In optimismul meu, zambesc, in ciuda confuziei ce ma invadeaza, a cinismului afisat si a voit blazarii declarate - arme de distrugere a realitatii in lupta de conservare a eu-lui propriu in disolutia globalizarii individului.

Am fost conceput sa edific societatea socialista, am daramat-o, cu ajutorul altora. Am fost "sacrificat" ca generatie sa tranzitez spre societatea capitalista, tot cu ajutorul altora. Hoinaresc intre starile acestea, cautand sa fiu eu insumi, extragand cate ceva din fiecare latura a ceea ce ar fi trebuit sa fiu, cu ajutorul lor, cautand regasire, cu ajutorul meu.

S-au infruntat idei si realitati. Prezente si trecute. Acute sau diluate. Intru insanatosirea mea am aruncat principiile egalitariste ale unei doctrine inoculate in masa>Am renuntat la balastul publicitar, zvarlit generos peste gardul cortinei de frer ce ne despartea de o democratie mult prea perfecta.

Nu e un manifest. Ci o marturisire. N-am nevoie de proiecte pe termen lung, am vazut destule sfarsind in acelasi stadiu. N-am nevoie de promisiuni. N-am nevoie de o curatire morala a societatii, de oriunde ar veni ea, am realizat deja utopia unui astfel de demers, n-am nevoie de "tribunale ale poporului" care sa infiereze proletar si fara posibilitate de aparare. Momentul unei lustratii a trecut, in istoria recenta, acum 19 ani. Nu mai vreau spectacol ieftin. Ca gloata nu mai vreau paine si circ.

Citeste si:

Vreau ca in caruselul intereselor vietii cotidiene sa se tina cont de faptul ca tin sa-mi pastrez zambetul. Ca vreau sa vad copiii, ce-am fost odata, tranzitati in pensionari grabiti, nu spre cozile medicamentelor compensate,ci spre salile de concert, spre ziarul citit molcom in cafeanea. Vreau normalitate, viata si viitor

Un alt viitor decat... "Deci in Spania nu vrei sa te duci; in Italia nu vrei sa te duci; fotbal, nu stii sa joci. ..... Bine ma,, atunci da la facultate... Sa ne rada tot blocul!"

Va astept in cafenea!