Seara splendida la sfarsit de august la vila de protocol cu piscina a presedintelui Basescu de la Neptun, organizatorul, impreuna cu sotia sa, Maria, a unui „respiro” pentru cele 18O de democrate prezente la Scoala de vara a organizatiei de femei a partidului de la Costinesti. Intr-o atmosfera destinsa de ritmurile muzicii anilor '7O-'8O, invitatele au avut la dispozitie un bufet rece, din care nu au lipsit icrele negre si somonul, totul stropit cu sampanie si sucuri de fructe. In acelasi timp, in istorica localitate Marasesti, un barbat din oras a fost cu greu convins de seful politiei locale sa coboare de pe un releu CFR, unde protestase timp de cateva ore pentru ca femeia cu care traieste in concubinaj de multa vreme sa poata practica in continuare prostitutia, fara a mai fi amendata.
Motivul: toti banii adusi de concubina prin vanzarea trupului sunt destinati intretinerii celor patru copii. A doua zi, 28 august, secretarul general al PD, Vasile Blaga, a cerut, la scoala mentionata, legalizarea prostitutiei in tara noastra, cu explicatiile socotite ca necesare. Problema, fiind complexa, si nicidecum noua, o vom aborda in contextul larg de cetateni adevarati, membri ai marii familii europene.

La portile Orientului, stabilimente dupa modelul parizian

Socotita de multi drept „cea mai veche meserie” din lume, prostitutia are mai multe definitii, cea mai complexa parand a fi data de prof. univ. dr. Elena Macovei, intr-o lucrare de tinuta stiintifica si culturala, publicata in 2OO5: „Prostitutia, ca fapt si fenomen, este un mod practic de socializare a sexualitatii, pe considerente sacre, pentru venerarea divinitatilor magice, pentru influentarea comportamentului sexual, filosofice, pentru a ajunge la comuniunea spirituala transbiologica si transpsihica, biologica, in temeiul nevoilor hipersexuale, psihologice, pentru exprimarea libertatii de exprimare si de dispunere de sine, psihiatrice, pe fondul unor devieri si deficiente, economice, pentru avantaje materiale”. Prostitutia este o institutie in care femei, barbati, copii ofera, contra-cost, servicii sexuale unei clientele, in cadrul unei piete care functioneaza pe baza legii cererii si ofertei. Ca in orice afacere, se poate pierde, cum se poate si castiga, cei mai profitori fiind intermediarii - proxenetii, sau, mai popular, pestii. Acestia sunt nativ buni psihologi, bazandu-se pe principiul ca in pofida caracterului inofensiv al poftei, in cazurile de dependenta acuta, reactia fata de pofta este ca si cum de ea ar depinde viata noastra. Cunoscutul psiholog american A. Thomas Horvath, analizand poftele ca stari mintale, intr-un sistem nervos in perpetua schimbare, precizeaza: „Fenomenul tipic pentru starea noastra de veghe nu e concentrarea, ci distractia”. Conform cronicarilor vremii, la inceputul secolului al 18-lea, deja, tinerii boieri, „dupa ce mancau si beau bine”, se puneau pe petreceri, cu toate desfatarile simturilor, in bratele frumusetilor pe care Tara si Constantinopolul le trimiteau la Bucuresti, unde viclene, precum Kera Anastasia, Pitulicea-tiganca, roaba Vacarestilor, sau Radovanca, de care vorbeste scriitorul Ion Ghica, stiau „sa le gaseasca locul si cuvenitele potriveli”.

Prima incercare de monitorizare si reglementare a prostitutiei s-a realizat in 1859, dupa ce cu sase ani mai devreme fusese introdusa obligativitatea „conduitei”. Matroanele bordelurilor, numite „femei pezevenghi”, isi trimiteau fetele la control medical saptamanal, cat mai discret cu putinta. Pentru clientele din lumea buna, se foloseau fetele care ziua lucrau ca marsante, adica croitorese in atelierele de lux pentru dame. In 1895, intra in vigoare un alt regulament, dupa modelul belgian si francez, in care se interzicea, printre altele, plimbarea prostituatelor pe diferite artere bucurestene la orele promenadei. Articolul respectiv, ca si celelalte, era incalcat cu nonsalanta, sub ochii ingaduitori ai autoritatilor, un contemporan descriind astfel situatia de pe Podul Mogosoaiei, numita ulterior Calea Victoriei: „Seara de seara, aici vin protipendada orasului si toate damele frumoase, inconjurate de curtezani, de ofiteri chipesi. Tot aici pot fi vazute insa si damele de strada, care, ca pompa si fast, se intrec cu femeile din cea mai buna sus-pusa societate”. Dragos Carciga scrie in 2OO7: „In anii '2O, in Romania, prostitutia era incadrata din punct de vedere juridic in sectiunea V, si atentate contra bunelor moravuri, textul de lege nu preciza in ce masura actul desfranarii in sine poate produce oroare martorilor voiti sau care asistau din intamplare si nici nu stabilea cu deplina certitudine daca prostitutia si proxenetismul constituiau infractiuni”. Prostitutia era acceptata in mod tacit de autoritati, practicantele fiind doar obligate sa se inregistreze la politie si sa-si faca lunar cate un control ale carui rezultate erau consemnate in „condicuta”, adica in carnetul de sanatate. In pofida somatiilor repetate, ale Comisiei consultative pentru represiunea traficului femeilor si copiilor din cadrul Societatii Natiunilor si ale societatii respective in ansamblul ei, Romania a refuzat sa puna la dispozitia forurilor internationale abilitate articole de lege care sa combata explicit prostitutia sau rezultate practice ale aplicarii efective ale acestora, ceea ce a pus in mod serios sub semnul intrebarii capacitatea Bucurestiului de a-si asana eficient moravurile. In 1927, erau inregistrate in Romania 12.517 prostituate, dintre care 9.61O erau autohtone, urmate, dintre straine, de 1.4O4 unguroiace.

Prostitutia era un mijloc de completare a mijloacelor de trai pentru 1.848 de casnice, 36O de guvernante, 1.O62 servitoare si 67O de artiste, dar mai exista si o rubrica consistenta, numita „alte ocupatii”. Primele case de toleranta au aparut in Romania dupa 19OO, fiind de clase diferite, dar toate aveau la inceput felinarul rosu ca semn de recunoastere. Nu exista un tarif fix, pretul fiind stabilit la „mica intelegere” intre client si patroana sau direct cu prestatoarea. De obicei, trei sferturi din suma revenea patronatului pentru imbracaminte, hrana si adapost, si numai restul, femeilor publice care, la inceput, s-au numit „grizete”. Stabilimentele de lux erau pe bd. Ferdinand, pe trotuarul opus al actualului Teatru Foarte Mic, in permanenta vizitat de liderii sindicatului de... presa, si in perimetrul cuprins intre strazile Campineanu, Academiei si Regala. Clientul era primit in salonas, personal de patroana si, in timp ce era servit cu sampanie, tigari si uneori trufe, i se prezenta un album din care isi alegea preferata.

Dupa care urca la etaj, la camera indicata, prostituatele locuind in casa de toleranta unde prestau. Prostituatele care lucrau pe cont propriu - care se deosebeau de cele din casele de toleranta prin purtarea palariilor elegante si chiar excentrice, pe cand celelalte purtau tulpan - lucrau in asa-numitele „case de randevu”, cu camere mobilate inchiriate, ceea ce insemna o situatie materiala peste medie. Indiferent de tipul stabilimentului, trebuia sa aiba „protectia” asigurata de indivizi cu trecut infractional, de politisti sau chiar de unele personaje din lumea politica. In Bucurestii interbelici, celebru era cartierul placerilor carnale Crucea de Piatra, situat intre Posta Vitan si zona Dristor de astazi, numele tragandu-i-se de la o cruce masiva de piatra amplasata in fata unei biserici, ambele distruse in timpul Primului Razboi Mondial. La casele de toleranta, mizerabile, de periferie, clientul risca sa se trezeasca fara ceas sau portofel, sau blagoslovit cu o boala venerica. Barbatii din „lumea buna”, sau strainii „barosani”, aflati in trecere prin Capitala, apelau uneori la serviciile damelor de companie selecte, printr-un simplu telefon, in urma caruia acestea se deplasau la domiciliul clientului. Dragos Carciga mentioneaza ca prostituatele interbelice „furnizau si un numeros contingent de informatoare atat pentru Politie si Siguranta, cat si pentru ziaristii unor publicatii precum Ziua, Adevarul sau Universul”. Desi Codul penal din 1936 arunca prostitutia in afara legii, cei implicati fiind, dupa caz, amendati substantial sau condamnati la pedepse privative de libertate, in realitate lucrurile se desfasurau sub politica duplicitatii, noua legislatie fiind doar „o fatada” pentru alinierea la etica internationala, insusi regale Carol al II-lea fiind un client asiduu al „fetitelor vesele”.

Regele Carol al II-lea supunea la cazne grele „fetitele vesele”

Scriitorul Constantin Toiu mentioneaza ca ceea ce a mostenit Carol, viitorul monarh Carol al II-lea, de la tatal sau, Regele Ferdinand, „a fost gustul pentru coniacul chateau-pollot, pentru trabucurile Villar y Villar si pentru femeile bine facute, trupese”. Carol al II-lea suferea de priapism, sau, mai pe romaneste, erectie prelungita, avand incontinuu apetit sexual. Intimele principesei Elena, cea de-a doua sa sotie, lasau sa se inteleaga ca motivul principal al fobiei acesteia fata de Carol al II-lea „era brutalitatea cu care supunea zi si noapte, in pat sau la repezeala, pe un colt de canapea, datoriilor ei conjugale”. Principesa Elena considera prostitutia ca un rau social si, in calitate de „inalt patronaj” a unei dintre putinele societati feministe, moral crestine, „Amicele tinerelor fete”, colabora cu ministrul de interne, Alexandru Vaida Voievod, in actiunea de limitare a flagelului respectiv. Regele Carol al II-lea a renuntat la prerogativele sale regale si, sub numele de Carol Caraiman, s-a intalnit in strainatate cu amanta sa, Elena Magda Lupescu, frumusete rubensiana, roscata, cu ochi verzi. La sedinta secreta a Curtii de Apel din 21 iulie 1928 s-a pronuntat desfacerea casatoriei celui care parasise domiciliul conjugal, actiunea fiind intentata de principesa Elena.

Prin „lovitura de stat de catifea” din 193O, Carol revine in tara, dupa nici doua luni intrand in Romania, tot incognito, amanta sa oficiala, Magda Lupescu. Din marturiile unor contemporani, aceasta era o femeie de o moralitate mai mult decat dubioasa, care, de pe vremea cand facea trotuarul Capitalei, stapanea „toate viclesugurile de alcove, stiind sa reimprospateze, pana la epuizare, dorinta partenerului”, dupa cum scria marele gazetar Pamfil Seicaru. Cu toate acestea, Carol al II-lea, revenit pe tron, supunea adesea „fetitele vesele” la cazne grele, iar onorariile sale, datorate proverbialei zgarcenii, erau modeste, asa ca, la iesire, prostituatele erau ridicate de agenti ai politiei, care le duceau la prefectul Gavrila Marinescu si le onora cu 5.OOO de lei, amenintandu-le cu moartea daca suflau ceva. In memoriile sale, Constantin Argetoianu mentioneaza ca, in calitate de ministru de interne, in 1931, fusese informat de iesirile nocturne ale lui Carol al II-lea, de 4-5 ori pe saptamana, cand acesta, imbracat civil, o pornea intr-un mic Ford de doua persoane, singur, la racolat prostituate din Brezoianu sau strazile de pe langa Sarindar si, dupa o sedinta „mai scurta sau mai lunga”, ii dadea drumul din Palat, cu un bilet de 5OO sau 1OO de lei.

In tinerete, Ceausescu frecventa bordelurile, iar viitoarea lui sotie se prostitua pe Sebastian

A trebuit sa treaca mai bine de un deceniu de la moartea prin impuscare a perechii dictatoriale pentru ca cei doi, socotiti ca un exemplu al vietii de familie pentru milioane de romani, sa fie din acest punct de vedere, si nu numai, niste „statui fara piedestal”. Dupa intalnirea din 1973 cu Isabel Peron, sotia liderului argentinian Juan Domingo Peron, Elena Ceausescu a lansat una din replicile-i caracteristice: „Daca o tarfa din Caracas a ajuns la putere, de ce nu si eu, om de stiinta?”. Niciodata, Tovarasa academician doctor nu si-ar fi imaginat ca tabloul ei din „tineretea-i revolutionara” va iesi la iveala, dezvaluind ca nu era departe de profesiunea de prostituata a doamnei Peron. Istoricul german Thomas Kunze, care s-a documentat serios in privinta intocmirii unei biografii a lui Ceausescu, mentioneaza ca Lenuta Petrescu, neterminand clasa a 4-a primara, in comuna sa natala Petresti, din cauza notelor slabe, a fost trimisa de parintii ei la Bucuresti, gasindu-si de lucru la o fabrica de textile si apropiindu-se de miscarea comunista, apoi continua: „S-a presupus ca ar fi fost si prostituata, barfa care a persistat cu indaratnicie nu numai in comuna sa natala, ci in toata Romania. Nu este exclus ca ea sa fi practicat aceasta meserie in anii '3O, in Parisul Orientului, insa dovezi de netagaduit in acest sens nu exista”. Imprejurarile in care Lenuta l-a cunoscut pe Nicolae Ceausescu au ramas neclare, dar ne putem baza pe marturia din 199O a surorei mai mici a dictatorului, Maria Agachi, cunoscuta mai ales drept „Coana Marioara”: „Leana!? O putoare. Cand el era la Doftana, ea umbla cu nemtii dupa ea. Facea chiolhane pe Sebastian si... ce mai! Sora-mea a mare (Niculina Rusescu - n. P.D.) ii facea pachete lui Niculae, ea le ducea si asa au ramas impreuna”.

Perioada anilor '3O este foarte incetosata in privinta tanarului Ceausescu, acesta suferind numeroase arestari si cateva detentii, dar, in pauze, ca orice tanar nu prea aratos, scund, cam de 1,68 m si care se balbaia ingrozitor, neavand succes in randul sexului frumos, a frecventat bordelurile Capitalei, se pare inainte sa o fi cunoscut pe Lenuta Petrescu. Un batran lustragiu din Gara de Nord isi amintea in vara anului 2OO6 ca, prin anii '3O-'35, batranii din cartier spun ca in gradina-restaurant din imediata apropiere a fostului cinematograf Dacia, de pe Calea Grivitei, unde la moda era can-can-ul, si-a facut aparitia tanarul Ceausescu. Aici a cunoscut o tanara foarte frumoasa, cu care a intretinut relatii sexuale in camerele casei de raport, din cladirea cinematografului respectiv. Cum in casele de toleranta din periferie hipermanganatul de potasiu era aproape inexistent, din pricina costurilor, viitorul presedinte se pare ca a contactat acolo o boala venerica, sau poate l-a „garnisit” cu ea chiar Lenuta. Tanarul revolutionar nu suferea de vreo boala lumeasca in timpul detentiei la Doftana (decembrie 1936 - decembrie 1938), perioada in care Lenuta se prostitua cu nemtii. Idem si la Jilava (iulie 194O - martie 1942), interval in care prietena sa presta in continuare pe Sebastian, pentru a-si rotunji veniturile. O spune fratele lui Ceausescu, tot Nicolae, dar si Andruta Ceausescu, prins pe functie de evenimentele din decembrie 1989, pe postul de commandant al scolii militare de ofiteri a Ministerului de Interne, de la Baneasa - la procesul sau postdecembrist. Ex-generalul a relatat ca, prin '43, cand era incasator la societatea de tramvaie Bucuresti, a cunoscut-o pe Lenuta la Jilava, care venise, ca si Niculina Rusescu, sa-l vada pe Ceausescu, inchis acolo.

Din boxa acuzatilor, Andruta a relatat, in continuare: „Daca ne-am vazut, am mai dat si eu pe la ea pe-acasa, ca statea pe Sebastian. Intr-o zi, le gasesc pe ea si pe cumnata-sa, Adela (Adela Petrescu, care traieste in Israel, casatorita cu Gogu Petrescu, fratele Lenutei Petrescu - n. P.D.), dezbracate, cu doi nemti. Nu prea i-a convenit. M-a intrebat: Nicule, de ce-ai venit? Uite, suntem cu doi prieteni.... si am servit cate un pahar de coniac. Si n-a dat semne de retinere, decat dupa 45, cand s-a casatorit cu frate-miu”. Consultarea documentelor il arata pe Ceausescu internat in lagarul de la Targu Jiu din 14 august 1943 pana la 23 august 1944. Saptamanalul monden VIP, in numarul sau din 12-18 februarie 2OO2, a dezvaluit elemente intime din viata lui Ceausescu in detentie, la inceputul anilor '4O. Deoarece unele date nu se legau, l-am vizitat in ziua de 28 octombrie 2OO5 pe generalul in rezerva Ilie Moreanu. Lasand la o parte ca, avand gradul de maior, s-a acoperit de glorie pe campurile de lupta ale celui de-al Doilea Razboi Mondial, iar in 1946 a fost condamnat la 2O de ani de temnita pentru rezistenta asupra comunismului, generalul, in varsta pe atunci de 95 de ani, mi-a dat, ajutat si de datele pe care le aveam, amanunte despre vizita sa in lagarul de la Targu Jiu, cam prin toamna lui 1943. Insotit de medicul Kaessler, de la Legatia Germana, s-a deplasat la spitalul lagarului pentru a-si ajuta un bun prieten, bolnav de plamani. In timp ce prietenul sau era examinat de medicul german, de Moreanu s-a apropiat un tanar, care s-a prezentat Nicolae Ceausescu, nume care nu-i spunea nimic.

Citeste si:

Tanarul l-a rugat sa-l consulte si pe el medicul, deoarece avea usturimi la urinat. Dupa examinare, lui Ceausescu i s-a facut o injectie cu un antibiotic foarte puternic, numit Prontozil, si i s-a dat mai multe pastile de Eleudron. S-au revazut in 1977, in cabinetul lui Ceausescu de la CC, in urma unui memoriu de protest fata de abuzurile autoritatilor. In momentul in care Ilie Verdet a inceput sa-l ameninte cu inchisoarea pe maior, pentru obraznicia sa, Ceausescu i-a spus: „Tu sa taci. Eu l-am chemat”. Apoi, l-a chemat in cabinet pe unul dintre consilierii sai, caruia i-a soptit ceva la ureche. Consilierul l-a condus pe Moreanu afara din cabinet, iar pe hol i-a spus ca va trebui sa stea ascuns o perioada, iar, daca va fi cautat de Politie sau Securitate, sotia sa sa-i spuna ca e plecat in Germania, in vizita la unul dintre copii. Deci, Ceausescu nu a uitat binele pe care i l-a facut curajosul ofiter in urma cu 34 de ani. Intre timp, in urma noii Constitutii din aprilie 1948, casele de toleranta au fost desfiintate, prostituatele fiind trimise sa se „recalifice” in uzine, fabrici, santiere etc., practicarea prostitutiei fiind incriminata ca infractiune. Prin Decretul nr. 482 din 1954, Romania a aderat la Conventia pentru reprimarea traficului cu fiinte umane si a exploatarii prostituarii altuia, adoptat in 1949.

Cu toate restrictiile impuse de regimul ceausist, prostitutia a continuat sa se practice ilegal, prin targ vorbindu-se despre existenta unei retele de adolescente care prestau pentru un numar restrans de „initiati” in plin centrul Capitalei. Acestia trebuia sa rosteasca o parola continand o marca de bomboane fine de ciocolata, care nu se gasea in comert, vanzatoarelor de la cofetaria Lamaita. Vanzatoarele incasau pretul, iar, prin alta parola, clientul era indrumat spre adolescentele placerii. Nu degeaba traiam in anii '7O in plina duplicitate.

Preotul Simeon Tatu, patron de terasa cu fetite „neortodoxe”

Perioada postdecembrista nu a adus reglementarea juridica nici a prostitutiei, nici a codului bunelor moravuri. In primavara anului 1999, deputata Mariana Stoica a depus un proiect de lege privind prostitutia, in care se stipula ca „fiecare femeie are dreptul sa isi controleze viata, propriul trup, sa-si aleaga meseria, fara a fi constransa prin violenta sau amenintari”. Personalul „locurilor intime” trebuia sa fie compus din persoane de acelasi sex care au implinit 2O de ani, angajarea facandu-se pe baza de consimtamant individual, cu obtinerea in prealabil de la politie a unui act de legitimare profesionala. Personalul trebuia sa aiba la purtator intotdeauna un carnet de evidenta a activitatii si a examenelor medicale efectuate. Localurile erau supuse, conform proiectului, la taxe, impozitul rezultat devenind venit la bugetul local, unde urma sa functionize stabilimentul. Din pacate, totul s-a rezumat la dezbateri sterile, presarate cu aluzii penibile si crize de „moralitate” la fel de jenante, cum bine observa cercetatorul Adrian Majuru. Biserica Ortodoxa Romana s-a pronuntat categoric impotriva initiativei legislative pentru legalizarea prostitutiei. Principalele argumente: proliferarea turismului sexual, bordelurile ar deveni surse de boli cu transmitere sexuala, costuri sociale ridicate. Intrucat pacatul de a profana trupul si sufletul omului este condamnabil, se respinge dezincriminarea practicilor care determina aceste consecinte.

BOR era ingrijorata in 2OO2 ca initiativa de legalizare a prostitutiei nu corespunde nici demnitatii fiintei omenesti, nici valorilor crestine pe care se constituie spiritul romanesc. O inalta fata bisericeasca trecuse, pe ascuns, cu opt ani mai inainte, la o initiativa diavoleasca. Este vorba despre pitorescul si, in acelasi timp, controversatul personaj care a fost preotul Simeon Tatu, numit si senatorul de Plumbuita, dupa manastirea pe care o pastorea la mijlocul anilor '9O. Ziaristul Ilie Costache a descoperit ca Sfintia Sa deschisese un butic in gura statiei de metrou Timpuri Noi spre Tineretului. Unele mese ar fi fost bantuite de „fete” aflate tot sub patronajul Sfantului Parinte. Contra a 1OO de verzisori dati pestelui „reprezentant”, domnisoara decola si...„Hello!, Hello!”. Incurcate sunt caile Domnului! Nu cred ca dl Vasile Blaga cunoaste aceasta exceptie „avangardista” din cadrul BOR, cert fiind ca la 28 august a declarat: „Stiu ca nu sunt pe placul Bisericii Ortodoxe, a bisericii in general, dar, in conditiile in care prostitutia nu mai contine o infractiune, cred ca legalizarea acesteia reprezinta solutia pentru femeile care practica aceasta meserie. La ora actuala, prostitutia este iesita de sub control”.

Retele de traficanti de carne vie, proxeneti, pornografie

Intr-adevar, prostitutia este iesita de sub control si ar fi interesant sa vedem rezultatele unui sondaj in randul cetatenilor, pentru a determina procentele pro si contra legalizarii. Secretarul general al PD a apreciat ca amenzi trebuie sa plateasca in egala masura toti cei implicati: prostituatele, proxenetii si clientii. Trebuie sa ne oprim asupra faunei proxenetilor, o lume aparte in care domneste „legea tacerii” si o organizare deosebita. Proxenetismul este ocupatia temporara sau stabila de mijlocire a prostituirii femeilor, barbatilor si copiilor in scopul obtinerii veniturilor. Conditia proxenetului merge pe o scara de la cei disperati de saracie la cei disperati dupa profit, de la cei inadaptati social si instabili psihoafectivi la cinicii cerebrali pragmatici. Lichidarea retelelor de proxeneti in Romania este o operatiune complicata, de lunga durata, costisitoare, implicand de multe ori colaborarea cu institutiile de profil din alte tari.

Aceasta se datoreaza faptului ca, de cele mai multe ori, proxenetii au abilitatea de a stabili cu persoanele care se prostitueaza relatii de comunicare si atasament afectiv, dublate de amenintari dure in caz de incalcare a omertei autohtone. Retelele au ramificatii internationale care apeleaza la asa-zisi intermediari de „gradul doi”, portari, soferi s.a. care dirijeaza clientele. Recent, dupa opt luni de filaj si investigatii, politistii craioveni au retinut cinci membri ai unei retele de trafic de persoane, banuiti ca au silit sa se prostitueze peste 5O de tinere, dintre care si minore. Tinerele primeau doar doua sandvisuri pe zi si energizante, iar daca nu indeplineau baremul de 3OO de euro, erau maltratate. Se apreciaza ca reteaua, cu ramificatii in Italia, a realizat numai intr-un an 7OO.OOO de euro. Desi se vorbeste putin, exista retele de traficanti de carne vie romano-albaneze care pur si simplu tarasc fetele de pe strada in masini. La Mucaj, langa Tirana, parintii nici nu-si mai trimit fetele de peste 14 ani la scoala, din cauza ca acestea au de parcurs pe jos o jumatate de ora pe o sosea ce nu ofera nici o siguranta. Retelele romano-albaneze isi desfac „marfa” pe piata italiana a prostitutiei, dar e posibil sa fi patruns si in Franta, ademenind tinerele ca le ofera joburi ca menajere, dansatoare sau barmanite. Multe sunt convinse sau constranse sa participle la realizarea materialelor pornografice. Rar, prostituatele vorbesc sau chiar protesteaza.

