De citiva ani, prin satele Moldovei din dreapta Prutului au inceput sa se aciueze si sa profeseze medici din partea stinga a aceluiasi riu. Doctorii romani au plecat spre Vest si au lasat front de lucru basarabenilor. De-amu, care va sa zica, iaca avem multi medici basarabeni la noi in republica. La Ministerul Sanatatii nu se stie exact citi sint fiindca, avind toti cetatenie romana, o socoata dupa tara de bastina nu se tine. Dar sa tot fie vreo 250 - o droaie, dupa cum se numara ei intre ei. Cei mai multi, in judetele din Moldova si rarindu-se catre vest. In judetele moldovene, doctorii basarabeni sint mai ales medici de familie in comunele sarace, unde regatenii n-ar sta nici priponiti. Doar cu un stetoscop si un tensiometru, de multe ori ramase de pe vremea republicii socialiste prin dispensarele paraginite, basarabenii tin piept bolilor si paduchilor la granita Uniunii Europene.

Cind a sosit in Radauti-Prut, dr. Ion Cucuta a gasit la dispensar doar un stetoscop.Acum are ecograf si electrocardiograf si rate pe 10 ani Doctorul Gheorghe Luca, medic de familie in comuna Tudora, o spune oblu: a plecat din Republica Moldova alungat de calicie. Altii o mai cotilesc pe dupa coarda romanismului, umbla la chichirezul politic, la situatia sociala din Moldova, parca n-am avea si aici situatie sociala, dar el, Gheorghe Luca, nu-si poate tine gura cind isi aduce aminte ca, intr-o vreme, cind era medic pediatru la spitalul raional din Calarasi, era platit cu niste cupoane pe care scria: carbuni, conserve, lemne sau perje uscate. Salariul i-l basculau cu remorca la poarta. Pe urma n-au mai fost nici conserve, nici perje, ci medicilor din Calarasi li se dadeau niste salarii care nu se dadeau, adica aveau de primit vreo suta de dolari, in lei moldovenesti, dar numai de doua-trei ori pe an aveau bucuria asta, iar intre salarii mai mincau si ei pe la parinti, colhoznici care-si facusera copiii doctori tocmai ca sa nu duca lipsa de carbuni.

„Am si-acuma de primit de la dinsii - spune doctorul Luca, minunindu-se cit de bogat ar putea fi - mii de dolari din salarii si garzi neplatite, eu si sotia. Dar de-amu eu am renuntat la banisorii istea, i-am lasat acolo sa aiba ei de luminari." Abia acum isi poate el ajuta mama, ramasa in Basarabia cu pensie de colhoz - cam 10 euro. Tot la doua-trei luni se duce s-o vada - „Eu asa spun la granita: ca plec de-acasa si ma duc acasa si vin ‘napoi acasa."

Din banii pe care ii primesc ca me-dici de familie de la Casa de Asigurari de Sanatate, Gheorghe si nevasta Galina au putut sa-si cumpere un apartament in Iasi, pentru fata lor, studenta la Medicina, patru calculatoare si un laptop, aparatura medicala, tot ce trebuie intr-un cabinet medical, si platesc trei asistente si o femeie de serviciu. Ei impreuna cu baiatul de clasa a opta stau in doua camere la dispensar. Ager ca prisnelul, doctorul s-a lipit de citeva miliarde bune dintr-un program de dezvoltare al Guvernului, bani nerambursabili, si a facut dispensarul ca nou. Acum nu mai este privit ca medic si cetatean de mina a doua.

Ion si Aliona Cucuta s-au aciuat in Radauti-Prut, la 100 de kilometri de orasul Botosani, intr-un fel de mica Siberie: la marginea lumii si batuta de crivat. Macar are asfalt, iar pina in Briceniul natal, peste Prut, nu-s decit 30 de kilometri - asta a contat cind au ales Radautiul.

