Fotbalul romanesc, incotro?Procurori si procuratori

Cand, dupa Revolutie, s-au deschis toate portile tarii prin care au intrat cine a vrut si cine n-a vrut si-a avut interes (si multi au avut) si au plecat doar cei care au putut, fotbalul romanesc a fost ca un lac de acumulare care si-a rupt zagazurile. Jucatorii cei mai valorosi si-au dorit sa ajunga la cluburile mari din Vest, cluburile din Vestul Europei s-au repezit sa puna mana pe tot ce era mai bun, si fotbalul nostru avea cateva pepite foarte pretioase. In acea perioada erau necesari oamenii care trebuiau sa faca tranzactiile intre jucatori si cluburile la care acestia voiau sa ajunga si intre cluburile care vindeau si cele care cumparau. Asa au aparut procuratorii, intermediarii; un fel de vamuitori care incercau sa-si traga partea leului. Nu erau bani putini pentru ca si sumele transferurilor nu erau de neglijat, erau cu multe zerouri in coada.
Imi amintesc foarte bine ca la inceput au fost doar vreo trei, patru, cel mai priceput (cel mai umblat prin lumea larga) fiind Ioan Becali. I-au urmat Florin Iacob de la Timisoara si Sica Puscoci de la Bucuresti.
Anii trecand si cum tot mai multi au vazut si s-au convins ca din transferurile de jucatori iese o paine foarte alba de mancat, procuratorii nostri s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie. Au intrat in joc pana si niste doamne in frunte cu aceasta Ana Maria Prodan care nu cred ca stie bine ce este un jucator de fotbal, un adevarat fotbalist si cate eforturi se fac pentru cresterea unui veritabil talent. Dar nu conteaza, bani sa iasa!
De regula, vanzatorii de jucatori nu puteau si nici nu pot face nimic, fara consimtamantul conducatorilor de cluburi. Toti, baietii destepti fiind, si-au unit puterile si cardasia a devenit pe fata, fara pic de jena, ca de rusine nici nu poate fi vorba. Sumele de bani fiind mari si "ciordelile" au fost pe masura.
Daca procuratorii au fost la inceput o necesitate, cardasia lor cu sefii de cluburi a devenit cu timpul o smecherie de milioane, mai ales prin disparitia unor mari sume de bani, dar si prin eludarea fiscului. Si statul s-a trezit la realitate. Mai intai s-a sesizat ANAF (Agentia Nationala de Administrare Fiscala), apoi s-a trezit si DNA (Directia Nationala Anticoruptie). Asa se face ca incet-incet au inceput sa lucreze si... procurorii.

Unii procuratori, ceilalti procurori!
Mergand pe urma faptelor s-a ajuns la o concluzie stupefianta: ca exista o neconcordanta foarte mare intre cati bani au dat cluburile din strainatate si cati bani au intrat in visteriile celor care au vandut jucatorii! Cele mai uluitoare diferente sunt din transferurile jucatorilor Ianis Zicu de la Dinamo la Inter Milano (800.000 - 2.500.000 euro), Marius Niculae de la Dinamo la Sporting Lisabona (3.000.000-7.000.000), Adrian Mutu de la Dinamo la Inter Milano (2.100.000-7.800.000), Ionel Ganea de la Rapid la Stuttgart (600.000-2.600.000) si Tiberiu Ghioane de la Tractorul Brasov la Dinamo Kiev (250.000-2.500.000).
Mai sunt si altele. Aproape ca n-a fost transfer la care cifrele banesti ale vanzatorului sa corespunda cu cele ale cumparatorului.
Aproape zilnic vedem cum impresarii si conducatorii de cluburi urca si coboara treptele DNA. Pana acum, doar Gheorghe Popescu a platit fiscului 400.000 de dolari. Ceilalti ridica din umeri si declara ca nu stiu pentru ce sunt chemati. Nici usturoi
n-au mancat, asa ca nici gurita lor nu miroase!

---

Despre autor: