Judecatorii din Romania au atitea dosare pe cap ca lucreaza si acasa, in afara orelor de program. Bineinteles, cu cit instanta la care performeaza e mai inalta, cu atit dosarele pe care le judeca sint mai voluminoase, mai importante si mai sensibile.

Sensibile la tot felul de lucruri: la spatiul in care sint depozitate (si ne referim aici nu numai la numarul de metri patrati ai respectivului spatiu, ci si la apropierea pina la confundare a depozitului de buricul tirgului), la im­pricinatii judecati, la puterea politica s.a.m.d. Cind toate aceste motive de sensibilitate a dosarelor se intilnesc, abia atunci judecatorii au conditii optime de lucru acasa.

Adica: hale intre o suta si doua sute de metri patrati, pe care le pot cumpara la preturi de garsoniere de provincie, desi se afla in centrul Bucurestiului. Pentru o astfel de pleasca, s-a dat o lege speciala. Pentru ca de ea sa beneficieze numai magistralaii lingai, legea respectiva n-a fost in vigoare nici macar cinci luni. Dupa care a fost abrogata, sa moara fraierii de ciuda.

Legea spatiului vital pentru fratele porc, judecatorul

Legea de care am facut vorbire se cheama 579, s-a nascut pe 14 decembrie 2004, inainte sa se injunghie porcii si sa sarbatoreasca Ignatul scroafele guvernamentale care au nasit-o. Pe 5 mai 2005, legea a murit asasinata de Ordonanta de Urgenta 35, insa nici pina acum nu a fost ingropata, iar hoitul ei pute in continuare sub nasul nostru. Conform Legii 579, Ministerul de Justitie era autorizat sa vinda locuintele de serviciu din administrarea proprie catre chiriasii de drept.

Spre deosebire de alte legi similare, date tot in decembrie 2004, dar pentru institutii ca MApN, MAI, SRI etc., etc., Legea 579 nu prevedea ca nu pot primi case cei care deja au cel putin una. Adi­ca: conform Legii 562 pe 2004, NU isi pu­teau cumpara locuintele de serviciu angajatii MApN sau MAI care aveau deja locuinta proprietate personala oriunde in tara. Insa, conform Legii 579 pentru magistrati, apartamentele de serviciu se puteau cumpara chiar daca chiriasii aveau deja alte locuinte in proprietate, cu conditia ca cele din urma sa nu fie in aceeasi localitate cu cele de serviciu. Deci, din start, se vede cu ochiul liber ca legea s-a dat cu dedicatie.

Stahanovul magistratilor din Romania, cocina de 200 mp

Cistigator detasat la puncte in intrecerea socialista pentru repartitie aproape moca in centru, faza pe ICCJ, a fost declarat judecatorul Marin Voicu. Acesta locuia intr-un apartament de serviciu de nici mai mult, dar nici mai putin de 180 de metri patrati, adica de vreo patru ori mai mare decit un apartament mediu de doua camere. Pe care l-a putut cumpara cu suma unui singur astfel de apartament, adica 65.000 de euro, platibila in rate lunare intinse pe parcursul a 20 de ani. Si asta, in conditiile in care Voicu mai detine un apartament de 88 de metri patrati in Constanta, dar si o casa, de 150 de metri patrati, tot acolo.

Citeste si:

Printre meritele deosebite ale lui Voicu, fara de care nu credem ca ar fi primit acea casa, se numara urmatoarele: fost secretar PCR timp de 22 de ani, lector la Scoala Interjudeteana PCR, membru al Comitetului Municipal al PCR Constanta si de­putat in Consiliul Popular Judetean Constanta. Dupa ’89, Voicu a fost presedinte al Curtii de Apel Constanta, dar si jude­cator la CEDO, dupa ce a declarat in fals ca ar fi doctor in drept, apoi judecator la Curtea Constitutionala si judecator la ICCJ pina in 2005, cind s-a pensionat si a devenit avocat.

Judecatorul, care a pu­blicat, in ’99, o carte prefatata de Adrian Nastase, nu s-ar fi retras din functia de judecator la ICCJ, insa a facut-o pentru a scapa de verificarile privitoare la trecutul comunist al magistratilor de la ICCJ. Cea mai recenta izbinda a lui Voicu a fost eliberarea lui Calin Marinescu, zis "Sogunul", condamnat la 12 ani de in­chisoare si daune. "Sogunul" a fost se­cre­tar de stat in Ministerul Transporturilor condus de Basescu si este considerat unul din oamenii-cheie, alaturi de actualul presedinte, in dosarul "Flota".

Rimatoru, prime imobiliare in serie

Pe locul al doilea s-a plasat jude­ca­torul de la ICCJ Cornel Iacob. Fata de Voicu, care poate face linistit o miuta in doua echipe in apartamentul lui de 180 de metri patrati, Iacob nu a putut sa cumpere decit un apartament de 140 de metri patrati. Evident, e vorba de apartamentul sau de serviciu, pe care l-a cumparat cu numai 1,2 miliarde lei vechi, adica vreo 35.000 de euro, suma platibila in rate lunare pe 20 de ani. La momentul cumpararii acestui apartament, Cornel Iacob mai detinea doua apartamente in Bacau, unul de 64 si celalalt de 47 de metri patrati. In ne­simtirea lui de scula de magistrat la Inalta Curte, Iacob nici nu a catadicsit sa-si treaca in declaratia de avere apartamentul luat de la stat.

Ne referim, ca sa vezi coincidenta, la declaratia de avere din 5 mai 2005, adica din data la care legea prin care Iacob si-a luat casa a fost abrogata. Or, e mai mult decit evident ca, la acea data, judecatorul isi cum­parase deja casa, altfel nu ar mai fi putut face-o ulterior, legea fiind abrogata. Dincolo de aceste amanunte legislative neinteresante, nu-i asa, pentru un judecator, trebuie sa mentionam ca Iacob este cel care a instrumentat dosarul "Flota". Si care a facut cit el si avocatii lui Basescu la un loc. Adica, din scaunul sau de ma­gistrat, le-a sugerat avocatilor presedintelui ca procesul ar putea fi suspendat tinindu-se cont de imunitatea prezi­den­tiala. Ceea ce, ati ghicit, s-a si intimplat.

Micii godaci ai marilor curti de justitie

In afara podiumului s-au plasat ju­de­catorii Constantin Furtuna, Corina-Michaela Jijiie si Edita Lovin. Furtuna s-a ales cu un apartament de 105 metri patrati pentru care va plati 1,26 miliarde lei vechi in rate. Jijiie si-a cumparat apartamentul de serviciu, de numai 70 de metri patrati, a carui valoare nu a mentionat-o in declaratia de avere, iar Lovin a ramas cu un "ciuruc" de numai 43 de metri patrati, pe care va plati nici macar 13.000 de euro, si aia in rate.

Oltean e, oltean ii zice, asa ca Furtuna s-a remarcat, cit timp a fost presedinte al Curtii de Apel Craiova, drept un mare scriitor de tratate de drept plagiate dupa autori de afara. Pe care nici macar nu ii traducea el, ci judecatoarea Laura Iva­no­vici, ajunsa astfel pe nebanuite culmi de progres juridic. Printre sponsorii tra­ta­telor de drept ale lui Furtuna se nu­mara si unele parti in procesele care aveau loc la Curtea de Apel Craiova, si anume, ca sa-i citam numai pe cei mai faimosi, Dinel Staicu si Adrian Mititelu.