Despre mitocani

Mitocanul: este tipul cel mai raspandit pe suprafata Romaniei si tinde sa copleseasca si sa se cuibareasca si pe postatele statelor dimprejur. G. Calinescu spunea ca noi, multa vreme, nu vom scrie decat despre ioni, Ioni adeca, de-ai lui Rebreanu. A poposit apoi alde Moromete ca sa-l coboare, dupa parerea me, caci daca Ion al Glanetasului are energie, un scop, o dorinta de a trece in alta categorie sociala, este activ, nea Ilie de pe buza santului si din praful poienii fierarului rrom, Iocan, un fel de Vulcan de ulita, fenteaza administatia, familia, adunarea, nu are pic de energie, este pasiv si nu intelege nimic din vremurile care se apropie. Amandoi sunt niste esuati, niste infranti, dar unul cade rapus, ca in orice lupta (ce-i drept, lovit pe la spate ! ), iar celalalt, mai rau, e parasit si lasat de izbeliste.
Sociologic, de la unul la altul societatea romaneasca a stagnat si a involuat, agitatia, horele, portul de sarbatoare, clacile, evenimentele importante din viata unui sat etern au cazut in desuetudine. Fireste, intre Herdelea si Moromete este o distanta de interpretare, dar familia invatatorului este si mai unita si pare si mai aproape de elita rurala. Nu vreau sa dau nici dreptate, nici apa la moara celor care spun ca Regatul e una si Ardealul alta ; in linii mari, Romania este peste tot, dar unii au primit influenta austriaca prin unguri iar altii sunt cat se poate de turciti. Asta nu are nimic peiorativ, nu sunt de teapa acelui idiotiseanu de V. Puscas care crede ca Bizantul a fost ceva de rau. Bizantul a fost un imperiu mult mai serios decat Statele Unite de acum, un imperiu cultural ce a descoperit Renasterea, poate cea mai mare dezvoltare mintala a omenirii, dupa Scolile de la Atena, Alexandria si dupa, evident, Hristos, imperiu ce a cazut zdruncinat de imbecilele si inutilele cruciade ale Occidentului ! Magna Graecia este un lucru imens la care nu are acces orice ardelean incurcat la cap si schimonosit la minte. Bineinteles ca vreau sa fiu obiectiv si prefesor de romana, asa ca voi gusta intotdeauna atat proza lui Rebreanu cat si poezia lui Blaga si-i voi aseza in sufletul meu intotdeauna alaturi de Eminescu, Arghezi, Sadoveanu si Calinescu !
Dupa mine, revin, persist si semnez, nu tipul de Ion sau de Moromete, ruralul patimas sau indaratnic-mucalit ar fi cel mai reprezentativ pentru proiectiile noastre simbolice, ci acela al lui Dinu Paturica si al seriei sale, din care Mitica ar fi cel mai rasunator. Si ultima reproiectare a tipului respectiv, la Dinu Sararu, in siajul cunoscutei linii D.Zamfirescu-M. Caragiale-Calinescu-I.M.Sadoveanu-E. Barbu denota productivitatea caracterului. Nu cred ca a fost cineva deosebit de atent si nici nu cred sa-i fi dat prin cap cuiva sa studieze personajul romanesc in literatura straina. Chestie de imagologie, altfel zis. In Balbecul proustian apare un fel de director de hotel prostut, unsuros si cabotin, la un umorist ca Alphonse Allais apare un baron ce fusese pedichiuristul reginei Romaniei, Carmen Sylva, care facuse o imensa avere din asta pretioasa indeletnicire si care se mai si numeste Lagourde - unde gourde inseamna dovleac, plosca sau, pur si simplu, prost sadea ! "Sezi frumos, ca te vede madam Carol", nu remarca genial Caragiale ?! La Paul Morand, bun observator al moravurilor bucurestene, apare un Nicu Petresco, studinte in filosofie la Sorbona ce, pentru a-si plati studiile, o face pe soferul americanilor celor plini de ei si de bani. Si Erich Maria Remarque are un personaj feminin nascut dintr-o mama romanca etc. Asadar, in general, personaje simbolice, ridicole si cam Paturici! Adeca, altfel spus, oamenii cu care strainezii sau strainetii veneau in contact.
Ei bine, vaz pe respectivul HBO neste filme recentissime executate de francezi, italieni si de spanioli unde, nu va vine sa credeti, apar niscai personaje de romanasi. Tineri, furiosi, fireste clandestini, largi la suflet, salvatori si cu experienta ampla, dar hoti, mincinosi, proxeneti, prostituate. Derbedei simpatici si hahalere vesele ! Un fel de noua descoperire a salbaticului cu inima larga, larg raspandit incepand cu Gracian, iluministii, romanticii, abolitionistii si pana in proza politica a secolului douazeci ! Dar, din pacate, nici macar un personaj tare de talia mladioasa a lui Carmen, de Merimee !
De unde vor fi venit asemenea aprecieri? Pai, cum de unde, de la noi si de la racilele noastre, de la noi si de la deraierile noastre comportamentale. Dupa abandonarea Imperiului sovietic am asistat la o mare migratie inspre Vestul consumerist si imbuibat, accentuata si de largirea Statelor federate europene. Lucru absolut normal, care se mai intamplase si altora - spaniolii, dupa aderare, au plecat in numar de zece milioane, mi s-a spus, ca sa nu mai vorbim despre italienii de dupa 1945, despre turci, despre greci, despre portughezi sau despre irlandezi ! Totusi, parca proportia de elemente de scursura era mai mica ! Ceva asemanator noua a facut Castro, cand a invadat si a infestat SUA cu delincventii de drept comun si a intarit mafia cubaneza. Poate asa ceva sa dea comunismul, dar nu se observa si la polaci (ei au creat tipul instalatorului), la cehi, la unguri sau, desigur, la rusi. Ca sa nu-i mai amintim aici pe estonieni (am zarit candva, intr-un documentar, un splendid manechin in atelierul lui Yves Saint-Laurent!), lituanieni, ucrainieni sau armeni. Sarbii, din motive pe care le cunoastem cu totii, ce au mai reprezentat "omul negru" pentru produsele culturale din ultimul timp, din ultimele doua decenii.

---

Despre autor: