Mergeam la muzee cand eram copil, cu scoala. Era un mod de a chiuli si de a face nazdravanii. Apoi, aceste "obiective" intrau obligatoriu in programele noastre de turisti constiinciosi pe te miri unde. Dar e nevoie de un prieten de pe alte meleaguri,
Mergeam la muzee cand eram copil, cu scoala. Era un mod de a chiuli si de a face nazdravanii. Apoi, aceste "obiective" intrau obligatoriu in programele noastre de turisti constiinciosi pe te miri unde. Dar e nevoie de un prieten de pe alte meleaguri, venit in vizita, pentru ca unii dintre noi sa ajunga sa vada si muzeele din propriul oras. Ajungi acolo si incerci sa ii explici. Nu stii nici tu, dar, oricand poti improviza... Te mai prinde uneori o supraveghetoare binevoitoare, revoltata sau plictisita, care iti explica ce reprezinta de fapt obiectele acelea, insiruite pe criterii... stiintifice, carora tu incerci sa le dai viata, sa vezi oamenii care au stat in spatele lor, sa reconstitui povesti. Dar nu ar trebui sa depinda doar de tine. Muzeele din vest au devenit foarte vii. Fie ele de arta, de istorie sau stiinte naturale, te invita sa participi, sa interactionezi cu exponatele, iti ofera materiale multimedia si ghizi la tot pasul, formatii care canta muzica medievala la instrumente asemenea celor originale etc. Vizitarea unui muzeu se transforma in spectacol, eveniment, aventura. Pe langa aceasta, informatia este foarte accesibila, peste tot vezi placute explicative, poti inchiria oriunde casti cu inregistrari in mai multe limbi straine, unde poti asculta mai multe explicatii despre ceea ce vezi, astfel, obiectele vazute capata o istorie, materialitate, dar si un spirit. La noi, in majoritatea muzeelor, vei vedea exponate numerotate si va trebui sa faci efortul de a gasi titlurile corespunzatoare numerelor, si atunci, explicatiile se vor multumi sa fie succinte. Poate Muzeul Taranului Roman e o exceptie, in incercarea de a se apropia mai mult de subiectele abordate, dar, pare mai degraba viziunea unor oraseni, buni etnologi, dar care vor sa fie originali cu orice pret si inteleg apropierea de cultura populara ca pe un fel de joaca intelectuala de-a primitivismul. Laudabila e si incercarea Muzeului National de Arta de a educa publicul de toate varstele prin programele pentru copii si adulti.
Totusi, in cele mai multe din muzeele noastre, exponatele raman tacute, "enigmatice si cuminti", pe rafturi uneori prafuite sau luminate insuficient.
Despre autor:
