CIORNE
O anume taxa, de prima, secunda sau terta inmatriculare a automobilelor, bazaie de ceva vreme in televizoare si agita pana la isterie societatea romanesca. Politicienii s-au impartit in doua tabere. Presa s-a impartit, ca tot ce exista in epoca Basescu, in doua tabere. Muierustele-comisar sovietic si muierustele-procurur nazist din televiziuni condamna fara drept de apel. Pagubitii sunt chemati in strada. Tariceanu trebuie belit. Posesorii de masini si neposesorii de masini sunt revoltati. Fiecare in felul lui. Marturisesc, habar n-am cum e mai bine. Stiu doar ca intotdeauna cei carora li se ia ceva fac scandal. "Cand ii dai, ii fata vaca, zice un proverb. Cand ii ceri, ii moare vitelul". åia care platesc taxa de mediu, milionari sau simpli amarasteni, sunt nemultumiti. Multumit e un vecin al meu, pensionar, lipsit de autoturism, dar improprietarit de batranete cu o boala de plamani. Nu mai avem unde respira, zice el. Traim intr-un cazan cu otrava. Aparati aerul! Amicul meu Mircea Dutu, profesor universitar si rector al Universitatii Ecologice, imi spunea odata ca Bucurestii, ca unul din cele mai poluate orase, scurteaza viata cetatenilor sai cu patru ani fata de oricare alta urbe din Romania. Iata o taxa pe viata care nu revolta politicienii, o taxa pe buletinul de Bucuresti. Daca as sta mereu la Sangeru, pesemne ca elasticul vietii mele s-ar mai lungi cu niste zile sau ani. Asta in varianta fericita ca nu ma calca tramvaiul in apartament. Un alt universitar eminent, profesorul Sarafoleanu, marele nostru orelist, imi spunea ca este alarmanta cifra copiilor cu vegetatii nazale. Mai pe intelesul meu, polipi. Daca tin bine minte, circa 80 la suta din copiii nascuti si crescuti in Capitala fac polipi. Cauza - procentul ucigas de noxe. Privesc cu strangere de inima mamele care imping landouri cu plozi scosi la "aer curat''. Copilul respira exact la inaltimea hornurilor de esapament. Taxa asta pe teava innegrita a masinilor, daca are menirea sa scuture ceva din mizeria pe care o traim si o respiram, e, dupa opinia mea, binevenita. Stiu ca ma vor injura destui. Subiectul a devenit politic si multi storc din buretele lui scarbos voturi. Doamna Sulfina Barbu, ministru PD al Mediului, cu o aplecare onomastica speciala pentru domeniu, a propus proiectul. Azi il injura la televizor scuturandu-si bretonul si tuguindu-si buzele de liceana bosumflata. N-a mancat usturoi (Dumnezeule, cum sa manance usturoi o asa silfida!?), nici gura nu-i miroase. Ca si alte cucoane politice din partidul domnului Basescu, a invatat ca minciuna nu se taxeaza. Un artizan desavarsit al minciunii e azi sef de stat. Cum sa nu faca tumbe electorale fosta ministresa? I se va vedea lenjeria intima? Ei, si?! S-a suparat cineva atunci cand aproba, printr-o firma care-i apartinea, defrisarea padurii Baneasa? Sub ce motiv? Pentru a feri de soareci vilele ce urmau sa fie construite in zona! Fara indoiala, romanul nu s-a nascut ecologist. Intr-un orasel minier, unde toti barbatii de peste 40 de ani sufera de silicoza, un guvern, nu acesta, a propus inchiderea unei mine. A iesit taraboi. Demonstratii de neveste cu copii in brate, revolta a muncitorilor bolnavi de silicoza, care nu apucau niciodata pensia. Cum sa li se inchida mina? Saracia, in acel caz, era mai inspaimantatoare decat moartea. Sa fie atat de grav, in cazul impozitului pe teava de esapament, maruntisul in plus pe care-l da, sa zicem, unul din regii bordurilor din Romania, milionar, coleg de partid cu aceeasi revoltata doamna Sulfina? Inteleg nemultumirea amarastenilor. Dar cum de se revolta partidul de bogatasi ai domnilor Videanu, Berceanu, Blaga, Udrea? Lasati un leu domnilor si pentru aer si pentru copaci si pentru gazon. Tancii bucuresteni se nasc cu masca de gaze pe figura. Intr-o metropola in care uruie in intersectii de zece ori mai multe motoare decat incap pe aceste strazi bombardate si terciuite, fiecare cetatean e cuplat la aerul conditionat al unei tevi de esapament. Resuscitare zilnica, gura la gura, cu o teava de esapament. Nu vreau ca Romania sa devina cimitirul de rable al Europei, zisese Tariceanu anul trecut si i-am dat dreptate. Multe din masinile care circula in Bucuresti, unele din vremea bunicii, folosesc parca fasole si nu benzina. In urma lor orasul pute.

P.S. Singurul ministru roman care se duce uneori la serviciu cu bicicleta este ungurul Attila Korodi. Argumentele lui, maimutarite de presa si injurate de negustorii de rable, mi s-au parut de bun-simt. Pe de alta parte, corul. Taxa de mediu? Ce taxa! Jos Guvernul! Traiasca Sulfina Barbu (cea de azi, nu cea de ieri)!