In ’95, cind au venit ei in comuna, la dispensar au gasit un stetoscop fara membrana, bun de prins gindaci, si un pat de fier. Taranii isi ingrijeau dintii - si acum se mai intimpla asta - pe furis, la niste felceri care treceau granita cu gentuta cu instrumentarul, se instalau in casa cuiva si se puneau pe scos dinti si pe mutat hepatita de la unii la altii, ducind judetul in fruntea clasamentului. Se spalau in Prut si pareau sa aiba o pricina veche pe sapun. „Acum, rar mai gasesc cite unul cu paduchi, si nici acela nu are decit vreo trei, dar si aceia bicisnici", ride doctorul. Au rupt doua masini umblind prin gropi si ripi adinci ca sa duca in satele izolate binefacerile medicinei. Acum au o Skoda in leasing, marea lor avere de cind s-au mutat in Romania. Si s-ar putea cu atit sa si ramina. Pentru ca s-au indatorat la banci si au renovat dispensarul, au facut fintina, gard, canalizare, au cumparat electrocardiograf, ecograf, glucometru, otoscop, calculatoare, mobilier. Si pentru ca toate acestea trebuiau sa fie ale cuiva, au cumparat si dispensarul, iscind, in sfirsit, cirteli prin sat, ca de ce sa cumpere basarabeanul ditamai dispensarul - o cladire cu etaj, cit o scoala mai mica? Cu numai 10.000 de euro. „De fapt, lamureste Ion Cucuta, am dat doar avansul de 15 la suta, 60 de milioane, urmind sa platesc in zece ani. Pretul a fost stabilit de primarie. In alte parti s-a vindut cu un euro, ca primariile nu puteau intretine dispensarele, au vrut ca sa scape de ele. Dar legea cu vinzarea dispensarelor a fost suspendata asta-toamna ca neconstitutionala si nu stiu ce o sa se intimple. Eu am investit aici mult, sint dator inca 15 ani de zile la banca. Daca se iau dispensarele inapoi, cine imi plateste investitiile?"

Altfel, cind i se ia de pe inima durerea cu banii si cu legile care se schimba cit intorci capul, doctorul n-are de ce se plinge. „M-am facut roman-roman. Copiii mei au crescut aici. Baiatul avea patru luni cind ne-am mutat. Invata la scoala din sat si vorbeste cu accent moldovenesc ca aici, nu ca dincolo. N-as mai pleca de aici, desi mi-am dat examenele de medic specialist si as putea ca sa profesez oriunde in tara. De-amu, aici e casa noastra. Nu mai am nici un act de la Moldova, or fi pe la mama prin pod."

Dr. Novac, din Hudesti-Botosani, isi face cabinet medical in fostul CAP al comunei.Si-a cumparat doi cai si o caruta ca sa-si viziteze pacientii din cinci sate Iesind de la o consultatie, Mihaela Mirza vrea sa mai adauge ceva la portretul sotilor Cucuta: „Niciodata in comuna asta nu a fost doctor atitia ani fara intrerupere. Veneau, stateau un an-doi, isi faceau plinul si plecau… Iar raminea dispensarul pustiu. Si s-a mai schimbat ceva: nu mai vine, domnule, lumea la medic cu gaina subsuoara. Cind m-am dus prima oara la consultatie, i-am lasat si eu ca omul niste bani pe birou, ca nici buzunare la halat nu are. A fugit dupa mine pina in drum ca sa-mi dea banii inapoi".

Cea mai tinara din plutonul basarabenilor, Ludmila Bulgaru (33 de ani), medic de familie in Copalau, nu e deloc la inima primarului Mihai Balta. „Da salarii mici la asistente - si indoaie un deget. O asistenta ia salariu cit omul de serviciu de la primarie. Ce va face la pensie? Doi - si mai indoaie un deget -, Ludmila asta nu vine la serviciu. A murit un om si nu putea fi ingropat ca nu se facuse constatarea decesului, a trebuit sa umblam dupa un medic hat, pe linga Dorohoi. I-am dat masina sa-si care bagajele, i-am dat casa aici, n-a vrut, face naveta de la Botosani. I-am dat teren, nu l-a folosit, i l-am luat inapoi prin sentinta judecatoreasca. Avocatul mi-a cerut cinci milioane, dar eu i-am dat sapte, ca sa plateasca ea mai mult cheltuieli de judecata. In cabinet n-are decit un stetoscop si un tensiometru. Ar fi un bine pentru comuna daca ar pleca ea de aici, sa vina altcineva, poate sa fie tot basarabean."

