Ce inseamna sa traiesti intr-o economie competitiva?

Inseamna ca totalitatea factorilor economici, politici, sociali si culturali contribuie la dezvoltarea capacitatii firmelor de a concura pe pietele internationale. Inseamna ca cetatenii romani au o calitate a vietii ridicata.

A fi competitiv implica intotdeauna si raportarea la celelalte economii, respectiv la media europeana sau globala. De pilda, productivitatea din economia romaneasca nu reprezinta nici jumatate din nivelul mediu existent in UE-27. Aceste comparatii ne spun mai degraba cat de lipsita de competitivitate suntem ca natiune fata de o medie sau fata de prima clasata in topurile mondiale. Cert este ca efectele performantei sunt palpabile si se resimt atat de catre mediul de afaceri in productivitatea superioara si in eficienta sporita in utilizarea resurselor, cat si la nivelul populatiei in venituri mai mari si standard mai bun de viata. Pe scurt in bunastare.

Sa fim foarte clari, competitivitatea unei natiuni nu depinde doar de capacitatea mediului de afaceri de a fi performant, la nivel micro (agent economic) si mezoeconomic (sectorial), ci si de politicile publice care favorizeaza derularea eficienta a afacerilor. In pofida ritmurilor de crestere economica de 6-8% anual, lipsa de competitivitate actuala a Romaniei nu ne permite nici sa avansam in clasamentele internationale, nici sa compensam cresterile de pret printr-o mai mare eficienta in utilizarea resurselor.

Modul de elaborare si implementare a politicilor publice reprezinta de fapt cel mai mare dezavantaj competitiv al Romaniei. Aceasta realitate este semnalata si de recentul Raport Global al Competitivitatii 2008-2009. Romania este pozitioneaza abia pe locul 68 din 131 de tari ca performanta de ansamblu. Dar ne situam la coada plutonului la transparenta politicilor publice - locul 124, la favoritism in luarea deciziilor guvernului - 113, la risipa banului public – 111.

Sa nu ne mire, asadar, ce decurge de aici: infrastructura inadecvata, instabilitate decizionala, birocratie, nivel ridicat al fiscalitatii si al costurilor din buzunar, grad mare de complexitate a reglementarilor fiscale, rigiditate a pietei muncii, performanta redusa a educatiei si sanatatii. Reformele structurale au fost abandonate. Acum, preocuparea politicienilor este sa imparta cat mai multe pomeni electorale. Dupa alegeri, prima lor grija va fi sa recupereze banii cheltuiti in campania electorala. Nici nu banuim cat de scump vom plati de fapt aceasta „generozitate“. Totul se traduce in costuri ridicate de tranzactionare, timp pierdut, irosirea resurselor, lipsa solutiilor si a alternativelor de optiune.

De ce acum?

UE ne ofera un cadru rezonabil si relativ liberal pentru a concura, dar nu ofera strategii de dezvoltare rapida gata facute. Planurile si programele nationale actuale, in mare parte solicitate de UE, nu pot inlocui o strategie nationala a competitivitatii pe termen lung, revizuibil anual, aici fiind punctul in care eforturile noastre trebuie sa se concentreze.

Competitivitatea este drumul nostru lungde parcurs spre Europa. Inovatia institutionala pare atractiva. Romania nu dispune de un organism public specializat in problemele competitivitatii, ci de o pleiada de consilii inter-ministeriale, institutii si strategii fracturate care au avut un impact mai degraba aleatoriu asupra intregii economii. Amintesc doar cateva exemple de planuri si programe sectoriale, cu care putem construi un veritabil turn Eiffel de documente programatice, impozant dar nevizitat de catre mediul privat de afaceri.

