Nostradamus CIA

Ceea ce ar putea aparea deja ca o criza economica manifestata in SUA a trecut in prim-planul agendei reuniunii de la Davos din acest an, lasand preocuparile politice pe planul doi. Scaderea actiunilor la bursele europene i-a alertat in asa masura pe oamenii de afaceri prezenti la forum incat acestia au cerut bancilor centrale sa preia controlul asupra situatiei. Numai ca, desi semnele crizei sunt limpezi, nu este deloc sigur ca o conduita traditionala pentru asemenea situatii ar da bune rezultate. "Trusa de prim ajutor" in materie de depresiune economica, asa cum s-a conturat ea in timp, s-ar putea dovedi depasita, macar pentru ca marea depresiune din anii 1929-1933 ori criza petrolului din anii '70 ai secolului trecut se petreceau intr-o alta lume. Fata de realitatea bipolara a acelor vremuri, astazi traim intr-o lume globalizata, in care hegemonismul american - sau, daca se prefera, orientarea unipolara - structureaza altminteri raportarile, dependentele, situarile actorilor macroscenei economice.
Ceea ce se profileaza in aceste saptamani in SUA ar putea fi un fenomen similar celui inregistrat deja in Europa Occidentala, unde, aparent, redesenarea UE prin inglobarea de noi membri - si deci de noi piete ale muncii si desfacerii - a mai dat un ragaz economiilor ostenite. Imi amintesc Franta anilor '90, plina de afise cu inscriptia "de inchiriat", si observ problemele de somaj - mai mult sau mai putin afisate - din Germania ultimilor ani... Fara a produce mari colapsuri, disponibilitatile franceze si disponibilizarile nemtesti vorbesc despre apusul, decretat si de experti, al statului bunastarii in formele consacrate pana mai ieri. Iar ecoul concret pe care l-au avut intifadele franceze din Banlieux in unele orase germane nu mai poate fi conexat doar cu chestiunea imigrarii, ci trebuie vazut si in raport cu indisponibilitatile unor economii nationale in raport cu categorii intregi de populatie.
Situatia este fara precedent, intr-un anume sens, pentru ca, niciodata inainte, SUA nu au fost atat de puternice ca acum, manifestand, totusi, slabiciuni asa de evidente. America se afla in fruntea procesului globalizarii, ea domina strategic lumea si totusi masurile de securitate introduse dupa "nine eleven" tind sa aminteasca iluzia izolationista in care s-au scaldat odinioara imparatii Chinei, in timp ce prabusirea gemenilor newyorkezi WTC a aratat cat de vulnerabili pot fi si cei mai performanti colosi in materie de autoprotectie si protectie colectiva. Fara a intra in detalii, pe care le las pe seama expertilor in economie, voi spune ca sustinerea competitiei acerbe cu Japonia, Coreea, China si UE in paralel cu sacrificiile presupuse de continuarea razboiului din Irak si cu stradania de a asigura acalmia in Afganistan nu puteau sa nu evidentieze, in cele din urma, contradictii ale caror efecte incep sa se vada si dincolo de diatribele din discursurile politicienilor.
Obisnuit sa recurg la cunostintele altora atunci cand imi propun sa le aprofundez pe ale mele, citesc din prezentarea lui Alexander Adler la Raportul CIA. Cum va fi lumea in 2020?: "Actuala postura economica a Statelor Unite devine nesustenabila pe termen scurt. stim datorita caror cauze. Se poate constata un triplu dezechilibru: indatorare a familiilor prin descresterea economiilor americane, deficit bugetar in curs de accentuare rezultand din refuzul ideologic al maririi impozitelor, in fine, deficit exploziv al balantei de conturi. Dezechilibrul global va provoca intr-o buna zi o prabusire. Caderea prea rapida a dolarului antreneaza o inasprire a taxelor care incetineste economia interna pentru cel putin doi ani. Devalorizarea trilioanelor de dolari detinute de bancile asiatice, chinezesti in primul rand, ruineaza sistemul financiar de la Beijing in momentul cand incetinirea schimburilor transpacifice provoaca un soc vast industriei chineze. Presat de fortele populiste si demagogice, protectionismul va reaparea in SUA, exemplul fiind curand urmat in Europa si Japonia, care, in defensiva, isi vor constitui sfere de influenta exclusive. Pentru cea dintai, in Orientul Apropiat, pentru cealalta, in Asia de Sud-Est, in opozitie directa cu China".
Formularile succinte ale autorului suna convingator. Perspectivele nu sunt insa deloc vesele.

Ovidiu Pecican este profesor la Universitatea Babes - Bolyai, Cluj

---

Despre autor: