Decizia Curtii Constitutionale e o lovitura de teatru care dezvaluie o veche lovitura de stat. Dan Voiculescu a trecut de pe banca acuzatilor in rolul de putere revolutionara si a rasturnat sec ordinea legala in Romania, pur si simplu pentru ca sistemul nu ii mai convenea. Pirghia: Curtea Constitutionala.

Decizia Curtii e epocala. Ea stabileste ca, acum noua ani, CNSAS a fost infiintat printr-o lege incorecta. Rezulta ca, de noua ani, toate institutiile tarii, incepind cu Parlamenul si continuind cu Guvernul si Justitia, au conlucrat cu o institutie ilegala, fara ca sa-si fi dat seama de grozavie cineva. Asa ceva e de necrezut, gogonat, inacceptabil. Cite alte legi sint in aceeasi situatie? Cite alte institutii isi asteapta Voiculescul si Andonul? Daca o ilegalitate a prosperat aproape zece ani, atunci tot sistemul legal al Romaniei atirna intr-o pioneza.

Decizia care il scoate, procedural, basma curata pe Voiculescu e insa un abuz care depaseste, prin consecinte, pina si imaginatia autorilor. Caci, daca institutia CNSAS a fost fondata cu incalcarea legii, toate verdictele ei, nu doar verdictul in cazul Voiculescu, sint nule. Toate avizele de verificare date de CNSAS parlamentarilor, presedintilor si demnitarilor, in ultimii noua ani, cad. Asadar, toate Parlamentele, toti sefii de stat si toti demnitarii au fost alesi sau numiti, fara respectarea prevederilor legale. Prin urmare, toti si toate functioneaza ilegal. Parlamentul poate fi trimis acasa. Urmeaza alegeri anticipate. Bineinteles, fara CNSAS, anihilat la timp, in plin an electoral.

Dar monstruozitatea deciziei e mult mai cuprinzatoare si mai subtila.

Ea descrie, brusc si irevocabil, ca un flagrant, problema de baza a Romaniei: cine ne conduce de fapt si la ce e buna Constitutia sau Legea, in general? Acum e clar. Iata raspunsul: in ultima vreme, Curtea a fost chemata in scena atit de des incit a devenit clar cit de neclare sint legile si Constitutia.

Solicitata la tot pasul, Curtea a devenit rapid un factor extraordinar de putere. Ea s-a manifestat, practic, discretionar cu o suita bizara de decizii contradictorii. Curtea a dat impresia ca gindeste bicefal: cu un cap - laudabil, cu celalalt - abominabil. O data - democratic, o data - antidemocratic. Asa ceva e complet neplauzibil. De fapt, s-a intimplat altceva: Curtea a devenit principala putere in stat si guverneaza. Cum? Dictind un tirg in care presedintele Basescu si aliatii reformisti primesc formal concesii, dar trebuie sa accepte nevoile si obiectivele celeilalte parti, oligarhia rasarita din fondurile si puterea Securitatii. Altfel spus: va dam asta, dar acceptati asta. Aveti voie de forma, dar nu va puteti atinge de continut. Si mai clar: Curtea guverneaza in numele oligarhiei, iar ordinea legala a tarii e tandari, daca a fost vreodata intreaga. Constitutia e o absenta interpretabila, iar singura putere reala e in mina unui grup restrins care da forma legii, prin serviciile Curtii Constitutionale. Acesta e intelesul final al realitatii noastre de stat, asa cum a fost el pus in evidenta de cazul Voiculescu. Inainte banuiam, fara dovezi, ca nu avem un stat de drept. Adica o tara libera. Acum stim. Cu dovezi. Ordinea de stat si legala, incepind cu Constitutia, trebuie rescrisa. Altfel vom continua in devalmasie si banditism de stat.