Generalii reactionari, in vizorul comunistilor

Procesul ofiterilor anticomunisti

In mai 1948, guvernantii comunisti au organizat un mare
proces al ofiterilor superiori care fusesera apropiati ai Partidului Natio­nal-Taranesc.
Foarte mediatizata de presa regimului, actiunea avea sco­pul de a intimida
corpul militarilor de cariera, care fusese “comprimat” pentru a face loc adeptilor
Moscovei.

Regimul comunist a urmarit controlarea activitatii
mi­litarilor de cariera inca din primele luni dupa 23 august 1944. Primii vizati
au fost ofiterii care au condus frontul de Est, dar mai ales cei implicati in
deportarea si masacrarea evreilor din Transnistria si de la Odessa. In perioada martie 1945-iunie 1946,
au fost infiintare “tribunale ale poporului” pentru cei vinovati de crime impotriva
evreilor, fiind condamnate 187 persoane, majoritatea militari. Ofiterii
superiori care nu au fost gasiti vinovati de crime de razboi pe frontul de Est,
dar care participasera la lupte, au fost si ei treptat indepartati din armata,
sub diferite pretexte. Unii au simtit pericolul, indreptandu-se spre gruparile
politice.

CERCUL PROFESIONAL MILITAR AL PNT. In mai 1948, la Tribunalul Militar
Bucuresti a avut loc un mare proces al “ofiterilor taranisti”, acuzati ca aveau
ganduri de “razvratire” si de “insurectie armata”. Acestia faceau parte din
Cercul Profesional Militar al partidului lui Iuliu Maniu, infiintat cu scopul
de a face propaganda prin­tre militarii de cariera.

Dupa 6 martie 1945 taranistii au reorganizat Sectia militara
a partidului, existenta inca din 1926, in vederea atragerii personalului
demobilizat, dar si a ofiterilor superiori nemultumiti de puterea Moscovei in
Romania. La 19 august 1946, Guvernul Groza a facut o reforma a Armatei prin
care mai multi militari de cariera au fost “deblocati” arbitrar. O delegatie a
acestora a inaintat un memoriu lui Emil Hatieganu, reprezentantul PNT in
guvern, fara sa poata obtine ceva. Constienti de pericol, unii dintre ei au incercat
sa obtina protectie politica. Astfel, 486 ofiteri superiori trecuti in rezerva
s-au inscris in Sectia militara a PNT (care in octombrie 1946 si-a schimbat
numele in Cercul Profesional Militar al PNT).

Partidul a devenit interesat de acest Corp o data cu
modificarea legii electorale, prin care militarii aveau drept de vot. Dupa
alegerile falsificate, din noiembrie 1946, Corpul Profesional Militar al PNT
s-a alaturat efortului partidului de a solicita noi alegeri. Insa opiniile lor
nu au fost luate in seama de guvernanti. Dupa desfintarea partidului, in iulie
1947, membrii Corpului Profesional Militar al PNT incep sa fie arestati. Doi
dintre acestia, col. Stefan Stoika si lt-col. Dumitru Statescu, sunt judecati in
“procesul marii tradari nationale” din octombrie-noiembrie 1947, acuzati fiind
ca au “creat si condus organizatii militare conspirative”.

“TRADATORII”. In mai 1948, proaspatul “regim popular” a organizat
un proces si pentru restul ofiterilor superiori apropiati PNT-ului. “Lotul” a
fost compus din 18 persoane, printre care si trei civili acuzati ca au “complotat”
impreuna cu militarii. La ordinul lui Gheorghe Pintilie, procesul lor a fost
judecat de Tribunalul Militar Bucuresti. Asadar, regimul actului de justitie a
fost strict, fara ca civilii sa poata participa la dezbateri. Unii dintre
inculpati s-au plans in timpul procesului ca au fost batuti sau ca le-au fost
falsificate declaratiile. Aparatorii au fost numiti din oficiu, fara a putea sa
consulte dosarul acuzarii. Foarte multi martori doriti de inculpati nu au fost
chemati oficial. Unii erau, de asemenea, arestati sau condamnati si nu au fost
adusi in sala de judecata.

La 27 mai 1948, Tribunalul Militar Bucuresti a emis sentinta
pentru “lotul” ofiterilor taranisti. Acuzatiile au fost din cele mai grave: “Complot
de razvratire si insurectie armata”, “crima de inalta tradare prin credinta”, “delictul
de omisiune a denuntarii complotului” etc. Pedepsele au variat intre 4 luni si
7 ani, cu o singura achitare, Florica Spi­rescu. Pedepsele maxime le-au pri­mit
gen. Negri, Zorzor, Stoika, Gheor­ghiu si cpt-cdor. Mocanu. Primii trei ofiteri
superiori amintiti au si murit in detentie, atat din cauza tratamentului, dar si
a unor boli avansate de care sufereau.

Rezistenta

Procesul ofiterilor “reactio­nari” din mai 1948 nu a fost
sin­gu­rul in care au fost implicati militari de cariera ce se opuneau
co­munismului. In noiembrie 1946, avusese loc un alt proces me­diatizat, al Miscarii
Natio­na­le de Rezistenta (MNR). Conform documentelor Sigurantei, Miscarea Nationala
de Rezisten­ta ar fi fost creata de catre gene­ralul Aurel Aldea in toamna
anului 1945, dupa declansarea gre­vei regale de catre Mihai I. Ge­ne­­ralul
Aldea comandase intre 1935 si 1940 diviziile 11 si 4 in­fanterie si Corpul 2
armata, iar in zilele caderii Basarabiei (iunie 1940) negociase cu sovieticii
con­di­tiile retragerii. Nu era agreat de Ion Antonescu, care l-a trecut in
rezerva in 1941. Dupa 23 au­gust 1944 a fost pentru o perioa­da ministru de
Inter­ne in Gu­ver­nul Sanatescu, in­trand in con­flict cu Partidul Co­munist si
apropiindu-se de PNT. In vara anului 1945, Siguranta il urma­rea deja pentru “infractiu­nea”
ca ar fi organizat miscarea de rezistenta la comunizare a par­tidelor “reactionare”.
Ar fi avut legaturi cu mai multe for­ma­tiuni clandestine, precum “Gra­­iul san­ge­lui”,
“Grupul inarmat Sinaia” si “Haiducii lui Avram Iancu, Di­vizia Suma­ne­lor
Negre”. Pentru a spori “pericolul”, Siguranta a consemnat in documentele sale ca
gen. Aldea ar fi condus aceste organizatii, fiind seful unei Mis­cari Natio­na­le
de Rezistenta. Insa legaturile dintre cele trei grupari clandestine si Aurel
Al­dea nu au fost insemnate. Gene­ralul Al­dea a fost arestat la 27 mai 1946. In
“lo­tul” sau au fost inclusi pes­te 100 de militari si civili, dintre care multi
nu aveau nici o lega­tu­ra cu vreo activitate de re­zis­ten­ta. Procesul s-a
judecat intre 11 si 18 noiembrie acelasi an, in­culpatii fiind prezentati de
pro­pa­ganda regi­mu­lui ca “reac­tio­nari contra or­dinii democratice”. Gen.
Aldea a fost condamnat la munca silnica pe viata, murind in Penitenciarul Aiud
la 17 octombrie 1949.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe