Sfantul privatizat, in pragul falimentului

CRIZA - Efectele recesiunii mondiale
Pe la inceputul anului 2000, o descoperire a bulversat linistea cimitirului Giulesti-Sarbi, de la capatul tramvaiului 44. Familia Lacatusu s-a gandit sa-l deshumeze pe parintele Ilie, fost preot, decedat in anul 1983. Mare minune, fostul preot se mumificase. Sperand intr-o viata usor imbunatatita, rubedeniile l-au proclamat sfant.

A fost nevoie de o mica investitie initiala, adica un frumos patrafir din plastic auriu, o racla de sticla, o pereche de pantofi, sa nu fie moastele desculte, ceva sfesnice si candele. Prin cartier s-a raspandit imediat zvonul ca mumia este firul scurt cu Dumnezeu, vindeca boli, dezleaga cununii, scoate argintul viu, reface averi, falimenteaza dusmanii etc.

COZILE D'ALTA DATA. Cum miracolul fara mediatizare nu are sarm, defunctul parinte Ilie devenise subiect de presa. Ziaristi de presa scrisa sau de televiziune se ingramadeau care mai de care sa produca oarece despre "sfant". Efectul a fost dezvoltarea economica spectaculoasa a cimitirului. Se formasera cozi zilnice de sute si sute de persoane, de toata mana. Vedeam acolo cucoane usor fanate, cu sarmale blonde vopsite in cap care voiau sa se marite, intreprinzatori cu ghiul, unghiuta si lant, dornici de succese-n afaceri, gura-casca, tigani, piosi profesionisti. Pensionarii din preajma isi rotunjeau veniturile tinand randul la coada (putea sa tina cateva ore) unor "bogatasi" in pana de timp. Racla se umplea cu bani, se comercializau lumanari, icoane, candele, biografii autorizate ale mumiei, sucuri sfinte daca te apuca setea, eugenii. Numarul milogilor din cimitir ajunsese la vreo douazeci. Sfantul, ca orice SRL respectabil, avea program de lucru cu publicul miercuri, joi si duminica, intre orele 10:00 si 18:00. Se formase o garda de vestale cu broboade care apara cavoul si un oligofren, pana atunci mut, dar care la apropierea moastelor incepu sa sa hamaie, sarea la cei care pozau continutul patrafirului fara voie de la familie.

Tot in anul 2000, parohul zonal si-a dat seama ca enoriasii sai, in loc sa treaca pe la slujba duminica, prefera sa stea la coada la cimitir si a reclamat situatia la Patriarhie. Chiar daca autoritatile religioase au decis ca nu e indicat sa se faca pelerinaje la ramasitele cuiva necanonizat, familia a continuat sa-l expuna publicului larg si amator de miracole la kilogram pe Ilie Lacatusu.

DUPA OPT ANI. Nu mai auzisem de multa vreme nimic despre presupusele moaste. Am plecat inspre Giulesti-Sarbi sa vad ce se mai intampla cu ele. Intr-o prima faza, am nimerit aiurea, intr-o zi de miercuri. Sfantul era incuiat in cavoul sau galben, care seamana cu un canton CFR. Maria, o cersetoare din cimitir, m-a lamurit ca programul de vizitare s-a redus, se poate patrunde la mumie doar joi, sambata si duminica intre orele 13:00 si 16:00: "Atuncea vine sotu' la doamna Sabina si-l descuie, da' nu mai e omor de lume, ca pe vremuri. Abia daca mai imi pica si mie de-o paine de la sfant!".

Nu se stie de ce, probabil fiindca am barba, cersetoarea se ambitiona sa ma creada popa si a avut vreo trei tentative sa-mi pupe mana: "Sar' mana parintili, io abar n-am daca face minuni, da' vorbiti la protoierie sa nu ia d'aci ca tot mai vine ceva lume si mai traiesc si io, ca am barbatu' paralizat, saru mana, parintili!".

