nu mai puteam sa ies din zapada si aveam o suta douazeci de ani. si nu mai puteam sa ies din moarte. nu mai puteam sa ies din imbratisarea iubitei, adica nu puteam sa ies din singuratatea mamei care ma astepta hohotind de bunatate, cu zidarul ei, cel
nu mai puteam sa ies din zapada si aveam o suta douazeci de ani. si nu mai puteam sa ies din moarte. nu mai puteam sa ies din imbratisarea iubitei, adica nu puteam sa ies din singuratatea mamei care ma astepta hohotind de bunatate, cu zidarul ei, cel cu oase stramosesti. maica mea care-mi mangaie parul alb, suvitele parului meu de lapte. maicuta mea pe care o tin in palma ca un fricos sa nu o scap cand ma va naste.
*
nu stiu ce mangaiere a intrat in mine cand era sa mor pe deal, innebunit de vant, curgandu-mi din bratele ranite vin. am fost apucat de minte, am fost zgariat pe stern, cand cu grele picioare coboram dealul vertical, impleticindu-ma de batranete ca un somnoros iar din labele picioarelor mele zdrelite, din micul meu instrument muzical invelit in coasta curgeau dare de vin. intr-adevar, vinul acela canta. astfel vorbeam despre una si despre alta intr-un tinut insangerat cu vin. fara a intelege semnele in care eram cufundat, fara a intelege de ce ingerul ma apuca de chica, de ce ma rostogolea prin vazduh, prin urzici. de ce imi plangea cerul gurii.
*
m-am culcat peste lespede si trupul meu s-a facut alb si a plecat. dar vaicareala nenascutului a tulburat singuratatea launtrica mult timp. femei si barbati studiau circumcizia, podoabele. ferestre singure sapand ca pluguri vazatoare. fiind neproprietar: caci scrisul este orizontul mainii. m-am invelit intr-un limbaj ca intr-un giulgiu. ca nou-nascutul in plans. cu putin inaintea ploii. cand fetele oamenilor ies din tesaturile hainelor ca niste mustati de lumina. cu buze ascultatoare. scriere pentru alt scris am insamantat. melcul iesea in aceasta realitate. ca o melodie in zdrente. acum am venit pe lume. intre kadis si pomelnicul mortilor.
*
pentru ca scriitorul nici nu are unde sa moara, decat in literatura. acolo este locul lui de veci. ghemuit in pozitia foetusului. zambind printre lacrimile mamei sale. sugand tata lingvistica. un iepure venind din pustie si-a facut cuib in lapidarium, si-a sapat cu labutele un adapost in pamant. mic mormant. trei dimineti la rand, printre prostituatele istovite, insamantate in zadar. culme a orbirii.
*
sangele tau are memorie. treci pe langa un strain parfumat rezemat de o incapere intunecata. intri si tu, punandu-ti degetul sub inscrisuri, intr-un catastif al analfabetilor. ti se scot hainele inca moi de caldura. pe cand scrii in tarana la umbra ideilor. si ti se face trepanatia (tii ochii larg deschisi), prelevandu-se foita albastra gravata pe creier. maine este un cuvant obscen. sambata mortilor de iarna.
*
scrisul ca o pata proaspata de sange pe zapada. imi ascund mainile in undele curgatoare, le clatesc pana devin pesti rosii pornind in amonte. in poiana in care novicea jupoaie pielitele de pe ciuperci. si apoi, in stupul bisericutei, unde ard lumanari din ceara de albine. intrezarind scrisul plin de miere varsandu-se din bibliile cele vechi.
*
nu vei vedea decat lumina imperfecta. iar nu lipsa mainii care-ti impinge ochii, dandu-le tarcoale. pazeste-te inainte de a fi ajuns inauntru. fii neclintit. nu vei vedea marea tiparita langa care vei fi inmormantat. nu vei vedea scrisul in care sunt imbracati sfintii. nici literele mici. nici imnurile. sunetele iti vor tasni din urechi.
*
pielea caprei de ieri spanzurata in crengile tepoase ale salcamului. pe cand iarba continua sa creasca, impanzita de lacuste, de cosasi, de brotacei. pe cand brutarul scoate, cu miscari consacrate, prin gura straluminata a cuptorului, painea cea spre fiinta. pe cand pe bucatele de pergament aproape translucide sunt caligrafiate cu cerneala neagra indelebila texte din Biblie. invatatorul ne deprinde cu tehnica cititului.
*
uneori a fost mai rau decat sa pierd totul. caine alb privind din urma spre regele si regina lui. inviat in casa, pe patul sau. plin de privirile fixe ale celorlalti. tiparnita medievala, martora a scrisului de demult. clarvazator ca mortii din cimitir. plin de botezul privirilor celorlalti. inviat in casa. mangaiat, mangaietor.
