Intr-o lume peste care televiziunile au pus saua si biciul, temele de profunda reflectie morala nu pot refuza serviciul marilor regizori.

Anii din urma ne-au aratat ca singurul proces de rasunet al comunismului va avea loc prin complicitatea dintre biblioteca si cinematograf. Pe linga slujitorii cuvintului scris - istorici, filosofi, poeti sau romancieri -, toate formele de arta, printre care teatrul, muzica, pictura ori sculptura, pot contribui la exorcizarea trecutului. Totusi, cineastilor le revine sansa de-a produce intr-un limbaj universal cele mai persuasive sinteze despre memoria suferintei si abisul caderilor etice in anii socialismului.

In Romania, filmele lui Nicolae Margineanu, Alexandru Solomon sau Cristian Mungiu ne-au oferit documentare exacte, fresce zguduitoare sau parabole miscatoare despre conditia unei umanitati inrobite de minciuna, frica si mizerie. In Germania, regizorul Florian Henckel von Donnersmarck a reusit o disectie perfecta pe cadavrul celei mai temute institutii la est de Zidul Berlinului: Stasi. „Viata celorlalti" (Das Leben der Anderen, 2006) a facut inconjurul lumii, dupa ce initial intimpinase obiectii pe plan local. Filmul a cistigat Globul de Aur si un Oscar, dar n-a avut o receptie adecvata la noi in tara.

Povestea interactiunii dintre statul politienesc si o mina de cetateni liberi decisi pentru „rezistenta prin cultura" se deruleaza cu maxim magnetism.

Un scriitor este urmarit pas cu pas de ofiterul de Securitate care, impresionat de lectia demnitatii celui persecutat, ajunge la ura de sine. Bransat la microfoane, capitanul Wiesler asculta poemul vietii lui Georg Dreyman, tradat de iubita, dar salvat prin literatura protestului (pe care o publica sub anonimat in RFG). Minat la inceput de ura de clasa si dispretuind fatis activitatea liber-profesionistilor, ofiterul Stasi recistiga treptat darul mirarii, isi recapata inima, se inmoaie si sfirseste printr-un act de pocainta interioara. Pe scurt, dihotomiile si stereotipiile sint evitate, in timp ce paradoxul slabiciunii umane iese la iveala.

Pentru urmatoarele decenii vom avea nevoie de multe alte filme capabile sa vorbeasca despre curajul celor putini si despre promiscuitatea generalizata a unei ideologii mentinute prin fals, intimidare si teroare.