PORTRET - Povestea celui pe care procurorul Iacob ,il acuz,a de uciderea so,tiei
Incapatanat si imprevizil. Buimacit de tot ce i se intampla, dar intotdeauna sigur pe el. Ironic uneori in relatiile cu presa, intotdeauna vulnerabil in fata baietelului lui de 3 ani. Zambeste prea larg si mesteca prea multa guma. Indicii pe care multi "specialisti" si-au bazat, la repezeala, caracterizarile facute in public. Cum este cu adevarat Cristian Cioaca?

"Nesincer in declaratii", ar spune procurorul Marius Iacob despre principalul lui suspect. "Un om care are o anumita carisma si stie foarte bine sa se foloseasca de ea", crede Constantin Arisanu, seful IJP Brasov. "Cu comportament simulat", sustine profesorul Tudorel Butoi. In replica, despre Cristian Cioaca vorbesc acum si prietenii sai, cei care-l stiu de-o viata.

"BIG BROTHER". Este fratele mai mare al Anei. "Sunt cu trei ani mai mica decat el, spune ea, si intotdeauna am simtit grija pe care mi-o poarta ca frate mai mare. De cate ori am avut nevoie de un sfat, de o parere sau de o mana de ajutor, intotdeauna a fost langa mine, nu conta daca era zi sau noapte. Si acum, cand ne despart 100 si ceva de kilometri, il simt la fel de aproape. Niciodata nu m-a lasat sa-mi fac griji pentru vreo problema, oricare ar fi fost ea, mereu ma linistea, spunandu-mi: 'Stai draga linistita, ca o rezolvam noi cumva>>. Niciodata, vreme de aproape 29 de ani, de cand e fratele meu, nu ne-am certat sau nu ne-am lovit, asa cum mai fac fratii cand sunt copii. Nu reactioneaza violent, indiferent de situatie. Pentru ca, asa cum il cunosc eu, Cristi este un om calm, care a stiut sa-l respecte pe cel de langa el. Acum, de cand a inceput aceasta poveste mediatizata, ma gandesc la el in fiecare clipa si-i promit in gand ca voi fi alaturi de el pana la capat. Ma voi bate pentru el, caci, desi poate ca e o formula care s-a banalizat, chiar cred ca nu exista in lumea asta frate ca al meu."

UMARUL. Pentru Cristi, anul 2007 a inceput cu o tragedie care a lovit familia celor mai buni prieteni. Peste alte cateva luni, si Ana M., si sotul ei, Ionut M., dadeau cu subsemnatul la Parchet, povestind detalii despre viata lor, despre vacantele petrecute. Si despre cel care fusese umarul lor de sprijin. Ana marturiseste tot ce n-a incaput intr-o declaratie cu caracater oficial. "Au trecut peste zece ani de cand l-am cunoscut pe Cristi. Pe vremea aceea eram cu totii niste adolescenti. Anii au trecut si am ramas prieteni buni, oameni care au crescut si s-au format impreuna. Si, desi drumurile noastre au luat-o, de multe ori, in directii diferite, intotdeauna evenimentele fericite sau nefericite ne-au reunit. Alaturi de Cristi am petrecut, ne-am distrat, am dansat, am cantat (si, apropo, are o voce frumoasa), pe umarului lui am plans. Si umarul lui a fost mereu disponibil, in tot acest timp in care noi, adolescentii fara probleme de odinioara, am devenit adulti si parinti, la randul nostru. Viata s-a dovedit a nu fi doar un sir de nunti, botezuri si distractii, iar acum vedem si cat de nedreapta e. Insa prietenia pe care i-o purtam speram sa-l ajute sa depaseasca greutatile momentului."

ARGINT VIU. Florin este vecin si prieten cu Cristian Cioaca. "Il stiu de cand eram copii, spune el, de pe la 3-4 ani. Practic am copilarit si am crescut impreuna, alaturi de el si de ceilalti copii cu care eram vecini pe aici. Suntem prieteni de atunci si o sa fim si in continuare. Intotdeauna se remarca prin energia sa, nu avea stare, era si este ca argintul viu. Cand eram mici mai faceam si noi prostii... Imi vine in minte acum o singura intamplare: la blocul vecin se gasea o vita-de-vie cu struguri din aceia..., de masa. Ne faceau cu ochiul, numai ca erau prea sus, asa ca m-am suit in carca lui ca sa pot ajunge la ciorchini. Atunci a iesit un vecin la noi. Noi ne-am speriat, si Cristi, cu mine in spate, a luat-o la fuga prin parcare.

Citeste si:

Amandoi facem parte dintr-un grup de prieteni care, din copilarie, au fost impreuna peste tot, in drumetii la munte, la mare, la chefuri... Nu l-am vazut niciodata in situatii in care sa devina violent, sa-si piarda capul. Nici cand eram copii nu imi aduc aminte sa fi avut momente din acestea. Cat despre el si calculatoare... Pentru el, calculatorul era un obiect folosit exclusiv pentru jocuri, muzica si filme. Habar nu avea de internet sau alte chestii. Cand mai discutam pe messenger (yahoo) discutam de pe id-ul lui nevasta-sa, ca ea se pricepea mai mult decat el la calculator. De fapt ea utiliza calculatorul pentru internet si alte chestii. Nepriceperea lui in ale informaticii era chiar motiv de gluma, caci ii facuse si lui un cont pe yahoo, ca sa mai putem sta de vorba, dar nu stia sa si-l acceseze :))). Si cred ca acum nici nu stie ce cont are pe yahoo!"

