Moto:"Traim in Romania, si asta ne ocupa tot timpul" - Mircea Badea

ROMANIA CA O TELENOVELA
O strada ingusta si piezisa te duce in Calea Floreasca. Pe stanga, un cartier amestecand casute de chirpici cu vile noi, tip imbogatiti peste noapte. Departe, in capatul unei strazi nepietruite, o familie si-a scos sufrageria in ulita. Ia pranzul, direct pe carosabil!

Pe dreapta, Herastraul. Pescari amatori stau netulburati pe malul mizer, napadit de gunoaie. Nu departe de un barbat burtos isi face de lucru cu undita o femeie-pescar, mascata de o palarie clapauga. Nu e pic de trotuar. O poti lua pe carosabil, riscand sa te claxoneze toate masinile, sau pe poteca ingusta, serpuind prin iarba slinoasa. Din sens invers vin pe aceeasi poteca doua familii, in plimbare fara rost. Singur fiind, trebuie sa te dai deoparte. In iarba, fireste. Ai lasat in urma un cartier de vile. Ca sa se stie ca e ceva aparte, despartit de Oras, proprietarii au inchipuit un soi de poarta, precum cea din satele ardelenesti. Pe pajistea din latura unei constructii informe, un barbat supravegheaza un gratar care scoate fum. O juna in trening face jogging pe marginea lacului. Fara prea mare tragere de inima. Pana la zona locuita te insoteste, pe dreapta, un gard din tabla, protejand un maidan pentru care, mai mult ca sigur, se bat numerosi afaceristi. Dincolo de Automatica, falimentata si transformata in iarmaroc de firme arabesti, doi insi se injura veseli peste soseaua pustie, ca sufletul unui proaspat divortat. Stau amandoi in fund pe bordura, ca pe niste scaune, si beau bere. Din usa unei cladiri de firme straine te priveste, fara curiozitate, un portar pantecos.

Ca sa ajungi din Floreasca in Dorobanti e musai sa strabati o strada subminata de hartoape. Din loc in loc, pe trotuarul in lucru, mari petice de zgura incinsa. Daca vrei neaparat sa arzi ca Giordano Bruno, n-ai decat s-o iei pe trotuar. Cladirile mici adapostesc restaurante, cafenele si sedii de firme. Pe usa crasmei purtand titlul, mai mult decat duios, Cherry, doua familii ies binedispuse (mancarea a fost buna, ospatarul nu le-a scuipat in blide!), gata sa se imbarce intr-o Lada mai mult decat hodorogita.

Citeste si:

Animatie mare pe Dorobanti. Un dulau rapciugos trudeste la lichidarea unui os gasit cu totul si cu totul intamplator la coltul strazii. Magazinele sunt inchise. Din vitrina unei pravalii au fost luate telefoanele mobile. Ca sa nu fie furate! Pe la jumatatea drumului dintre Dorobanti si Stefan cel Mare se filmeaza un clip. Cateva june in costum de baie trec de cateva ori intr-o masinuta decapotabila, facand cu manutele, in chip artistic, camerei de luat vederi cocotate la unul din etaje. Trece pe langa mine un ins intens parfumat, dotat cu lavaliera si batista alba in buzunarul de la piept. Doua adolescente zglobii, varate in nadragi neglijenti, dupa ultimul racnet al modei, isi tin cu greu echilibrul pe patine cu rotile.

Abia pornit din gara, trenul se opreste brusc, scrasnind din toate incheieturile pentru a demonstra ca a fost obligat s-o faca. A tras semnalul de alarma Ilie Chiper, ca sa poata urca varul sau, Chivuta, care tine in mana o punga cu floricele. Ilie Chiper a jucat carti cu varul Chivuta si cu alti cativa toata noaptea. Dar, cum trebuia sa ajunga in comuna vecina, sa ia niste bani de la un ins pe care-l trasese pe sfoara, i-a lasat sa joace mai departe si s-a dus la gara. Cand sa prinda trenul viteza, l-a vazut pe varul Chivuta napustindu-se din casa si facandu-i semne disperate sa opreasca trenul, ca sa se suie si el.

Capatul dinspre Stefan cel Mare geme de tarabele florareselor. Un barbat abia iesit de la Spitalul de Urgenta vorbeste la mobil. Tine aparatul cu degetele iesind din bandajul de ghips. Dinspre Stadionul Dinamo vin automobile cu suporteri fericiti ca echipa lor a castigat derby-ul etapei. Trei fetiscane urate, cu vadita tendinta de ingrasare, privesc vitrina unei pravalii de cosmetice. E duminica dupa-masa, tot omul isi poate permite sa viseze! Si sa noteze inutil. Ca mine!