OF, VIATA!
- Laurentiu Cazan le da intalnire
celor care promoveaza ura impotriva batranilor

Laurentiu Cazan nu poate trai fara vioara. Asa cum un barbat
nu poate exista fara femeie.

Jurnalul National:
Laurentiu Cazan exista si dincolo de granitele Romaniei?

Laurentiu Cazan:
Da. Europa imi este deschisa. Prin intermediul Unesco am primit o oferta de
spectacol la Viena. Colaborez cu doamna Paula Iacob, vicepresedintele Federatiei
Europene a Centrelor si Cluburilor Unesco. Cat de curand voi pleca la Milano.
Culmea! Exista acolo o casa de productie foarte interesata de munca mea. Vreau
sa colaborez cu niste vedete din Italia. De exemplu, cu Georgia, care canta
in stilul Arethei Franklin, dar in limba italiana...

Dar in tara, existi?
Ai concerte?

Da. O sa am mai multe concerte cu proiectul meu, la care
lucrez impreuna cu Daniel Dumitru Ionascu, un stranepot, dupa tata, de-al lui
George Cosbuc. Anul acesta se implinesc 90 de ani de la moartea artistului si
vrem sa promovam poezia. In acest proiect mai sunt implicati Grigore Vieru si Stefan Popa Popas.

In tara ta, ai pretul
corect, ca artist bineinteles?

Nu, din pacate. Dar nu voi pleca definitiv din Romania.
Nimic nu e definitiv...

De cati ani o tot tii
intr-un cantat?

De foarte mult timp. De la 6 ani cant la vioara. De la 3, la
muzicuta. La 12 ani am inceput turneele prin tara
cu orchestra de muzica populara. De la 15 am plecat in turnee prin lume, cu o
orchestra de muzica simfonica... Ce orizont deschis aveam! Totusi ma consider
un om fericit.

Trebuia sa fii
departe pana acum! Crezi ca ti-ai gasit locul in aceasta lume?

Citeste si:

Asa e, trebuia. Dar am ajuns... Am ajuns in Billboard... Da,
mi-am gasit locul. Sunt Laurentiu Cazan.

Ecoul Paradisului pierdut

Esti singurul din
familie care “respira” muzica?

Nuuu. Din partea tatalui am foarte multi verisori care canta.
Bunica din partea tatalui meu era din Odai, judetul Buzau, si canta cu vocea si din frunza. Avea
talent, mai era si una dintre cele mai frumoase femei din zona aceea.

Ai studiat vioara,
care este un instrument foarte dificil. E mai greu sa inveti sa canti la vioara
decat sa inveti ce vrea o femeie?

Ce intrebare, de zece puncte! Dar sa-ti raspund... E foarte
important ca in viata sa stii sa-ti pui intrebari la care trebuie sa si raspunzi.
Mai ales daca esti artist. Eu, ca artist, caut sa gasesc raspunsul la intrebarea
“Ce este iubirea?” studiind un instrument. De fapt, un instrument este glasul
lui Dumnezeu. Muzica reprezinta ecoul paradisului pierdut. Aceasta definitie
nu-mi apartine, dar eu cred ca asa este! Dar sa revin la ceea ce m-ai intrebat.
Este greu sa inveti sa canti la vioara, care este un instrument netemperat si caruia
trebuie sa-i cauti singur notele pe coarda. La fel de greu este sa inveti ce v
rea o femeie de la noi, barbatii. Trebuie sa-i arati femeii ca ea este ceva
pierdut din Paradis. Niciodata n-am fost dezamagit de sexul frumos. Nu poti sa
traiesti fara femei. Dar nici fara vioara. Asadar este necesar sa inveti sa “canti”
la amandoua sau sa inveti sa le “asculti”.

Din ce traiesti?

Din drepturile de autor, din muzica. Sunt un caz fericit.
Sunt legat si de Occident si am mai multa stabilitate.

Ce crezi ca se
promoveaza cel mai bine in Romania?

Ura impotriva batranilor. Pe internet, pensionarii sunt facuti
bosorogi, pe care ii cauta moartea pe-acasa. Acelor oameni care se cred cool
promovand aceasta ura le aduc aminte ca si ei vor muri si vor putrezi! De
altfel le dau intalnire peste 150 de ani sa vina sa bea o bere cu mine. Dar sa
se pieptene frumos! Sa nu uite sa-si treaca in agenda aceasta intalnire.