  • Planul sectorial pentru Cercetare, Dezvoltare si Inovare in Industrie 2006-2008 (coordonat de Ministerul Economiei si Finantelor);
  • Programul national de crestere a competitivitatii produselor industriei romanesti (coordonat de Ministerul Economiei si Finantelor);
  • Planul National pentru Cercetare, Dezvoltare si Inovare 2004-2006, respectiv 2007-2013 (coordonat de Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului);
  • Strategia Nationala de Export 2006- 2009 (coordonata de Consiliul de Export si administrata de catre Ministerul pentru IMM, Comert, Turism si Profesii Liberale);
  • Integrarea Romaniei in UE aduce un element de relativa noutate in preocuparile Guvernului Romaniei: elaborarea Planului de Dezvoltare Nationala pentru 2007-2013 (PND 2007-2013) ca strategie agregata de dezvoltare nationala pe termen lung, coerenta si comprehensiva, in corelatie cu resursele disponibile. Prima sa prioritate s-a canalizat pe cresterea economica si competitivitate. Tinta sa strategica consta in reducerea cu 10 puncte procentuale a diferentei PIB/locuitor fata de media UE pana in 2013.
  • Planul National Strategic de Dezvoltare Rurala 2007-2013 (coordonat de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale).
  • PND a stat la baza elaborarii Cadrului National Strategic de Referinta (CNSR 2007 - 2013), incluzand acel mix de politici aprobate in PND care pot fi finantate cu resurse financiare europene - compatibile cu ariile de interventie ale Fondurilor Structurale si de Coeziune. Din cele 7 programe operationale sectoriale, unul vizeaza "Cresterea competitivitatii economice" (POS-CCE, 2007 - 2013). Obiectivul sau este cresterea productivitatii economiei romanesti cu o medie procentuala anuala de 5,5%, reducandu-se astfel diferentele care apar fata de productivitatea medie din UE. Luand in considerare faptul ca viteza productivitatii europene este estimata anual la circa 1% pana in 2013, obiectivul POS-CCE va permite Romaniei sa atinga 55% din productivitatea UE in 2013.
  • Programului National de Reforme al Romaniei pentru perioada 2007-2010 (PNR - coordonat de Departamentul pentru Afaceri Europene), elaborat in contextul Strategiei Europene pentru Crestere si Ocupare (Strategia Lisabona Revizuita - SLR), ofera cadrul de integrare a politicilor pe palierele macroeconomice, microeconomice si ocuparea fortei de munca. Perioada de raportare este foarte scurta, iar monitorizarea gradului sau de executie este inexistenta pana la momentul actual.

Modele internationale: consilii nationale de competitivitate

Irlanda (1997), Grecia (2003), Croatia (2004) si Filipine (2006) sunt exemple de tari care au organe publice consultative si agentii guvernamentale specializate pe probleme de competitivitate. Cel din urma consiliu a luat nastere la initiativa si cu sprijinul financiar al Confederatiei Exportatorilor din Filipine – cel mai mare grup de afaceri din tara. Demersul reprezinta o transpunere in fapte a agendei nationale care isi propune sa identifice acele puncte cheie unde Filipine este mai slab competitiva in raport cu celelalte economii nationale. Ce se intampla ulterior? Sunt propuse masuri publice de facilitare a interventiei mai eficiente a mediului de afaceri pe piata globala.

Piramida competitivitatii utilizata de catre Consiliul National de Competitivitate din Irlanda

Sursa: National Competitiveness Council: Discussion Paper on Wellbeing and Competitiveness, iulie 2008, Irlanda, http://www.competitiveness.ie/ncc/reports/ncc080723/Wellbeing_Competitiveness.pdf

Unul dintre cele mai performante organisme publice de acest gen este insa Consiliul National de Competitivitate din Irlanda, cu vechime de peste zece ani in activitate. El foloseste o structura piramidala pentru a simplifica factorii care prejudiciaza competitivitatea la scara nationala. Metodologic, se face distinctie intre elementele care stau la baza elaborarii politicilor in relatie cu mediul de afaceri, infrastructura fizica si cea de cunostinte; conditiile esentiale ale competitivitatii si cresterea durabila.

Citeste si:

Propunerile de politici publice sunt fundamentate cu ajutorul sistemelor de evaluare a conditiilor esentiale ale competitivitatii, care au la baza 140 de indicatori relevanti pentru performanta in afaceri, productivitate, oferta de forta de munca calificata si preturi /costuri pentru incurajarea afacerilor. Securitatea mediului, a energiei si alimentare nu raman valori sacrificate. Ele imbraca avantajele competitive prezente si le proiecteaza forta in viitor.

Rapoartele anuale de progres a competitivitatii nationale se concentreaza pe principalele provocari si solutii pornind de la comparatia cu alte 16 state ale lumii si de la cele mai bune practici in domeniu.

La nivelul Uniunii Europene, Directoratul General pentru Intreprinderi si Industrie publica anual Raportul de competitivitate al UE, cu propuneri concrete pentru demersurile viitoare. De pilda, ultimul raport (noiembrie 2007) aduce argumente cuantificabile cu privire la rolul politicilor orizontale in cresterea competitivitatii macroeconomice.

