Cum aude cineva despre „Razboinicul Luminii”, cum incepe sa i se lateasca pe fata un zambet amuzat de cunoscator: aha, „razboinicul luminii”, ceva legat de impostura, de un intuneric smecher si viclean, ceva care nu are legatura nici cu „lumina” si nici demnitatea de a fi razboinic, ci cu politica, minciuna, disimularea, tupeul si poate fotbalul. Unul e „razboinicul luminii”. Si totusi parca sunt mai multi. Sunt multi cei care declara ca vor sa invinga balaurii cu 7 capete ai coruptiei, hotiei, incompetentei, saraciei, inapoierii, umilintei, lipsei de criterii, de valori si de viziune pentru viitor. Mai ales intr-un an electoral sunt puzderie. Apar ca si ciupercile dupa ploaie, care de care mai convingator, mai elocvent, mai bun „comunicator”, mai intransigent, mai viteji in declaratii si necrutatori in metafore. Daca incerci sa zgarii putin platosa de vorbe, gasesti de regula numai materie moale, oportunism, dorinta de imbogatire cu orice pret, fala desarta, egoism, derizoriu. Si cand vine vremea luptei, in numele care ia toti s-au batut cu pumnul in piept, nu mai gasesti pe nimeni pe campul de batalie.