Anii trec, intrebarile raman: Decembrie 1989 - revolutie sau lovitura de stat?; "Cine a tras in noi, 16-22?"; "Unde sunt teroristii?"; Unde sunt agentii rusi?.
Potrivit Ziua , astazi, pe 17 decembrie 2007, la 18 ani de la inceputul evenimentelor continuate pana in mai 1990, intrebarile pe care si le pun romanii sunt la fel de numeroase. Cert este ca, in urma cu 18 ani, oamenii incepeau sa moara pe strazile Timisoarei, in timp ce diversionistii erau liberi si au ajuns chiar si parlamentari la Bucuresti si Bruxelles.
Conform Cronica Romana , libertatea noastra a ajuns la varsta majoratului. Suntem la 18 ani de la evenimentele din 1989, evenimente despre care si acum romanii se mai intreaba daca a fost Revolutie sau lovitura de stat. Am avut sau n-am avut teroristi, “agenturilii” straine si-au facut de cap in punctele-cheie ale “manifestatiilor”, caderea lui Ceausescu a fost sau nu premeditata, dupa cum afirma generalul Pacepa? Faptul ca fostul presedinte comunist formase in jurul sau o adevarata garda pretoriana care sa-l apere de sovietici si ca intr-un final nu l-a mai salvat nimeni ridica multe, multe semne de intrebare... Ce s-a ales de mitul si de legenda puterii lui Nicolae Ceausescu, vorba gazetarului Ion Cristoiu, care se referea la marirea si decaderea oamenilor, cand l-a vazut, ca de altfel o tara intreaga, coborand din tab cu caciula stramba si “eu stiu cine era Ceausescu”. Au trecut 18 ani de atunci, din momentul in care Timisoara, odata cu decizia Tribunalului de a-l evacua din casa parohiala pe episcopul reformat Laszlo Tokes, a iesit in strada.
Pe 10 decembrie 1989, la slujba de duminica, episcopul Tokes anunta ca in data de 15 decembrie va fi evacuat din casa, in urma unui ordin al Judecatoriei Timis, chemandu-i pe enoriasi sa fie martori la eveniment. “Azi in Timisoara, maine-n toata tara!” a fost sloganul care a scos in strada sute de mii de romani, satui de dictatura; acum, nu ar mai iesi pe nimeni, nici macar sub amenintarea tancurilor. Pe 16 decembrie, oamenii au inceput sa se stranga in fata casei pastorului Laszlo Tokes, cerand primarului un document scris de anulare a ordinului de evacuare din oras a pastorului. Manifestantii au fost somati sa elibereze Piata Mare din Timisoara; in caz contrar, vor fi imprastiati cu tunuri cu apa Asa a inceput totul.
Ironia sortii face ca acum acelasi personaj, ales europarlamentar, cere impartirea Romaniei pe motive de autotomie, ruperea Transilvaniei si pune doliu pe evenimentul istoric de la 1 decembrie 1918. Erou al Revolutiei Romane este acum trista figura a autonomiei. Ar trebui sa faca cineva o analiza si sa se vada cam ce s-a ales de miturile zilelor din decembrie 1989, in ce s-au transformat, unde si-au ascuns puloverele de la Revolutie si daca se mai “face cineva ca lucreaza”. Incet, incet ne dam seama ca pe lumea asta nimic nu e intamplator si istoria recenta sta marturie. Acum cateva zile, ca nici nu se potrivea mai bine momentul ales, potrivit unui barometru de opinie, indelung discutat si intors pe toate partile la talk-show-uri si prin paginile ziarelor, Nicolae Ceausescu este considerat cel mai bun lider politic pe care Romania
l-a avut in ultima suta de ani. Ii face fata doar Traian Basescu. Comparativ cu anul 1999, fostul presedinte si-a mentinut pozitia, ba chiar a crescut cu cateva procente. Ceausescu este pe primul loc, insa, si la capitolul liderilor care au facut cel mai mult rau Romaniei in ultima suta de ani. Si asta se intampla tot la 18 ani de la Revolutie.
Alta ironie a sortii, mai amara decat toate, iar memoria colectiva e atat de scurta... Nu se mai gaseste nimeni care sa stearga de praf baricada de la Inter, nu mai cere nimeni certificate de revolutionar, nu se mai bate nimeni pentru gaura din steag!?
Asta s-a ales oare din miturile Revolutiei Romane, cu asta ne-am ales noi? Cu un erou care vrea distrugerea autonomiei tarii si cu un presedinte pe care l-am impuscat ca pe un caine, pentru ca acum sa regretam ca am muscat mana care ne-a hranit cu tacamuri de pui si creveti vietnamezi?
La cateva ore dupa caderea regimului Ceausescu, Bucurestiul a devenit scena unor lupte de strada in care s-a folosit din plin munitia de razboi, numarul victimelor inzecindu-se in raport cu ziua de 21 decembrie '89. Nici pana in prezent nu este lamurit contextul in care s-a deschis focul si de ce a fost necesar sa se continue luptele. Nici una dintre victimele inregistrate (raniti, morti sau retinuti) nu a fost identificata de procurorii militari ca desfasurand actiuni teroriste sau fiind membra a unei organizatii din
Despre autor:
