Gaston Marin a intrat in partidul comunist pe filiera de membru al Rezistentei franceze. Dupa intoarcerea in Romania (1945) a facut cariera pe linia "nomenklaturii 2", aceasta insemnand in jargonul epocii staliniste lista inaltilor tehnocrati.A fost printre coordonatorii de varf ai economiei etatizate si planificate.

Biografia interlocutorului este deosebita fata de ceea ce se crede a fi copilaria si tineretea unui demnitar comunist. N-a trait in saracie, n-a facut "scoala fabricii" - cum zicea Lenin. Insa pe vremea cand tinerii de familie instarita din Romania mergeau la Paris sa faca dreptul, literele ori belle-artele, el a ales o pregatire tehnica... Asa a inceput discutia noastra.

Lavinia Betea: Cum ati ajuns la calea aceasta?

Gheorghe Gaston Marin: Eu am terminat liceul romanesc din Petrosani si am dat examenul de bacalaureat la Deva. In capitala de judet, cum se facea pe vremea aceea. Imediat dupa bacalaureat am facut serviciul militar si dupa aceea am plecat in Franta. Am fost la Paris, m-am inscris la Sorbona, la matematica-fizica.

Am crezut ca voi face licenta si dupa aceea sa trec la un institut de invatamant superior ingineresc, o ...cole sup...rieure fran"aise. Insa mijloacele financiare nu mi-au permis sa termin complet ceea ce mi-am propus la inceput. Ce voiam? Sa fiu si eu un licentiat in diferitele ramuri ale fizicii si ale matematicii. Asa ca a trebuit sa gasesc o solutie pentru a deveni inginer mai repede.

Adica studiul fizicii si matematicii va atrageau mai mult decat pragmatismul existentei de inginer.

Erau premisele unei intrari in cercetare si in inginerie. Marile scoli franceze de ingineri si de tehnicieni pretindeau sa ai o licenta de la Sorbona, ori de la alta reputata universitate franceza pentru a intra acolo. Erau cateva scoli cunoscute in Franta - Grenoble, Toulouse si Nancy - care aveau institute de inginerie. Am dat un telefon la Grenoble sa vad daca ma primesc. Daca vii imediat si o sa faci fata la interogatiile care sunt prevazute, poti sa vii acum - mi-au raspuns. Aceasta era in 1938.

Avuseseti vreo relatie cu vreuna dintre filialele europene ale partidului comunist inainte?

Nu.

Citeste si:

Ce stiati despre comunism?

De citit, citisem mult. Participasem la diferite meeting-uri la Paris, vorbisem cu Thorez, cu Duclos. In dosarul meu se afla si certificatul despre ce am facut in Franta, semnat de Jacques Duclos, cel care in timpul razboiului conducea Partidul Comunist Francez, deoarece Thorez era la Moscova. Deci in ’42 mi s-a spus ca datorita activitatii din Rezistenta sunt membru al PCF. Am venit acasa cu certificatul respectiv care sper ca se gaseste acum in dosarul meu, pentru ca l-am predat lui Gheorghiu-Dej.

Daca nu cumva va fi disparut din dosarul respectiv ca multe altele dupa 1989. Sau chiar dosarul acela sa nu mai fie. Ati ajuns la Grenoble...

Am ajuns la Grenoble in februarie ’38. Mi-a reusit examenul, adica interogatiile respective de la inceputul anului, si m-au acceptat in anul intai.

Student la politehnica.

Eram student al Universitatii din Grenoble. Politehnica facea parte din Universitatea din Grenoble.

Iar ocupatia nazista v-a determinat sa intrati in Rezistenta...

Evident. In ’40 mi s-a dat diploma de inginer si dupa aceea imediat m-am prezentat la autoritatile de recrutare ale armatei franceze, unde am declarat ca vreau sa intru ca voluntar in armata. Franta cazuse, Franta fusese jumatate ocupata de nemti, toata coasta Atlanticului si partea de nord cu Parisul... Ni s-a spus de la armata: Duceti-va repede in sud, imbarcati-va cu resturile armatei franceze, veti continua lupta in Africa de Nord. Am plecat spre sud, dar jandarmii ne-au intors inapoi.