Am observat ca din ce in ce mai multi oameni folosesc cuvinte si expresii din engleza. Nu se mai spune ca ceva „are sens" ci ca „face sens", nu se mai spune „evident", ci „obvios", nu se mai spune „experienta", ci „expertiza". Nu am nici pe departe mofturile excentrice ale domnului Pruteanu in materie de fond lingvistic autohton. Si oricum, daca stam sa ne gindim, in afara de barza, varza, viezure si minz, restul fondului lexical e format din importuri mai mult sau mai putin recente, fie din cumana, pecenega, slava sau franceza. Totusi, problema plantarii de cuvinte noi in solul unei limbi nu trebuie sa duca la o uzura a contextului, ci dimpotriva, la o imbogatire a lui. Mi se pare insa ca acest exces de anglicisme, folosite nu in contexte tehnice sau literare, ci inserate in discursul obisnuit printr-o mecanica a imitatiei, duce pina la urma la o noua limba de lemn plastifiat. Jurnalistii le preiau din aer, politicienii le repeta pe la televizor, iar in final oamenii ajung sa macane „expertiza" ori de cite ori ii ia gura pe dinainte. Am vazut deunazi intr-o stire despre un accident rutier un politai, genul care de-abia scapase saracul de „vom lua toate masurile pentru desfasurarea in bune conditii a traficului..." si care deja vorbea de „conducatori auto fara expertiza". Banuiesc ca, asa cum omul simplu al frumosilor ani ’50 romanesti a trecut de la „domn" la „tovaras", tot asa reporterii zilei au schimbat „locul" pe „locatie".