Expozitia actuala de la Hayward Gallery din Londra incearca sa gaseasca secretul umorului universal prin intermediul particularitatilor anumitor culturi.

Rolul umorului in arta si felul in care este descifrat acesta in diferite culturi ale lumii sint temele centrale ale expozitiei colective de la Galeria Hayward din Londra, „Laughing in a Foreign Language". Expozitia isi propune sa exploreze rolul risului in procesul de receptare a artei, diferite tipuri de ris si umor, de la umorul luminos si vesel pina la cel negru sau macabru, de la hohote dezinhibate de ris pina la rinjete cu jumatate de gura, zimbete care implica si-o sprinceana ridicata sau risul resemnat al privitorului care se recunoaste, cu indulgenta, ca posibil actor in scena comica.

30 de artisti din 22 de tari au fost invitati sa exploreze paleta internationala de umor, prin 70 de lucrari care cuprind filme video, fotografii, instalatii interactive ce investigheaza intregul spectru al umorului, de la glume, poante, giumbuslucuri si pina la ironie, satira sau glume seci. Alte probleme care i-au preocupat pe artisti sint felul in care umorul poate fi transmis si impartasit, diferitele tipuri de raspuns la aceeasi gluma, in functie de simtul umorului fiecaruia sau diferentele dintre risul colectiv, contagios, si risul individual. Dar nimic nu este mai serios si nu cere mai multa atentie decit incercarea de a produce umor global, un anume tip de umor care sa traverseze barierele culturale, fara sa cazi intr-un derizoriu de tip hollywoodian.

Lucrarea artistului neamt Julian Rosefeldt, care a fost folosita pentru afisul expozitiei, arata un clovn de circ, cu tot echipamentul de rigoare, cu o expresie de revolta si mirare deoarece este plasat, lipsit de audienta, in mijlocul unei paduri tropicale. Sursa umorului acestei lucrari este foarte usor de detectat: amplasarea aberanta a clovnului intr-un context in care propria prezenta este lipsita de sens. Teoretic, este o gluma buna. Practic, nu ride nimeni. Pentru ca este lipsita de subtilitate, e prea „pe fata" si prea accesibila, nu trebuie sa se produca nici un declic care sa provoace spontan risul. Dar o expozitie despre umor nu are ca scop sa provoace hohote privitorului, ci mai degraba sa-i puna tot felul de probleme.

Acelasi tip de umor este exploatat si in lucrarea video a artistului Makota Aida, „Video cu un om care isi spune Bin Laden, in Japonia", in care artistul, imbracat ca Osama, este filmat intr-un cadru domestic tipic japonez.

Artistul finlandez Roi Vaara s-a prezentat la expozitie cu o lucrare video intitulata „Dilema artistului", care-l arata pe el, imbracat in haine festive, in mijlocul unui lac inghetat, intre doua indicatoare ce arata sensuri total diferite. Pe unul scrie „arta", iar pe celalalt „viata". Foarte... finlandeza abordarea, dar din pacate nu foarte amuzanta. Ba dimpotriva. Nici in acest caz, umorul nu poate fi contestat. Aproape tipa din atitudinea ceremonioasa a artistului care sta blocat, intr-o situatie mai mult tragica decit comica, intre doua perspective care se anuleaza reciproc. Orice decizie va lua artistul, va regreta. Cu toate astea, lucrarea are umor.