie: Cuv. Efrem Sirul (306-373)
Cel mai de seama parinte si scriitor al Bisericii Siriene, a lasat in urma comentarii si exegeze biblice, rugaciuni, imnuri, omilii etc. Una dintre cele mai cunoscute rugaciuni ale sale este cea care se citeste in timpul Postului Mare, de lunea pana vinerea, la sfarsitul slujbei. Se boteaza la 324 si se dedica monahismului la 363, in Edessa, unde isi alcatuieste si opera.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.