Motive pentru care cetatenii romani pot fi indepartati din alte state UE

Bucurestiul isi va spori cooperarea cu Parisul pentru a limita infractionalitatea in randul imigrantilor romani din Franta, in special romi, insa va aborda aceasta chestiune "in spiritul si litera legilor europene", a declarat joi ministrul roman de externe, Teodor Baconschi, citat de NewsIn.

Motivele pentru care cetatenii romani pot fi indepartati din alte state membre ale UE sunt limitativ prevazute de legislatia europeana. Astfel, cetatenii romani pot fi indepartati dintr-un stat UE daca nu indeplinesc conditiile prevazute pentru sederea pe o perioada mai mare de 90 de zile (in esenta, cerintele sunt: sa fie angajati sau sa dovedeasca existenta unor mijloace suficiente de subzistenta).

In afara de cazurile de sedere ilegala, exista o a doua categorie de motive, mai grave, care pot determina indepartarea unui cetatean al Uniunii Europene: motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica.

In ceea ce priveste o eventuala propunere de control la frontiere, chiar daca ar exista mijloace financiare, conform acquis-ului Schengen, poate fi reintrodus temporar controlul la frontierele interne, insa numai in mod exceptional si doar pentru amenintari serioase la adresa ordinii publice sau a securitatii interne. Aceasta masura poate fi luata doar pentru o perioada limitata de timp si trebuie sa respecte principiul proportionalitatii. Este folosita de obicei atunci cand un stat membru UE gazduieste un eveniment la care este de asteptat sa participe un aflux mare de cetateni straini (summituri cu risc de securitate, campionate europene sau mondiale de fotbal etc.)

Intre Romania si Franta se afla in vigoare Acordul privind readmisia persoanelor aflate in situatie ilegala, semnat la Bucuresti la 12 aprilie 1994 si intrat in vigoare la 10 septembrie 1994. Dupa aderarea Romaniei la UE, acordurile de readmisie incheiate cu statele membre (deci si cu Franta) sunt aplicabile numai in masura in care nu contravin dreptului comunitar relevant (in speta, Directiva 38/2004 a Parlamentului European si a Consiliului privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora, directiva invocata de Romania si in criza imigrantilor romi din Italia, din 2007-2008).

Libera circulatie a persoanelor este unul dintre drepturile fundamentale recunoscute cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene si este strans legata de notiunea de cetatenie europeana. Conditiile practice in care aceasta poate fi exercitata, precum si eventualele limitari pe care statele membre le pot impune, sunt stabilite in principal prin Directiva 2004/38/CE privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora.

In 2007, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a stabilit ca autoritatile nationale ale unui stat membru pot restrange dreptul unui cetatean al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul altui stat membru, cu respectarea urmatoarelor conditii:

• conduita acestui cetatean sa reprezinte o amenintare reala, prezenta si suficient de grava la adresa unui interes fundamental al societatii;

• masura restrictiva avuta in vedere sa fie apta sa garanteze realizarea obiectivului pe care il urmareste;

• masura restrictiva sa nu depaseasca cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia (principiul proportionalitatii).

Asadar, masura restrangerii dreptului la libera circulatie pentru cetatenii europeni (inclusiv pentru populatia roma) nu poate fi luata decat cu respectarea stricta a acestor conditii si in urma unei analize efectuate de la caz la caz, asa cum a aratat Romania si in cazul problemelor avute cu Italia pe tema infractionalitatii cetatenilor romani de origine roma.

---

Despre autor: