Uzinele ARO au pus lacatul la poarta! Au intrat oficial in procedura de faliment si ultimii muncitori, care de fapt mai pierdeau timpul pe acolo in lipsa oricarei abordari serioase, au plecat acasa. Astfel, unul dintre simbolurile industrializarii Romaniei din perioada comunista a fost pus in cui. Daca nimic nu se va mai intampla, ARO va iesi din istorie. Si, din pacate, iese urat. Fara vreo vina a uzinei in sine, dar cu contributia larga, in care culpele se adauga una alteia, a celor care au pastorit-o.

Este greu de admis ca, la dezmatul din vanzarile auto care exista in Romania actuala, nu se puteau gasi 20-30.000 de lucratori din cultura pamantului sau din cresterea animalelor care, pentru a-si valorifica munca grea depusa, sa nu aiba nevoie de o masina de tractiune pe care, nefurand, nu puteau sa si-o procure la 50-60.000 de dolari, fiind gata insa sa dea vreo 10-15.000 de dolari!

Din pacate, uzina a incaput pe mana nu doar a unor incompetenti, ci a unor banditi gata s-o devalizeze, s-o suga de tot ceea ce mai avea. Pentru ca, la spartul targului, sa ajunga la discretia unor banditi "de la centru", care au pasat-o pe nimic unor banditi din afara, ce au furat ce mai era de furat din ea, cu deznodamantul inevitabil al punerii definitive pe butuci a uzinei.

Dupa esecurile pe toata linia, inclusiv pe linie externa, o raza de speranta pentru uzina mai vine de la o firma romaneasca, "Amron Automotive 2006", la a carei conducere se spune ca s-ar afla fostul viceguvernator al BNR, Vlad Soare. Firma cu pricina a anuntat ca vizeaza sa cumpere uzina la capatul unui proces pe care il considera deja demarat. Procesul ar fi inceput prin negocierile cu cei doi principali creditori ai ARO - BCR Arges si Primaria Campulung - pentru preluarea, contra garantii reale de 1,5 milioane euro, a creantelor acestora asupra ARO. Pasul urmator ar fi, in urma discutiilor cu creditorii si lichidatorul uzinei, inchirierea Fabricii de Piese si Subansamble Auto si apoi obtinerea, prin cesiune, a activelor societatii ARO astfel incat, atunci cand uzina, in cadrul procedurii de faliment, va fi scoasa la licitatie, sa fie cumparate propriu-zis aceste active.

Potrivit procedurilor anuntate, Fabrica de Piese si Subansamble Auto ar urma sa fie scoasa la licitatie in luna octombrie, iar activele uzinei ARO la inceputul anului viitor. Exista si un plan de investitii de circa 6 milioane dolari chiar pana la sfarsitul acestui an. "Amron Automotive 2006" vrea, intr-un cuvant, sa produca in continuare automobile marca ARO, precum si piese de schimb. Deja in acest an ar fi vorba de 1.200 automobile produse cu aproximativ 700 de salariati.

Citeste si:

Directorul general al "Amron" spune ca demersul este unul propriu al firmei, si nu unul incercand o intermediere in numele sau interesul altor companii, actionariatul "Amron" fiind SIF Oltenia (50%), SIF Moldova (25%), restul titlurilor fiind impartite de mai multe persoane fizice, printre care reprezentanti ai sindicatului ARO, fosti si actuali salariati ai uzinei.
Daca totul se va desfasura asa cum spune directorul "Amron", ar fi vorba de un demers de salutat.

Exista insa toate motivele sa fim circumspecti. In legatura cu ARO, fara a ne mai referi si la alte cazuri, s-au prezentat multe proiecte, unul mai frumos decat altul, si toate s-au dus pe apa sambetei! Sa dea Dumnezeu ca acesta sa prinda viata. Ar face si SIF-urile - aceste structuri ale capitalismului de cadou (caci au fost constituie pe baza de cadou de la stat si apoi s-au, dat, nevoie mare!, drept private sadea) - o fapta buna. Si daca in uzina ARO - trimisa de atatia experti si analisti in faliment - se mai vede o licarire de profit, ar insemna, in principiu, ca mai exista in Romania o minima speranta si pentru industria nationala. Si nu doar pentru industria straina ce alege ca amplasament Romania. Ar fi minunat ca totul sa fie o poveste de succes, nu de alta, dar sa nu ne trezim cu niscai blocuri si vile pe terenul uzinei foste ARO!

Ilie Serbanescu

P.S. Autorul acestui articol, un impatimit al drumurilor de munte, sunt posesorul unui ARO-10, intrucat la veniturile mele submodeste, provenind din munca si numai din munca, nu mi-am putut permite un 4X4 de 50-60.000 de dolari, singurul care poate indeplini functii similare cu ARO. Acum, in conditiile falimentului oficial al uzinei, automobilul cu pricina nu mai reprezinta probabil nimic. Ma inscriu insa de acum la unul, daca, uzina inviind, va mai exista vreunul vreodata!