Scandalul provocat, in urma cu doi ani, de declaratia Emmei Nicholson care incrimina toleranta adoptiilor ilegale internationale de catre autoritatile romane a ajuns din nou in actualitate: Oficiului Roman pentru Adoptii a sesizat Parchetul General in legatura cu 11 astfel de cazuri, deruland in paralel investigatii in alte 29 de dosare privind adoptiile ilegale. Contactati telefonic reprezentantii Ministerului Public confirma existenta acestor dosare la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica, iar cei ai Directiei Nationale Anticoruptie anunta ca vor verifica...

In luna februarie 2004, imediat dupa ce raportorul european Emma Nicholson sustinea ca, in Romania, s-a dezvoltat o piata a adoptiilor internationale ilegale, Parchetul National Anticoruptie (actuala DNA) anunta demararea verificarilor in toate cele 150 de dosare, instrumentate de procurorii inspectori ai Ministerului Public, privind modul in care a fost respectata legislatia in ultimii 10 ani. Concret, procurorii au verificat situatiile de nerespectare a legii in cazuri de adoptii internationale de catre magistrati si persoane care au avut atributii in efectuarea actelor din aceste dosare.

Numai ca, rezultatele n-au aparut. Contactat telefonic, purtatorul de cuvant al Directiei Nationale Anticoruptie, Livia Saplacan, ne-a declarat ieri ca nu a gasit inca nici un astfel de dosar, dar va continua cautarile.

De partea cealalta, Simona Frolu din cadrul Biroului de Presa al Parchetului General ne-a declarat ca institutia pe care o reprezinta a fost sesizata la inceputul acestui an cu privire la mai multe cazuri de adoptii ilegale internationale, dosarele aflandu-se in lucru la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica. "Tot ce va pot spune este ca dosarele sunt in lucru", ne-a informat Frolu.

Surse judiciare ne-au informat ca procurorii urmeaza sa stabileasca mecanismul prin care alti minori decat cei 11 infiati de catre familii din strainatate au parasit Romania, solicitand in acest sens toate documentele de la instante in baza carora s-au decis adoptiile internationale.

40 de copii adoptati "afara" n-au ajuns la destinatie

Secretarul de stat Theodora Bertzi, sef al Oficiului Roman pentru Adoptii a declarat, luni, pentru Mediafax, ca a sesizat Parchetul in legatura cu 11 dosare de adoptii internationale, efectuandu-se simultan verificari in alte 29 de cazuri de infiere internationala, dintre care 17 au fost anulate.

Potrivit secretarului de stat, dintre cele 40 de cazuri derulate in perioada 1991 - 2002, doar patru copii au ajuns la familiile din strainatate. "Am facut o circulara catre toate judetele si am aflat ca 40 de copii adoptati de familii din strainatate nu au ajuns niciodata acolo. Am cerut sprijin si celor de la Directia Pasapoarte pentru a vedea cati copii au iesit din tara. Din cei 40, 11 figurau ca trecusera granita sub numele familiilor adoptatoare", a declarat Bertzi, precizand ca minorii, acum cu varste cuprinse intre 8 si 20 de ani, sase au plecat in Italia, unul in Grecia si cate doi in Statele Unite si Spania.

"Nu stim cine a plecat in locul lor. Pot fi copii rapiti pe care parintii ii cauta. Nu stim cine sunt", a mai spus secretarul de stat sustinand ca, desi au fost sesizate toate autoritatile din statele de destinatie, singura care a confirmat adoptarea a doi copii romani a fost Italia. Considerand ca plecarea altor minori decat cei adoptati nu a fost posibila decat cu sprijinul unor institutii ale statului, Bertzi s-a aratat interesata de "mecanismul prin care ar fi putut ei pleca" sau daca au fost lacune legislative.

"Exista o retea, exista o complicitate din mai multe institutii ale statului. Lucrurile acestea trebuie explicate", a apreciat seful ORA, considerand ca numarul copiilor aflati in aceasta situatie sa fie mult mai mare. "Inainte de 1996, adoptiile se faceau direct din familie si prin Autoritatea Tutelara. Vom afla despre acesti copii numai in momentul in care copiii vor dori sa-si faca buletin si nu vor putea pentru ca nu mai au acte de identitate", a explicat Bertzi.

In 1996, au fost "exportati" 3.500 de minori

Pe de alta parte, autoritatile de la Bucuresti au facut demersuri pentru a da de urma a peste 1.300 de copii romani adoptati in anii 1997-2005 de catre familii de straini, intrucat organizatiile private din tarile respective au incalcat conventiile semnate cu statul roman si nu au trimis nici un raport post-adoptie.

