Ieri, in ziarul nostru, Cristian Diaconescu si-a anuntat disponibilitatea de a candida la sefia PSD. Habar nu am si nici nu e treaba mea sa aflu daca e sau nu bun pentru aceasta functie. Cert este ca in ultimul an PSD-ul, condus de Mircea Geoana, a oscilat intre frica inspirata de Partidul Democrat si Traian Basescu si impulsul foamei care te indeamna sa tii aproape de cei aflati la guvernare. In ultimul timp, cand a devenit tot mai evident ca Geoana nu are cum sa fie premier in actuala conjunctura politica, el a incercat sa-si consolideze pozitia in partid. A acceptat campania agresiva dusa acum de Adrian Nastase pentru relansare in prim-planul vietii politice si, de ochii lumii, i-a zambit lui Ion Iliescu, dupa ce, acum cateva luni, dupa fiascoul motiunii de cenzura, amenintase ca il da afara din partid. Intr-un an electoral, astfel de schimbari de pozitie sunt periculoase.

E clar ca nu sunt singurul care stiu aceste lucruri si nevoia de schimbare din PSD este un subiect tot mai discutat. Nu e vorba de o reorganizare facuta la ordinul lui Traian Basescu, ci de o reasezare a fortelor pentru ca partidul sa redevina un rival electoral.