Am revenit a doua zi, cand ginerele neputrezitului era in exercitiul functiunii. Ghereta galbena era deschisa, dar nu era coada de pe vremuri. Impreuna cu fotoreportera Karina, ne-am facut de treaba vreo jumatate de ora pe acolo, timp in care defunctul si ginerele sau au fost vizitati doar de doua babe si o pustoaica. La fiecare aparitie, domnul ginere scotea o basma soioasa din buzunar, pe care o aseza pe scafarliile pelerinelor. Mi-am luat avant si am intrat si eu la sfant. In cavou erau icoane cu chipul mortului, candele care ardeau, iar administratorul parintelui Ilie a scos oportun un crucifix din lemn masiv, pe care a trebuit sa-l pup. Dupa asta am fost indemnat sa tin mana pe pielea uscata a cadavrului si sa ma concentrez, sa ma rog. Am avut o senzatie stranie, dar m-am conformat. Am facut o donatie de 50.000 de lei vechi (neobligatorie), care a luat destinatia unei cutii de pantofi, care pana atunci sezuse ascunsa sub racla. Karina a capatat o garoafa, probabil magica, de la capataiul lui Ilie Lacatusu. Cum am iesit din cavou, a vrut sa scape de ea si a lasat-o pe un mormant neingrijit din apropiere. De nu se stie unde, a rasarit fana tinerica a locatarului din racla, care i-a reprosat colegei mele ca nu ia acasa floarea si nu o pune la icoana.

FRIZERUL, VECINUL SFaNTULUI. Scapati din proximitatea mumificatului, ne-am dat seama ca Ilie Lacatusu nu e singura bizarerie si atractie turistica din cimitir. La doua gropi distanta se afla mormantul, probabil gol, al lui Moldoveanu Anghel zis Frizeru'. Sub porecla sapata-n piatra, sta scris "1915-2000", iar deasupra numelui din buletin, mare "Loto-Prono". Frizeru', dupa toate probabilitatile, e un politalent local, fiindca pe laturile crucii mai sunt incrustate urmatoarele: "Carti, zaruri", "fotbal, sah, box", "doine, balade, cantece de petrecere". De pe bordura gropii, se transmite mesajul optimist "La multi ani 2000!". Soarta face ca sfantul Ilie sa aiba drept potential vecin un campion zonal de barbut, care se pricepea probabil si sa mute falcile trisorilor. Basca, domnul Moldoveanu mai e si un fin meloman. Am tras concluzia ca e greu sa te plictisesti langa un asemenea om, chiar si pe lumea cealalta. Frizeru' il eclipseaza pana si pe Stan Fatu, proprietarul viu al unui mormant megies, care si-a instalat langa cruce o statuie din bronz reprezentand o dansatoare de flamenco cu poalele-n cap.

MORILE PATRIARHIEI. Am luat intai legatura cu parintele Ciubotaru, specialist in canonizarea sfintilor. Acesta ne-a declarat ca pentru sfintenie nu e o conditie esentiala sa fie corpul mumificat si ca trebuie sa se intruneasca o comisie speciala, care trebuie sa studieze in amanunt biografia potentialului sfant si miracolele pe care le-a facut. "Dosarul" parintelui Ilie Lacatusu a fost deschis acum cativa ani si s-a aflat in grija parintelui inspector Nicolae Tanasoiu, de la Arhiepiscopia Bucurestiului. Acesta s-a pensionat de curand si cazul a fost preluat de preotul inspector Nicolae Stroie. "Out of records" am aflat ca exista dubii in privinta lui Ilie Lacatusu, datorate apartenentei sale la Miscarea Legionara (fapt pentru care a facut si puscarie politica) si faptului ca a vandut o casa in loc sa o doneze Bisericii. In plus, in ultimii ani s-au gasit prin cimitire mai multe corpuri mumificate, care in nici un caz nu apartineau unor personaje pasibile de sfintenie. Nu se stie daca va fi cazul sa se intruneasca o comisie a Sfantului Sinod care sa decida daca Ilie Lacatusu e sau nu sfant. Pana una-alta, morile Patriarhiei macina incet.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe