Mai avem nevoie de ele? TOP 10 organe pe care nu le mai folosim

Situata in coltul intern al ochiului, plica semilunara este o ramasita a membranei nictitante ("a treia pleoapa"), membrana ce putea fi trasa peste ochi, in scopul protejarii acestuia. Ea exista la multe specii de pesti, amfibieni, reptile, pasari, dar rareori la mamifere. La majoritatea speciilor de primate (printre care omul) ea este foarte mult redusa.

La om, printre muschii atasati globului ocular se numara si unul, aflat in spatele ochiului, numit musculus orbitalis sau muschiul lui Müller, caruia nu i se cunoaste nicio functie, el fiind considerat vestigial. (la alte specii de mamifere, acest muschi este functional si are un rol in miscarile ochilor).

Si in jurul urechii se gasesc muschi (numiti muschi auriculari) care, la numeroase mamifere, au o mare importanta, deoarece, prin contractiile lor, urechile pot fi "ciulite" sau orientate in diferite directii. La om si la maimute antropoide precum orangutanul si cimpanzeii, acesti muschi sunt slab dezvoltati si, in multe cazuri, nefunctionali.

Aflat in structura mainii, se prezinta mai degraba ca un tendon subtire, situat pe partea interna a antebratului, spre incheietura mainii. El lipseste la 14% din populatia lumii, dar absenta lui, la una sau la ambele maini, nu pare sa prejudicieze functia acestora.

Este situat in spatele gatului. Desi este prezent la marea majoritate a speciilor de mamifere, inclusiv la  "rudele" apropiate ale noastre (urangutani, giboni), exista doar la 2-3% dintre oameni. Din cauza raritatii sale, unii specialisti il considera un atavism – un fenomen biologic ce consta in aparitia sporadica, la un mic numar de indivizi, a unor trasaturi ancestrale care, la marea majoritate a populatiei, au disparut de multe generatii.

Este un muschi mic, de forma triunghiulara, care lipseste la 20% dintre oameni. Conform mai multor studii de anatomie, forta generata de contractia lui este relativ mica, deci el nu are un rol esential in buna functionare a musculaturii abdominale, in ansamblu.

Situat in interiorul labei piciorului, in zona calcaiului, este compus dintr-o mica masa de fibre musculare si un tendon lung. Acesta lipseste la 7-10% din populatia lumii si are un rol minor in miscarile genunchiului si ale gleznei, dar nu este esential pentru functionarea acestor articulatii. De aceea, muschiul plantar este adesesa folosit atunci cand e nevoie de operatii pentru inlocuirea unui tendon mai important, din alta parte a corpului.

Este considerat un caz "clasic" de organ vestigial, desi exista inca discutii intre specialisti privind rostul acestui organ. Este clar ca el este o ramasita a unei structuri cu functie digestiva, existenta la stramosii mamalieni ai omului. Totusi, nu se stie precis daca el este chiar inutil sau daca mai are totusi unele functii de oarecare importanta pentru organism.

Este un vestigiu al cozii cu care erau inzestrati stramosii mamalieni ai omului. Dovada descendentei noastre din mamifere cu coada este vizibila in dezvoltarea embrionara (intr-o anumita etapa timpurie de dezvoltare, embrionii umani au si ei o coada, care se resoarbe mai tarziu), iar mai apoi, in persistenta acestui os coccis. Osul coccis mai pastreaza inca o oarecare importanta prin faptul ca serveste pentru insertia unor muschi, astfel explicandu-se probabil faptul ca nu a disparut complet in cursul evolutiei omului, scrie descopera.ro.

Stramosii omului aveau nevoie de maxilare mari, solide, si multe masele pentru a mesteca plantele crude cu care se hraneau. Dar alimentatia umana s-a modificat considerabil intr-un timp relativ scurt, la scara evolutiei, ducand la o micsorare a maxilarelor, pe care acum nu mai incap atatia dinti. Maselele de minte – cele din fundul gurii, cate una pe fiecare jumatate de maxilar, deci 4 in total - rasar tarziu (nu odata cu ceilalti dinti permanenti, ci abia dupa 18 ani).