Consiliul National Roman de Competitivitate

CoNaCo ar trebui sa fie o platforma de dialog autentic pentru garantarea unui nou mod de guvernare, a unei economii competitive. CoNaCo se doreste a fi un organism public specializat - think tank guvernamental -, bazat pe un parteneriat public-privat.

CoNaCo ar putea deveni o sita care sa cearna graul de neghina cand vine vorba despre initiative legislative sau politici publice. Nu trebuie sa aduc prea multe argumente cu privire la gravele deficiente cu care ne confruntam in materie de calitate a actului guvernamental, managementul politicilor publice, in special al politicilor publice pro-competitivitate. Suprapunerile si discordantele legislative si institutionale, cum este de pilda cazul consiliilor inter-ministeriale, ar putea fi astfel evitate.

Scopul sau principal consta in dezvoltarea de competente care sa poata raspunde la intrebari strategice intr-o formulare explicita si sa-i asiste pe cei care iau decizii cu variante de raspuns bine fundamentate:

  • Care este impactul actualelor politici publice asupra competitivitatii economiei romanesti?
  • Ce rol ar trebui sa joace economia romaneasca pe piata europeana?
  • Ce valoare specifica sau unica putem furniza pentru o afacere locala?
  • Pentru ce fel de afaceri este Romania competitiva si ce roluri poate ea juca pe termen lung?
  • Unde investim cu prioritate resursele noastre?

Pe de o parte, CoNaCo va demara analiza sistematica a tuturor pietelor. Pe de alta parte va raspunde la sesizari venite din partea agentilor economici. Iata de pilda lipsa, temporara sau nu, a fortei de munca, invocata de anumite sectoare si regiuni.

Componenta membrilor ar putea fi: 35% decidenti din cadrul institutiilor centrale, 30% experti si 35% reprezentanti ai asociatiilor de afaceri din domeniul vizat.

CoNaCo va prezenta semestrial un raport public cu privire la dinamica competitivitatii economice.
Din punct de vedere organizatoric, CoNaCo va coordona 8 centre de competitivitate regionale, care sa introduca componenta teritoriala si flexilibilitatea adaptativa necesara specificului local atat in elaborarea propunerilor, cat si in monitorizarea efectiva a rezultatelor. Astfel, am putem contura o strategie mixta de competitivitate, care imbina si obiectivele convergentei.

Conditiile esentiale pentru succesul CoNaCo tin de capacitatea de a conduce si coordona sisteme complexe, de a cerceta mediile internationale specifice, de un cadru intelectual limpede, de constanta si de independenta analitica care sa transceada ciclurile electorale.

Avertismente finale:

1. CoNaCob nu trebuie sa devina inca un loc in care guvernele sa-si plaseze oamenii in slujbe caldute unde sa nu faca nimic. Experienta nefericita a mediului privat de afaceri in discutiile cu autoritatile publice a relevat ca se vorbeste adeseori mult si se rezolva mai nimic sau, si mai rau, se face chiar pe dos.

2. CoNaCo nu trebuie sa se suprapuna cu consiliile interministeriale, ci sa le inlocuiasca, pe principiul expertizei veritabile, evitand capcanele organizatorice ale celor din urma. Lipsa de vizibilitate, de eficienta si de eficacitate a consiliilor interministeriale au cel putin doua cauze:

a. Cei care ar fi trebuit sa fie primii interesati de buna lor functionare, respectiv membrii executivului (ministri), care erau si coordonatorii acestor consilii, nu participau deloc la intalnirile organizate pe teme de elaborare, armonizare a politicilor publice sau analize de impact utilizate in fundamentarea deciziilor. Intalnirile sporadice nu erau dublate de credinta utilitatii unor astfel de dezbateri. Ei au alimentat ideea ineficientei unor astfel de consilii sau platforme de dialog.

b. Chiar daca mecanismele de elaborare a politicilor publice impun analiza prealabila, studii, consultare si dialog, neintelegerea de catre prim-ministrii a acestui mecanism a condus la rezultate precare.

3. CoNaCo nu trebuie sa fie o institutie stufoasa, ci ar trebui sa concentreze competente clare, eterogene, capabile sa formeze o echipa coagulata. Multi vor invoca lipsa acestor experti in Romania si partial le dau dreptate. Avem nevoie sa formam cadre performante, dar inactiunea pe fondul acestui argument nu se justifica.