*
cum omul, arici cu aripi, isi invinuieste destinul de frumusete muta si de lumina din interior. el isi arata dintii. din lancea invierii, ca dintr-o tata, tasnesc sange si apa. pe inserat, un trunchi de copac moale este coborat intr-un cearsaf de pe sufletul sau.
*
dragilor, cum mi se intampla in ultima vreme, am plans in poezie cu hohote. am fost in catunul Lui, am stat la masa Lui, primind hrana Lui. apoi eram legat de picioare in somn, plin de durerea de nastere. alaturi, in biblioteca, el citea pentru sufletul meu. isi stergea sudoarea de pe trup. becul se balansa agatat de tavan. singur, in odaile lui nesfarsite, citea pentru noi toti citit fara prihana. cat eu ma boceam singur.
*
susoteam despre boala de la Domnul, despre credinta. despre osemintele inmiresmate. in timp ce ne hraneam cu peste si cu mieji de paine, si innoptandu-se asteptam reinnoirea timpului... sunt morti ca toti mortii, a spus un batran, mangaind raclele. si indata pe toti ne-a apucat frica. pe zid, langa o absida, sfantul Grigorie Dialogul, mangaindu-si sora.
*
a gandi sangele varsat. eram in ochiul cuiva. pot sa traiesc oriunde. primul nascut. pana patrund in tine, pana voi fi incoronat. eram copil hranit cu numele din limba mama, pe vremea primului om. in tacerea viitorului, in dezmarginire, incolteau cartile din cuvinte. asadar, ochiul inrosit al lui Cain. varsta la care se moare.
*
sunt o umbra a ei. credinciosul. lovindu-i mana cu mana, lovindu-i mintea cu mintea. mergand dincolo de ea, dincolo de copilul ei. postind in corpul ei sclipitor. maica fecioara.
*
sfiosi precum aducerea de lumina. i-am scos ghetele. primii pasi in istorie. pe langa pasarile troitelor ciugulind in razoare. in alte limbi. si cu dichisuri poleite. carte suflata de duhul pre limba rumaneasca. ieromonahul Gavriil Uric copiind, pentru innoirea mintii, Tetraevanghelul. apoi si-a pierdut sangele prin frunzisul din spatele orei dramatice. in timp ce doua maini desprinse din zid ii inchideau nasturii cojocului din piele de capra, infigandu-i pene in parul impletit intr-o coada unsa cu ulei, legata cu sfoara.
*
in zori, nubila zornaindu-si cristalele dragostei. ducea cu sine fosta sa virginitate. trupul e bun, mi-am zis. ne taram in exil. am pus tabara in fata muntelui. ca iesit din minti. in zori plin de cristalele lacrimilor.
*
printre carticele si frati, lucram la anluminura. avand canon, ma inghitisem pe mine ca pe o azima. fiind la cel mai adanc nivel al constiintei. in lumina tacerii. dorind sa-mi sacrific viata. urmaream pe text cu degetele cuvintele. prin care Domnul a creat lumea.
*
intr-o traducere spirituala. indepartand oasele, nervii. la prima lectura. sa le scoata oasele. ingropati in fata usilor. imbratisati de o mama de zapada. in fata usilor. cei Alesi. martiri peste care pamantul era un orgasm solitar. cititul in ochi. impartirea hainelor.
*
abia daca i-am cunoscut pe tatal, pe bunicul, dar imi raman ceilalti, nenumarati, necunoscuti, strabunicul, strastrabunicul. pe care ii doresc in casa construita de ei care acum e a noastra. de aceea stau vesnic aplecat peste foi si redactez scrisori catre morti, pomelnice. sunt desprins. mai degraba alaturi de cei care se indeletnicesc cu muzica, de cei care vietuiesc intre pasari. era ultimul sat, cu oameni din ganduri, inainte de pustie.
*
alcatuit din cuvintele vietii mele. spuse, nespuse. neatingandu-ma de mancare. eram in perioada de bolit. anul intai. stabilit prin calcule de calugarul Dionisie cel Mic. inainte de moarte, musai, vom convorbi despre nastere si despre batranete. imbuibati de zile precum cariul din pom.
*
pana unde poti suferi. pana la morti, pana la vii. pana te transformi intr-un schelet de caine care latra. atunci intru in creuzetul poetic, in limba idolatra. poate fi zapada, toti viermii de pe pamant. frunzele prinse in undita cad in cerul de pe pamant. maine poti sa-mi spui ca te cheama oricum, fiindca ai murit. transformandu-te intr-o pasare rosie insamantata de un plug inrosit. iesi din brazda ta, fa-te pagina de carte, suflet de o zi imbuibat cu litere moarte.
*
aceasta carte cu foitele ca lumina ochilor. fiete care sa o citeasca. ci scriu cu porunca. rugaciuni folositoare semintelor. despre cei adormiti in credinta.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.