Ludmila Bulgaru zice, rastit, exact invers: „Salariul asistentelor e mare - 6 milioane. Nu mi-a dat casa, ci sa stau cu o profesoara intr-un apartament fara imbunatatiri. A vrut sa-mi ia inapoi si dispensarul, nu doar terenul. Cind nu vin la serviciu, inseamna ca sint in concediu. Dar eu atit va spun, sa nu scrieti nimic despre mine".

Zece kile de salam, atit putea cumpara cu un salariu, la Chisinau, ginecologul Vitalie Novac. Acum e medic de familie in Hudesti, mai aproape de granita cu Ucraina. Si-a facut si casa in sat, cu credit ipotecar, e clar ca nu mai pleaca de-acolo. Cine se plinge de starea sistemului sanitar din Romania nu stie ce-i in Basarabia. Acolo, isi aminteste el, a vazut un om murind de peritonita pentru ca nu avea bani sa dea spaga la doctor. Totul functiona numai pe spaga, dar pacientii nu mai aveau ce vinde de pe-acasa, se intrase intr-un blocaj. „Vinea moldovanul la spital, povesteste doctorul, dar trebuia sa aduca tot-tot-tot de acasa, ca nici seringi nu erau in spital. Cind veneai cu punga cu medicamente si cu plicul cu bani sau cu purcelul, apoi doctorul se apuca de tine. Asta era situatia prin ’95, cind am venit eu in Romania. Meserie nu puteai face, cariera era blocata pentru ca toti sefii erau rusi…"

Vitalie Novac, un nationalist roman declarat, n-avea nici un viitor in snegura Basarabiei. „Niste moldoveni prosti, ne spune doctorul, au votat ca Tighina sa faca parte din Transnistria, desi e pe partea astalalta a Nistrului, in Basarabia. Tatal meu e acolo, in Tighina. Cind ma duc sa-l vad pe tata, adica la mine acasa, dupa zece ore trebuie sa anunt politia. Daca vreau sa mai stau o zi, platesc o taxa. Sint cetatean al Romaniei, dar sufletul meu e si dincolo, la ceilalti romani…"

„Palitura la facatura" in loc de „lovitura in zona inghinala" Dr. Gabriel Oprisanu (foto), directorul Autoritatii de Sanatate Publica Botosani, precizeaza ca in judet sint 36 de medici din Republica Moldova. Majoritatea sint medici de familie, mai ales in comunele sarace aflate de-a lungul Prutului, pe posturi pe care nu le voia nimeni altcineva. „Basarabenii - recunoaste Oprisanu - au fost solutia la o situatie de criza atunci, in ’99-2000, cind 30 de comune din 78, cite are judetul, ramasesera fara medic. Au venit pe posturi pe care nimeni de la noi nu voia sa le ocupe. Ai nostri ziceau: «N-am facut unspe ani de scoala - facultate si rezidentat - ca sa stau intr-un sat cu doua babe». In timp, cei mai multi basarabeni s-au stabilit in acele comune si isi vad serios de treaba. Unii sint mai asa, altii mai asa, adica si oameni seriosi, si bine pregatiti, dar si puslamale, ca peste tot. Despre unii, numai de bine; despre altii primim reclamatii ca beau, ca stau cu saptaminile prin Basarabia si uita sa mai treaca pe la dispensar, ca pun diagnostice gresite sau ilare: palitura la facatura, vatamatura, stomag, friptura." Toti au invatat medicina in ruseste, la Chisinau. Recunosc ca la inceput le-a venit greu cu traducerea limbajului de specialitate in romaneste. Multi mai au si acum in cabinete dictionare de termeni medicali si mai trag cu ochiul cind scriu o reteta, o trimitere. I-au ajutat asistentele sa treaca de la „usib" la „palitura" si apoi la „lovitura" si „echimoza" sau de la „jiludok" la „stomag - stomac", in rest, stomacul de rus fiind la fel cu stomacul de roman, cel putin in tratatele de medicina.

O statistica a sistemului de sanatate al judetului Botosani, pe www.cotidianul.ro/select Sistemul de sanatate romanesc in cifre, pe www.cotidianul.ro/select