Marti, 28 ianuarie 2008. Nicicand, Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor n-a avut atatia participanti/auditori si partasi la actiunea initiata de Academia Civica, la un moment aniversar: 15 ani de la inceputurile actiunii de constituire a primului memorial al victimelor comunismului din lume, la Sighetu Marmatiei. Bineinteles, prezentarea a facut-o scriitoarea Ana Blandiana, initiatoarea acestui grandios-omagial proiect, pe care, in 1993, Guvernul Vacaroiu l-a socotit un fel de denigrare a istoriei noastre multilateral dezvoltate! Astfel ca, din partea noii/vechii nomenclaturi n-a existat nici cel mai mic sprijin.
Dar bulgarele fusese aruncat si, in scurta vreme, s-a transformat in avalansa. "La 29 ianuarie 1993, marturiseste Ana Blandiana, participand ca invitat la o conferinta pentru drepturile omului la Strasbourg, am avut o intrevedere cu doamna Catherine Lalumière, secretar general - in acel timp - al Consiliului Europei. I-am propus - si a acceptat - un proiect de transformare a unei foste inchisori comuniste, aceea de la Sighet, devenita de-a lungul anilor o ruina respingatoare - intr-un muzeu al victimelor comunismului. Era nevoie de sprijinul acesta, pentru ca guvernantii de atunci ai Romaniei ne erau ostili, dar doreau, in acelasi timp, sa intre in Consiliul Europei, care ii refuzase, tocmai pentru ca nu se aliniasera la politica europeana a drepturilor omului. <<Unde au fost incalcate drepturile omului, mai brutal decat intr-o inchisoare stalinista?>>, s-a intrebat retoric demnitarul european, promitandu-mi egida forului european, care a venit dupa trei ani de expertiza internationala".
Cimitirul saracilor Noul Guvern, din 1997, al premierului Victor Ciorbea, s-a lansat in sprijinirea efectiva a proiectului demarat in conditii de voluntariat si pe baza de subscriptii, interne si externe; incepusera lucrari de reparare a vechii cladiri, de strangerea documentelor si inregistrarea marturiilor orale, despre acest cumplit edificiu al neantizarii principalilor exponenti ai partidelor istorice, ai guvernelor din timpul razboiului si chiar din perioada interbelica, din care faceau parte demnitari, juristi, oameni de afaceri, istorici si ofiteri superiori. Aici fusesera adusi 180 de detinuti, dintre care au murit 53, fiind ingropati pe ascuns, in asa-zisul "cimitir al saracilor". Printre mortii Sighetului, in conditiile unui adevarat iad pe pamant, s-au aflat octogenarii Iuliu Maniu si Dinu Bratianu, fruntasii PNT si respectiv PNL, istoricul Gheorghe Bratianu, patru episcopi si cateva zeci de ministri si secretari de stat (conform Romulus Rusan). O relatare de la fata locului, cum se spune, apartine istoricului Constantin C. Giurescu "Cinci ani si doua luni in penitenciarul de la Sighet" (Ed. FCR, 1994).
Acum ne-au fost prezentate, intr-o secventa din "Memorialul durerii", imagini ale principalilor detinuti politici de la Sighet, fotografii unicat, in zeghe sau din actele de arestare/condamnare, ale celor ce aici isi ispaseau anii de detentie: oameni ca niste stafii aruncati intr-un iad, din care foarte putini au supravietuit. Ei sunt, in imagini alb-negru, dovada uneia dintre cele mai hidoase pagini ale dictaturii, care a insemnat peste doua milioane de arestati, peste trei sute de mii gasindu-si sfarsitul in gropi comune si morminte fara cruci! Intr-o "anexa" a cartii editate de Romulus Rusan se afla lista "partiala" a inchisorilor, centrelor de ancheta, de deportare si de domiciliu obligatoriu, a coloniilor de munca si a locurilor unde s-au inregistrat lupte cu Securitatea, executii, asasinate - in total, 318 astfel de crucificari al neamului romanesc.
Celula in care a murit Iuliu Maniu Totul subsumat ideii de distrugere a partidelor istorice si implicit a elitelor romanesti, conform directivelor si metodelor sovietice NKVD, fiind arestati studenti, clerici - in special greco-catolici, in frunte cu episcopul Iuliu Hossu - ofiteri din fosta armata regala, demnitari si, culmea, tarani si muncitori, pentru care, se zicea, a fost creat acest regim, al taranilor si muncitorilor, impotriva burghezo-mosierimii!
Un tezaur al suferintei romanesti
Printr-o tehnica de ultima ora, a fost realizat "Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei" in virtual, dandu-ne posibilitatea, printr-un DVD, sa avem muzeul acasa, ca prima invitatie de a-l vizita in direct. O punere pe computer a ceea ce a insemnat, de-a lungul ultimelor decenii, un tezaur al suferintei omenesti, de la schingiuirile din salile specializate in interogatorii, pana la celulele in care-si duceau viata ca moarte cei predispusi distrugerii. O incursiune intr-un spatiu concentrationar din care putinii supravietuitori au luat calea altei cruci, o Golgota nesfarsita, prin durere si restriste, chiar dupa asa-zisa "liberare" din 1964, cand au fost trimisi in baragane sau, in cel mai bun caz, la manastiri. Din cauza conditiilor de detentie, multi dintre ei aveau sa moara, la putin timp dupa lasarea la vatra...
E lunga lista "sighetenilor", dar cea mai evocatoare este a celor care reprezentau generatia Unirii, de la 1 Decembrie 1918, exterminata in Gulag. Ei erau exponenti ai romanilor bucovineni, basarabeni si ardeleni, ajunsi victimele comunismului, unii dintre ei murind in inchisoarea de la Sighet, "oraselul devenit un nume pe harta memoriei europene"...
"Acolo, spunea Ana Blandiana, in salile muzeului intrat in ghidurile turismului cultural, am tezaurizat intreaga noastra cercetare, acumulata cifric in 100.000 de fise de detinuti politici, 5000 de ore de inregistrari de istorie orala, 40.000 de pagini rezultate din simpozioane si scoli de vara, mii de fotografii si sute de obiecte". Numai anul trecut, aici au fost 45.000 de vizitatori, dintre care peste trei sferturi erau romani, ceea ce inseamna ca din ce in ce mai multi concetateni sunt interesati prin ce-au trecut inaintasii lor in perioada 1945-1989.