Cat pe-aci sa ma fac de ras joi seara la Sinteza Zilei de pe Antena 3. Un timp suficient de mult pentru a ma compromite iremediabil, am polemizat cu televiziunile care au dat stirii despre Decizia Curtii Constitutionale titlul: "CNSAS a fost desfiintat!". Nu e adevarat! - m-am apucat eu sa bat campii, Curtea Constitutionala n-a desfiintat CNSAS, deoarece ea a declarat neconstitutionale doar unele articole si alineate din Legea 187/1999 si Ordonanta de Urgenta nr. 16 din 22 februarie 2006. La un moment dat, profitand de o interventie mai ampla a lui C.V. Tudor, invitatul emisiunii, mi-am aruncat privirea pe stirea Mediafax. Si mi-am dat seama ca facusem o confuzie. Neconstitutionalitatea unor articole si alineate fusese admisa de Curtea de Apel Bucuresti. Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionale doua legi in intregimea lor: 187/1999 si OUG 16/2006. De altfel, dupa ce mi-am facut mea culpa in direct, uitandu-ma pe SMS-uri, am vazut ca primisem deja semnale despre eroarea mea. M-am referit la acest moment nu pentru ca as fi tinut sa transcriu avatarurile mintii mele la tv, intr-un efort de a ma crede mai important decat sunt. Am reamintit momentul de joi seara de la Sinteza Zilei pentru a sublinia nota de senzational a evenimentului de joi.

Curtea Constitutionala declara, de regula, neconstitutionale anumite articole si paragrafe ale unei legi, si nu o lege in totalitatea sa. Or, joi, pe 31 ianuarie 2008, Curtea Constitutionala a creat un moment unic in istoria noastra postdecembrista, daca nu chiar in istoria Europei civilizate: printr-o simpla decizie au fost spulberate doua legi. Si nu legi oarecare, ci doua legi in temeiul carora, de opt ani, scena politica romaneasca a fost marcata de scandaluri uriase, de valvatai mediatice, de frangeri de destin. Existenta CNSAS, in virtutea Legii din 1999, a marcat puternic, timp de opt ani, batalia politica din Romania. Sedintele Colegiului starneau frisoane. Treptele cladirii care le adaposteau devenisera mai infricosatoare decat treptele esafodului. O distinsa intelectuala imi povestea ca fusese la CNSAS pentru a sta de vorba cu o prietena care lucra acolo. De cum au vazut-o apropiindu-se, fatucele si gugustiucii din presa s-au napustit asupra ei pentru a o intreba, ranjind insidios, de ce a fost convocata la Colegiu.

Victimele CNSAS sunt si ele legendare. Mona Musca, Dan Voiculescu, Rodica Stanoiu, Carol Sebastian, Cornel Ivanciuc, Pimen s-au trezit loviti in moalele capului, franti in destinul lor de politicieni sau jurnalisti nu de votul alegatorilor sau de opinia cititorilor, ci de hachitele unor membri ai Colegiului. Alti politicieni, jurnalisti, magistrati asteptau cu spaima momentul cand o privire gresita, o lucratura a colegilor de partid sau o indigestie a unui membru al Colegiului i-ar fi smuls din viata normala de pana atunci si i-ar fi aruncat in haul oprobriului mediatic. Trei sferturi din acuzatiile aduse lui Traian Basescu de adversarii politici au vizat dosarul de Securitate si, prin asta, amenintarea ca va fi adus in fata Tribunalului Revolutionar intruchipat de Colegiu, institutie unica in Europa civilizata, amintind doar de instantele juntelor militare din America Latina dupa loviturile de stat date de sergenti.

Citeste si:

De ceva timp tai de prin ziare si strang in dosare material despre viata social-politica a Romaniei. Scandalurile iscate de CNSAS umplu bibliorafturile unui intreg dulap. Zdrobitoare dovada a faptului ca nici Guvernul, nici presedintele, nici Parlamentul n-au produs atata zarva ca raposatul CNSAS. Intreaga aceasta realitate si-a avut temeiul in Legea 187 din 9 decembrie 1999. Joi, 31 ianuarie 2008, Curtea Constitutionala, o institutie inzestrata si ea, in chip antidemocratic, cu puteri mai mari decat Guvernul, Presedintia si Parlamentul la un loc, alcatuita tot din oameni care clefaie si ragaie, ca noi toti, muritorii, a declarat neconstitutionala Legea 187.

Dintr-o singura lovitura intr-o singura zi, o realitate de opt ani a fost declarata ilegala. Intr-unul din rarele sale momente de luciditate din ultimul timp, Theodor Stolojan definea intamplarea drept expresie a neseriozitatii romanesti. O apreciere prea delicata. Daca ar fi sa credem Decizia de joi, timp de opt ani am trait o suma de evenimente senzationale totalmente ilegale. Fara sa se sesizeze cineva. Nu e neseriozitate. E absurditate!

NB. Si, totusi, adevarata decizie cruciala a Curtii Constitutionale abia acum urmeaza sa fie data. E vorba despre decizia in chestiunea Norica Nicolai. Daca ea va da dreptate lui Traian Basescu, o mana de oameni va transforma peste noapte Romania in Republica prezidentiala.