SFATURI. "Ma numesc Mihai si mi se spune 'Roackerul>>. L-am cunoscut pe Cristi pe la 15 ani. Asta inseamna ca imi este si ii sunt prieten de 13 ani. Fac parte din aripa 'tanara>> a grupului de prieteni a lui Cristi. Si-n toti acesti ani, el mi-a demonstrat ca e un prieten adevarat, desi e mai mare decat mine, a stiut sa-mi arate, de fiecare data cand ne intalnim, omenie, respect, caldura sufleteasca fata de cei apropiati si, nu in ultimul rand, prietenie neconditionata. In multe situatii mi-a dat sfaturi pe care si astazi le urmez si care s-au dovedit a fi extrem de utile intr-o societate in care bunul-simt, cinstea, respectul de sine si fata de cei din jur fac diferenta. Stabilitatea grupului nostru demonstreaza ca prietenii pe care-i avem sunt oameni cu caracter, oameni care nu au avut de-a face in viata lor cu politia sau cu alte structuri adiacente acesteia, oameni care lucreaza in pozitii de varf in acest oras (n.r. - Pitesti), oameni carora nimeni nu are ce le reprosa, iar aceste lucruri pot fi dovedite. Cred ca tocmai acest grup demonstreaza ce fel de om este Cristi. Am petrecut alaturi de el zile si nopti, cu cortul, la munte sau la mare, pe plaja, si niciodata nu mi-a insuflat vreun sentiment de teama sau de rusine ca ii sunt prieten."

SPRIJIN. John (Ion M.) este cel mai bun prieten al lui Cristian Cioaca. "Sunt prieten cu Cristi si cu toata familia lui de cand ma stiu. Nu mai stiu exact cand l-am cunoscut pe Cristi, eram in generala... ne jucam prin fata blocului... Cert este ca, in momentul de fata, il consider cel mai bun prieten al meu... Si eu, si toata familia mea avem incredere in el. Orice as spune despre el mi se pare prea putin. Sunt alaturi de el, asa cum sunt toti prietenii lui, nu putini la numar. Fiecare il sprijina cum poate, iar acum asta e cel mai important pentru Cristi, suportul moral... Parerea mea este ca tara a ajuns sa fie impartita in trei, din cauza unei mediatizari excesive: cei care cred ca el e vinovat, cei care cred ca el e nevinovat si cei care il cunostem si stim ca e nevinovat."

Ziua cand s-a nascut a doua oara Odata, Cristian Cioaca (foto) mi-a spus ca are un "inger puternic". Pe care l-a simtit aproape intr-un alt moment de rascruce al vietii sale. Povesteste Ana, sora lui: "Era pe 19 decembrie 2000. Intr-o marti cred. In jur de 17:30, tata a primit un telefon de la Cristi, care i-a spus ca a facut accident de masina. Fratele meu plecase de la Pitesti spre Brasov, iar pe culoarul Rucar - Bran ninsese. Tata l-a intrebat la telefon pe Cristi 'ai patit ceva>>, iar el a spus: 'Nu, dar masina este praf>>. Iar tata, mi-aduc aminte de parca s-a intamplat ieri, i-a raspuns 'nu conteaza masina, e un fier. Tu ai ceva?>>. Si el atunci a spus ca e teafar. Facuse accidentul la Fundata, masina pe care o avea atunci, o 'Dacia>>, derapase si se rostogolise intr-o rapa. Mama, care abia venise de la serviciu, a inceput sa planga in hohote cand a aflat. Pe ea am lasat-o acasa, langa telefon, iar noi am plecat inspre Cristi. Pana la Campulung am prins toate barierele si simteam ca nu mai ajungem acolo odata. Cand am ajuns, nici nu am vazut Dacia, nu se vedea nimic, era noapte. Dar am zarit o masina de la Politia Rutiera. Am oprit, ne-am dat jos din masina, si atunci am vazut si Dacia fratelui meu: era atat de turtita, ca nu se zarea de cea a Politiei. Chiar peste drum era un popas, si am intrat inauntru. Cei de la circulatie erau acolo, dar Cristi nu. Atunci am avut un sentiment de teama, am crezut ca el ne mintise la telefon si ca a patit ceva. I-am intrebat pe politisti unde este cel care facuse accidentul si ne-au spus ca e in rapa, isi cauta obiectele care i-au sarit din masina. Am plecat dupa el, coborand pe o panta plina cu zapada, si l-am vazut cum cauta prin rapa cu o lanterna. Nu a mai gasit mare lucru, dar si-a gasit iconita cu Sfantul Nicolae, pe care o avea in masina. Acea iconita o avem si acum acasa. El era speriat, se lovise un pic la cap, pentru ca, ne-a povestit apoi, cand masina s-a rostogolit, el a lovit cu capul in oglinda retrovizoare atat de puternic, incat ea s-a rupt. A avut o julitura in dreptul tamplei si o rana pe care i-au prins-o cu cateva copci. Mai tarziu mi-a spus ca in secundele alea, cand masina s-a rostogolit vreo 30 de metri in rapa, nu stia cat se mai duce si daca se mai opreste, era noapte si nu vedea nimic in jur. Dar prin minte i-au trecut toate momentele importante din viata sa. Cand masina s-a oprit s-a dat jos din ea si l-a sunat pe tata. Iar a doua zi, cand s-a intors la Pitesti, ne-a spus tuturor ca aia a fost ziua cand s-a nascut a doua oara. Si noi mereu, de atunci, in ziua aia spunem: astazi se fac nu stiu cati ani de la accidentul lui Cristi si de la ziua cand s-a nascut a doua oara."