Doua lucruri mi-au atras atentia in interviul acordat de guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, televiziunii romane. Primul a fost perioada in care guvernatorul a ales sa se adreseze romanilor. Şi anume cu 2 sedinte de tranzactionare inainte de reunirea Consiliului de politica monetara de pe 4 februarie. Nu imi aduc aminte ultima data cand un oficial al BNR, mai ales guvernatorul, sa fi avut o luare de pozitie in mass-media cu atat de putin timp inainte de o sedinta de Consiliu monetar. Abundenta declaratiilor din partea Bancii Nationale reflecta perioada dificila in care se afla Romania. Pe de-o parte, investitorii trebuie calmati si convinsi ca Romania nu este in criza. "Trebuie sa convingem investitorii ca suntem seriosi si ca politicile noastre economice nu sunt miope si nu urmaresc numai un termen scurt, ci si termenul lung", declara guvernatorul. Pe de alta parte, indicatorii economici sugereaza ca ne asteapta o perioada grea in urmatorii ani. Atentie la spirala preturi-salarii, avertizeaza in acelasi interviu Isarescu.
Saptamana trecuta, un apropiat mi-a explicat ca in jocul de tintar primul jucator care construieste o morisca castiga.
Morisca este pozitia care iti ofera un castig indiferent de mutare. In momentul de fata se pare ca Banca Nationala se afla in situatia diametral opusa. Orice miscare face, pierde. Daca tinteste inflatia, va adanci deficitul de cont curent, daca va lasa leul sa isi continue deprecierea, va rata cu mult tinta de inflatie si isi va pierde si mai mult din credibilitate. Şi atunci ce poate face Banca Nationala?
Ajungem la al doilea element care mi-a atras atentia. "Noi ne batem cu sabii de otel pentru atingerea tintei de inflatie. Vom lua in continuare masuri. Aceste masuri nu sunt placute. Sunt ca niste medicamente. A duce inflatia in limitele normale inseamna luarea unor masuri care uneori sunt simtite ca niste restrictii majore".
Sa fie acesta un indiciu dat de guvernator? Şi atunci care ar putea fi restrictiile majore? Şi cine va considera masurile luate de BNR ca fiind niste restrictii majore? Institutiile cele mai afectate de deciziile Bancii Nationale sunt bancile comerciale.
Acestea isi stabiliesc dobanzile pentru credite si depozite in functie de BNR. Este posibil ca guvernatorul sa se fi referit la modificari ale dobanzii de politica monetara in citatul de mai sus. Insa acestea au devenit obisnuite, in ambele directii, si nu mai pot fi definite ca restrictii majore. Prin eliminare nu mai raman decat rezervele minime obligatorii. Insa acestea sunt deja mari, iar bancile locale le evita prin operatiuni de FX Swap cu bancile mama.
Exista totusi solutii. BNR ar putea aplica rezerve minime obligatorii diferentiate pentru liniile de credit de la bancile-mama, peste nivelul de 40% aplicat acum pentru pasivele in valuta.
Astfel, Banca Nationala ar descuraja creditul in valuta si ar face mecanismul RMO-urilor mai eficient. Insa orice crestere de rezerve minime la valuta ar duce in cele din urma la deprecierea monedei nationale. De asemenea, BNR ar putea trece institutiile financiare nebancare in randul institutiilor purtatoare de rezerve minime. In acest moment, rezervele minime pentru IFN-uri sunt zero, iar majoritatea bancilor comerciale lucreaza cu un IFN. In plus, Banca Nationala are puterea sa limiteze expunerile de capital ale IFN-urilor.
O alta varianta ar fi ca BNR sa creasca rezervele minime obligatorii pentru pasivele in lei cu scadenta reziduala mai mare de 2 ani fara clauza de rambursare. Acum sunt zero. Daca ar creste, procedura de FX Swap folosita de bancile comerciale ar fi mai costisitoare. In cazuri extreme, BNR poate decide ca sumele atrase prin swapuri de dobanda sau curs valutar sa fie considerate pasive si sa fie asimilate pasivelor purtatoare de rezerva.
Ar mai fi si alta varianta. Modificarea provizioanelor impuse bancilor comerciale. In prezent acestea functioneaza dupa o matrice intre 5% si 20% din expunerea bancii. Provizioanele pot fi majorate per total sau diferential. BNR ar putea impune bancilor comerciale provizioane in functie de tipul creditului (lei sau valuta) sau de bonitatea clientului. Ele pot fi diferentiate in functie de marimea veniturilor clientului sau in functie de tipul veniturilor (carte de munca sau drepturi de autor).
Insa modificarea provizioanelor este mai dificil de realizat decat pare. Pentru a majora provizioanele, se pare ca Banca Nationala are nevoie de acordul Ministerului Economiei si Finantelor. Insa, majorarea provizioanelor inseamna profituri mai mici pentru banci si incasari mai mici la buget.
Deci s-ar putea ca Ministerul Finantelor sa nu fie de acord cu aceasta solutie.
Exista si alte masuri administrative la care BNR poate apela. Singura intrebare care a ramas este cand va implementa Banca Nationala masurile administrative daca va decide sa le foloseasca? In 2007 tinta de inflatie a fost compromisa de seceta. 2008, in schimb, se prefigureaza a fi un an agricol bun.
Insa primele prognoze realiste se pot face de-abia incepand cu luna martie. Deci probabilitatea este mai mare ca BNR sa astepte pana la a treia sedinta de politica monetara din 2008 pentru a decide daca va introduce masuri administrative sau nu.
Nu sunt sigur ca Banca Nationala se gandeste serios la introducerea masurilor administrative. Ştiu, insa, ca exista foarte mult zgomot in piata financiara pe aceasta tema. Multi bancheri sunt ingrijorati de o astfel de posibilitate. Altii sustin ca orice masura administrativa poate fi fentata. Iar altii sunt de acord fara sa recunoasca oficial ca introducerea masurilor administrative ar da rezultate in lupta cu inflatia.
Cert este ca Banca Nationala va lupta "pana la ultimul cartus", dupa care isi va scoate din teaca "sabiile de otel".
Şi totul pentru a prescrie inflatiei un "medicament". Reactii adverse? Restrictiile majore. Primele efecte? Leul si-a vazut lungul nasului si a devenit saptamana aceasta, pentru prima oara in 2008, mai putin nesimtit.