MIZE SI CRIZE ROMaNESTI
"Astept o felicitare din partea lui Marko Bela. (...) Dumnealui obisnuieste sa spuna despre comunitatea maghiara ca este o mare familie - si intr-o familie, cand se naste un frate mai mic, este de datoria fratelui mai mare sa se bucure pentru mezinul nou-nascut! Deci, astept sa ma felicite macar prin telefon!" Aceasta au fost, la iesirea din Tribunalul Bucuresti, cuvintele acide ale primarului din Odorheiul Secuiesc, Szasz Jeno, presedintele unui partid nou-nout si foarte maghiar: Partidul Civic Maghiar (PCM).

Noua formatiune a luat nastere din Uniunea Civica Maghiara, fondata oficial in ianuarie 2004 si condusa de actualul presedinte PCM. Initiatorii demersului au dorit in mod expres sa puna bazele unei alternative la UDMR si la politica sa, iar principalul obiectiv al formatiunii a fost obtinerea autonomiei teritoriale. In vara anului 2005, Szasz Jeno declara ca 78% din populatia Tinutului Secuiesc considera mai importanta autonomia decat integrarea in UE. Tot atunci, liderii UCM considerau ca in Legea minoritatilor nationale promovata de UDMR ar trebui introdus statutul de autonomie teritoriala, sustinut de Consiliul National Secuiesc (CNS), precum si statutul de autonomie personala si culturala.

Mostenirea de neam si suflet lasata de UCM, cu suport radical CNS, nu s-a transmis insa in actul constitutiv al PCM. Pentru ca, potrivit presedintelui Szasz Jeno, partidul urmareste asigurarea pluralismului si democratizarii politice a comunitatii maghiare. In statutul si programul politic al PCM nu apare ca obiectiv obtinerea autonomiei maghiare.

Avem asadar doua entitati politice maghiare in Romania: o formatiune politica, UDMR, care nu e un partid propriu-zis, dar care participa de 12 ani neintrerupt la guvernarea tarii, si un partid cu patalama ­ PCM, care a trecut printr-un travaliu de patru ani pana sa se nasca.

Citeste si:

Cea mai stridenta bocitoare la capataiul PCM a fost si este UDMR. In repetate randuri, Marko Bela a atras atentia asupra pericolului de dezbinare a comunitatii maghiare, prin aparitia unei alternative politice la UDMR. Mai mult, a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a zadarnici aparitia partidului. Cu timpul insa, initiatorii PCM si-au modificat si tactica, si frazele, si obiectivele. Ceea ce stim astazi cu deplina siguranta este ca partidul lui Szasz Jeno vrea democratie si alternanta politica in maghiarime, si nu dezbinare. A renuntat sa militeze pentru autonomia teritoriala, lasand UDMR-ului acest deziderat, aflat printre obiectivele bravei formatiuni de foarte multa vreme.

Vom avea prilejul sa ii cunoastem din ce in ce mai bine pe maghiari, pe masura ce relatia UDMR-PCM va evolua. Vom constata daca, in confruntarile interne, politicienii isi vor pastra clasa si renumele de profesionisti, cu alura si discurs european. Vom observa si cum vor face fata presiunilor pentru actiune politica de interes comun ale propriei comunitati, dar si orgoliilor imense pe care cele doua partide le genereaza, cu beneficii electorale semnificative. Si vom constata intr-o buna zi daca dezideratul autonomiei teritoriale se va dovedi singurul si unicul numitor comun al celor doua formatiuni, obiectiv fundamental urmarit prin mijloace diferite, sau daca politica maghiara a evoluat cu adevarat spre democratizare interna si pluralism.

Succesul PCM si UDMR in fata propriilor votanti depinde, paradoxal, de politicienii romani. De presedintele Romaniei, de liderii marilor partide, de negocierile pentru formarea guvernelor, de promisiunile electorale. Mai devreme sau mai tarziu, descentralizarea si, o data cu ea, forme mai mult sau mai putin radicale de autonomie vor fi introduse si in Romania europeana. O Romanie integrata intr-o Europa care functioneaza preformant cu mari state federative, unde diversele forme de autonomie sunt respectate si protejate.

Politicienilor romani le revine sarcina de a face ca aceasta trecere spre forme de administratie de tip european sa nu se transforme in mize si crize nationaliste, profund traumatizante. Nu numai pentru bataliile electorale, ci pentru multi ani de acum inainte.