Situatia a fost semnalata, recent, si de Emma Nicholson potrivit careia, pana la introducerea moratoriului privind stoparea adoptiilor, in Romania se dezvoltase o piata de plasare ilegala a copiilor, persoanele implicate ruland cel putin 90 de milioane de dolari anual.

Citeste si:

"Toate solutiile de plasare locala pentru copiii aflati in dificultate au fost evitate, in favoarea adoptiilor internationale. Guvernul Romaniei a investigat aceasta industrie si a estimat-o la cel putin 90 de milioane de dolari pe an", explica Nicholson.
Potrivit moratoriului, discutat in sedinta din 1 martie de la Camera Deputatilor "in 1996, aproape 3.500 de copii romani au fost exportati".

"Intr-o situatie existenta la Parchetul General se arata ca 934 de minori au fost trimisi in Italia, 778 in Statele Unite, 315 in Spania, 217 in Franta, 123 in Germania. Copiii romani au ajuns si in Ecuador, Hong-Kong, Noua Zeelanda, 37 in Ungaria, 2 in Mexic, 2 in Arabia Saudita, 2 in Emiratele Arabe Unite.

Fata de aceasta situatie si fata de pozitia in care a fost pus, dupa vizitele efectuate in mai multe state, unde a fost intrebat de inalti demnitari ce se intampla cu copiii Romaniei, presedintele tarii le-a reprosat procurorilor din Ministerul Public tergiversarea la infinit a solutionarii unor dosare privind adoptiile ilegale", sustineau atunci semnatarii documentului.

"Cazuri exceptionale"?!

Petitionarii au enumerat cateva cazuri de adoptii internationale pentru care Guvernul a incuviintat procedura considerandu-le "cazuri exceptionale".
"Din listele aprobate de Cabinetul Adrian Nastase rezulta ca unii dintre straini au adoptat mai multi copii diferiti care nu erau frati intre ei.

Asadar, cade pretextul ca acestia nu puteau fi separati. Totodata, cei mai multi straini nu formeaza la randul lor o familie, ceea ce infirma pretentia ca micutilor li s-ar fi oferit pacea unui camin, ba chiar un cuplu de adaptatori este format din doua femei, cum este cazul doamnelor Nina Maria Scheakbor si Maria Coporale care, in dosarul 6714/2002 au adoptat-o pe minora Cristina Boeram", sustineau semnatarii.

Potrivit acelorasi surse, doi copii diferiti au fost adoptati in aceeasi zi: Mark Joseph Schülbe si Mary Joanne au infiat, in dosarul 6711/2002, pe minora Rodica Rosu, iar in dosarul 6712/2002 pe minorul Mihai Zaharia. Alte cazuri amintite atunci au fost cele ale unor cetateni straini, care nu sunt soti, dar care au reusit sa adopte copii din tara noastra desi pe lista de asteptare se aflau peste 3.000 de cetateni romani.

Este vorba despre Hans Donald Rosacher si Kimberly Erickson, care au adoptat-o pe Anca Ilie, in dosarul 6710/2002 si perechea Corbese Giuseppe si Schetino Feresal care l-au infiat pe minorul Mihail Reiceanu in dosarul 6718/2002.

"Love Basket", singura abilitata de Guvern sa faca adoptii pana in 2001

Un alt caz celebru, a carei solutie n-a fost inca adusa la cunostinta opiniei publice, este cel al omului de afaceri Ilie Coroama, seful Fundatiei "Love Basket", care, pana in 2001 era singura abilitata de Guvern sa faca adoptii internationale.

Fundatia "Love Basket" din Bistrita a fost autorizata prin HG 245/1997 sa desfasoare activitati in domeniul protectiei drepturilor copilului prin adoptie, respectiv desfasurarea de activitati de informare, sprijin si consultanta celor interesati sa adopte un copil, sa efectueze demersurile necesare in vederea constituirii si solutionarii dosarelor de adoptie pe langa autoritatile competente, sa evalueze si sa-i supravegheze pe cei interesati sa adopte, in colaborare cu autoritatile competente, atat inainte, cat si dupa incuviintarea adoptiei.

Coroama a fost cercetat intr-un dosar penal avand ca obiect verificarea unor indicii privind fapte de coruptie savarsite cu ocazia incuviintarii adoptarii de catre familii din SUA a unor minori romani, prin intermediul unei retele din care faceau parte functionari publici si responsabili din administratia publica locala.