Seful Executivului acorda interviuri in functie de propriile interese
Aflat in scaunul de premier al Romaniei si datorita presei, Calin Popescu Tariceanu crede ca relatia lui cu ziaristii trebuie sa fie aceeasi ca si relatia cu presedintele Basescu. Nimic mai fals. Ziaristii reprezinta cureaua de transmisie catre cititori, nimeni altii decat romanii, care prin taxe platesc angajatii de la Palatul Victoria. Inclusiv pe Tariceanu!

Calin Popescu Tariceanu uita ca nu va fi vesnic primul-ministru al Romaniei si ca la un moment dat va avea din nou nevoie de presa pe care acum o ignora cu autosuficienta politicianului ajuns la putere, hotarand dupa bunul plac cui da interviuri si cui nu. Desi 900.000 de romani citesc zilnic Jurnalul National si-l fac astfel ziarul numarul 1 in randul cotidienelor de calitate din Romania, seful Executivului ii ignora, desi e platit si din banii lor sa (le) raspunda la intrebari. Premierul Tariceanu nu ar trebui sa uite ca, ignorandu-i pe ziaristi, ii ignora pe cititori si implicit pe romanii pe care-i guverneaza. Daca presedintele Basescu si-a permis sa nu-i raspunda la telefon, seful Executivului nu ar trebui sa faca aceeasi greseala si cu presa. Putini mai sunt astazi ziaristii care se pot lauda ca l-au sunat pe Tariceanu, iar acesta le-a raspuns pentru a-i lamuri in anumite probleme. Restul apeleaza la interpusi, apropiati sau angajati in aparatul de lucru al premierului pentru a obtine cateva vorbe de la Tariceanu sau ce-ar fi spus acesta pe o tema sau alta. Daca ai o relatie apropiata cu respectivii interpusi, declaratia premierului vine repede. Daca nu, atunci faci o hartie oficiala, scrii ce vrei sa afli si astepti. Nu conteaza ca arde, ca opinia publica vrea sa afle si ce spune premierul. Trebuie sa astepti. Asta a facut si Jurnalul National. Pana la un moment dat. Dar cum a inceput...

CERERE DE INTERVIU. Luna trecuta, cititorii Jurnalului National au putut afla de la liderii partidelor politice cum vor aborda anul electoral 2008. Din seria celor sase au lipsit insa doi: presedintele PD-L, Emil Boc, si presedintele PNL, premier deopotriva, Calin Popescu Tariceanu. Daca lui Emil Boc ii putem intelege ezitarile atunci cand intrebarilor presei nu li s-au dat inca raspunsurile de la Cotroceni, premierul Tariceanu are mai putine circumstante atenuante. Desi am fost rabdatori, asteptand doua luni si jumatate ca seful Guvernului sa-si gaseasca elanul de a raspunde unor chestiuni ce ar fi interesat opinia publica, domnul Tariceanu s-a dovedit a fi mai greu de urnit. Jurnalul National i-a adresat premierului printr-o adresa oficiala, trimisa Biroului de presa al Guvernului, solicitarea de a raspunde catorva intrebari inca de la data de 19 noiembrie. Momentul era unul cum nu se poate mai prielnic. Rugamintea era ca interviul sa fie realizat imediat dupa alegerile europarlamentare, atunci cand s-ar fi relevat un nou raport de forte intre partidele parlamentare, dat de rezultatul scrutinului. Premierul unui guvern cu 20% sustinere in Parlament si liderul unei formatiuni politice de 15% nu a considerat insa necesar sa explice cuiva ce legitimitate mai are Executivul pe care il conduce. Sau cum vrea sa treaca un buget de stat cu doar 20% din voturi altfel decat cu ajutorul PSD, care, prinzandu-l la inghesuiala, ar fi cerut sponsorizari semnificative. In iuresul zvonurilor despre o alianta pe fata cu PSD, zvonuri alimentate cu sarg chiar de oamenii din apropierea premierului, fie pentru a testa piata, fie pentru a pregati terenul din timp in eventualitatea in care negocierile chiar s-ar fi concretizat printr-o alianta, premierul a ales sa taca.

MAI ASTEPTATI! La inceputul anului acesta, in care vin scadentele electorale si pentru partide, si pentru Guvern, Jurnalul National si-a reinnoit cererea catre Biroul de presa al Executivului. Raspunsul? Mai asteptati! Explicatiile premierului Tariceanu vin greu, indiferent de tema, iar Jurnalul National nu considera ca mai merita sa astepte. Astfel, la 24 ianuarie, printr-o alta adresa oficiala, i-am transmis premierului ca renuntam la interviu. Daca ar fi ca-tadicsit sa ne acorde vreunul!

Citeste si:

INTERESU'... In acest context, atitudinea premierului fata de Jurnalul National si cititorii sai spune multe. Acum un an, Tariceanu acorda, cu foarte multa bunavointa, un interviu Jurnalului National. "Traian Basescu a vopsit semaforul in verde ca sa poata trece si pe rosu", afirma premierul in acel interviu. Practic, cu acest atac la adresa presedintelui, seful Executivului dadea semnalul ca nu vrea sa mai stea la incasat pumni din directia Cotroceni si ca Moliceanu vrea sa-si asume numele de Tariceanu. Si-a varsat naduful intr-un interviu fluviu, dar in spatele vorbelor bine mestesugite se ghicea mintea consilierilor, tocmiti cu 3,3 miliarde de lei pe an, dupa cum insusi premierul declara. Isi atinsese scopul.

PREMIERUL NU JOACA POCHER. La cateva luni, cand scadenta relatiei cu PSD a venit, inaintea referendumului pentru suspendarea presedintelui, premierul Tariceanu, curajosul Tariceanu, care nici macar nu a vrut sa-si asume un vot pentru suspendare, cauta iesirea de urgenta in cazul previzibil cand referendumul i-ar fi dat castig de cauza sefului statului. Cu o zi inaintea scrutinului, acelasi premier, previzibil infrant o data cu tot partidul sau in urma referendumului, se indrepta iar catre Jurnalul National, de aceasta data pentru a flutura batista alba a pacii. Cand pe buzele tuturor se afla intrebarea daca premierul isi va da demisia in cazul in care seful statului iesea invingator din referendum, demisie care ar fi certificat esecul unei actiuni la care a participat si PNL, Tariceanu spunea tot intr-un interviu publicat de Jurnalul National ca in politica nu e ca la pocher. "Fiecare partid mareste miza, iar cel care pierde pleaca acasa. Suntem intr-un proces democratic, constitutional, iar rezultatele lui vor trebui acceptate de toti actorii politici, pentru ca viata merge mai departe! Nu putem arunca Romania intr-o noua criza doar de dragul mitingurilor electorale", afirma Tariceanu, pentru care plecarea lui din fruntea Guvernului ar fi fost sinonima cu o criza. Premierul isi atinsese un alt scop.