Este cazul celor 19 fete exploatate de clanul Clamparilor, cea mai puternica retea de trafic de carne vie si proxenetism din Romania. Fetele au cerut sa fie protejate, promitandu-li-se ca vor fi audiate cu mijloace specifice SRI, care le deformeaza chipul si vocea. In primavara, prostituatele extracomunitare din Spania, in majoritate romance, au intocmit un manifest in care protesteaza ca „pestii” le luau 89 din cei 123 de euro pe care-i castiga zilnic. Multe tinere si mai putin tinere lucreaza pe cont propriu, un tabloid cu un tiraj impresionant publicand la rubrica „Matrimoniale”, zilnic, anunturi de genul: „Tanara plina de amor, vin la tine-n dormitor”, cu indicarea numarului de telefon mobil. La aceeasi rubrica se cauta clienti pentru prostituate sub forma mai mult decat transparenta a masajului erotic. „Eu fac masaj si in Bucuresti, insa nu se compara cu cel facut in Thailanda”, a spus milionarul din Corbeanca, Cristian Tantareanu, care se pronunta pentru legalizarea prostitutiei. Intors in martie din Thailanda, artizanul „Paradisului verde” a dezvaluit ca, timp de 18 zile cat a durat vacanta, a facut tot atatea sedinte de masaj thailandez. Omul de afaceri a precizat pentru „Libertatea” ca „procedurile” au fost urmate cu acceptul sotiei si au costat „oficial” cate 1OO de euro de fata. Cum sexagenarul si-a luat cate doua „maseze”, a costat ceva, dar a meritat, caci erau „foarte bune”.

Acum circa doua luni, miliardarul Silviu Prigoana s-a declarat dispus sa sprijine legalizarea prostitutiei in calitate de viitor candidat la Primaria Capitalei. Omul de afaceri motiveaza demersul sau prin surplusul de bani care va intra in bugetul statului, dar intr-un cadru legal, cu carte de munca si fond de pensii pentru prostituate. Desi nu face sex cu aceasta categorie (sic!), fiind un familist convins, Silviu Prigoana si-a dus fiul cel mic, Silvius, pe cand avea 14 ani, la o profesionista in materie, deoarece, cand intra la el in camera, il gasea cu patura in forma de cort.
Intr-adevar, noul proiect de lege de legalizare a prostitutiei - al patrulea in ultimii 17 ani - preconizeaza ca prostitutia va aduce la buget 1% din PIB-ul tarii, iar „angajatele” vor avea carte de munca, salariu, asigurare medicala, concediu de odihna platit si concediu de studii, daca se impune. Fata de proiectul de lege din 1999, care prevedea ca bordelurile nu pot fi amenajate la mai putin de 1.OOO de metri de institutiile scolare, lacasuri de cult, stadioane si sali de spectacole, proiectul pentru care face lobby Vasile Blaga are o prevedere „perfida”.

Este vorba de reducerea distantei la numai 5OO de metri si prevad ca, datorita comisioanelor care se invart in jurul terenurilor si afacerilor imobiliare, si aceasta distanta se va reduce la jumatate. In Cuba, desi prostitutia este interzisa, cei care au vizitat-o recent au relatat ca pioniere de 12-13 ani, cu cravate la gat, pleaca in timpul recreatiilor, cu invoirea cadrelor didactice, pentru o partida scurta de sex cu turistii straini pe bancheta autoturismului sau in dosul unor parapete formate din tomberoane. Cum era si normal, initiativa PD-ista a impartit deja alesii poporului in doua tabere. Contra s-au pronuntat Elena Udrea, secretar executiv PD, „Tribunul” PRM-ului, Vadim Tudor, si Norica Nicolai, vicepresedintele PNL.

De cealalta parte a baricadei se situeaza senatorul liberal-democrat Gheorghe Flutur si colegul sau de la UDMR, Gyorgy Frunda, care a adaugat o remarca ce trebuie sa dea de gandit: „Totusi cred ca anumiti parinti nu vor fi incantati sa spuna ca fetele lor sunt de meserie prostituate”. Primele semnale ale „prostituatelor” sunt pozitive, numai ca nimeni nu a luat in calcul ca pozitiile lor vor fi amenintate de colegele din Republica Moldova si Tiraspol, care s-ar angaja pentru retributii mult mai mici, mai ales ca sistemul de acordare a vizelor se va perfectiona. Vom vedea daca initiativa Blaga nu este decat o furtuna intr-un pahar cu apa si daca societatea romaneasca este pregatita pentru legalizarea prostitutiei, de mult asteptata de societatea civila.