Dupa cazul plastografierii dosarului de profesor al lui Sorin Oprescu, Cotidianul va prezinta cum alte cadre didactice de la UMF au urcat in cariera publicind informatii copiate de la alti colegi. Este vorba despre profesorul Alexandru Ispas si de conferentiarul Florin Filipoiu. Ispas este seful catedrei de anatomie din UMF si candideaza pentru postul de decan al Facultatii de Medicina, iar Filipoiu, pentru cel de prodecan, in echipa lui Ispas. Pe linga profesorul Alexandru Ispas, alt candidat la functia de decan este si profesorul Victor Stoica, seful catedrei de medicina interna si reumatologie de la Spitalul Cantacuzino.

Concret, pe 21 ianuarie 2008, conferentiarul Andy Chirculescu, de la aceeasi catedra de anatomie, a depus un memoriu la decanatul Facultatii de Medicina. In document informa conducerea facultatii ca nu mai putin de 54 de poze din cartea „Anatomia Omului. Sistemul nervos central. Lucrari practice”, scoasa sub redactia profesorului Ispas si avindu-l ca principal autor pe conferentiarul Georgica Lupu de la catedra lui Ispas, sint copiate din cartea „Fundamental Neuroscience” a profesorului de neurochirurgie Duane E. Haines, seful catedrei de anatomie de la Facultatea de Medicina a Universitatii din Mississippi. Cartea dupa care au fost copiate pozele a vazut lumina tiparului in SUA, in 1997, iar cind profesorul Haines a scos, citiva ani mai tirziu, un atlas de neurologie, a precizat pe prima pagina ca anumite ilustratii, desi erau realizate de el insusi, apartineau acum editurii care le tiparise prima.

Cotidianul a confruntat pozele si schemele care prezinta sectiuni ale maduvei spinarii din cartea lui Ispas si din cea a lui Haines si a observat ca ele sint identice, cu observatia ca in versiunea romaneasca sint alb, negru si de o calitate mai proasta, iar explicatiile englezesti au fost inlocuite cu unele in limba romana. Trebuie mentionat faptul ca, in lucrarea profesorului Ispas, cartea lui Haines nu apare trecuta nici macar la capitolul de bibliografie. Cum plagiatul a fost realizat in 2005 si reeditat in editia din 2007 a volumului, Chirculescu considera ca, „daca prima data acest gest putea fi interpretat (cu bunavointa) ca neglijenta, nebagare de seama sau pur si simplu ignoranta, aparitia unei noi editii reprezinta deja perseverenta in incorectitudine”.