Imaginile cu Dan Voiculescu in picioare, aplaudind kimirsenic si urlind ca un descreierat: „Po-pa!, Po-pa!, Po-pa!", au fost un fel de binecuvintare.

Sigur-sigur, un duh s-a pogorit din ceruri si i-a suflat la ureche stapinului Antenelor: „Hai, ba, Felix, fa-te de cacat!". Sigur nu era un duh sfint. Poate era chiar duhul lui Ceausescu, ca prea a semanat Congresul conservatorilor cu marea scena a balconului: „Aloo! Aloo! Tovarasi! Tovarasi! Aloo! Asezati-va linistiti la locurili voastre!".

Dar Voiculescu n-are umorul involuntar al lui Ceausescu. La el regasim doar instinctul represiunii. Voiculescu a rabufnit duminica, plenar, impotriva celor care au avut curajul sa-l huiduie. „Am o rugaminte! Am! O! Rugaminte: nu vociferati! Afara! Afara!", a tunat Dan Voiculescu, ca un batrin general sovietic care intelege din democratie doar ceea ce se poate cuantifica in valuta forte, dar caruia ii sclipeste AKM-ul in ochi atunci cind este contrazis. Raspunsul salii a fost un fel de revolutie pentru PC: „Hotii! Hotii!".

Sa-i faca una ca asta lui domn’ profesor?

Tovarasi, cum de s-a ajuns aici?! Convins, cu greu, ca principalul adversar politic al PC este chiar imaginea securisto-oligarhica a iubitului conducator, Dan Voiculescu s-a decis sa faca un pas in spate. Mai intii si-a dat demisia din Senat. Degeaba. A urmat esecul de la europarlamentare, cind PC a scos un umilitor 2,93%, asa ca domn’ profesor (cum ii place lui Voiculescu sa fie alintat de subordonati) a anuntat ca se retrage si din fruntea partidului. Dar nu de tot. Si-a croit o functie de presedinte fondator, in dreapta liderului, de unde va veghea la respectarea doctrinei partidului. Ei, care doctrina!

In fine, trebuia jucata si scena alegerii noului presedinte. Aici a gresit Voiculescu. Daca mergea, ca pe vremuri, pe formula candidatului unic, nu-l mai intrerupeau ziaristii de la Antena 3 cu publicitate fix cind a inceput sala sa-l huiduie. Dar Voiculescu a vrut sa mimeze putin si democratia. Si-a desemnat succesorul, Daniela Popa, i-a incredintat si rolul de iepure lui Sabin Cutas si a aprobat candidatura lui Florin Anghel, care urma sa faca un fel de opozitie. Toate bune si frumoase, doar ca, de la un punct, Anghel n-a mai vrut sa asculte indicatiile regizorale. „Tovarasi! Aloo! Asezati-va linistiti la locurili voastre!" Nerecunoscatorul a vrut sa cistige alegerile.

Patriotul Voiculescu a simtit ca-i fuge pamintul de sub picioare. Acum sa nu ne amagim si sa-l consideram pe Anghel reprezentantul baietilor buni din PC. Sa fim seriosi, este un fost taranist, care a inceput sa prospere dupa ce partidul l-a urcat in virful ierarhiei Romtelecom, o companie de stat la vremea aceea. A nimerit in PC, ca sa vezi coincidenta, alaturi de ministrul Comunicatiilor, care s-a ocupat de privatizarea Romtelecom, fostul liberal Sorin Pantis. Cert este ca mai multi baieti care pina mai ieri au ciugulit din palma lui Voiculescu acum au incercat sa dea lovitura. Nu le-a iesit. Dictatorul n-a fugit. Mai mult, si-a impus punctul de vedere in forta, fara pic de jena, calcind in picioare Statutul partidului. „Po-pa! Po-pa! Po-pa!" Dar cine se astepta la altceva din partea lui Voiculescu? Noroc cu duhul ala care i s-a asezat pe umar lui Voiculescu si l-a ajutat sa se faca de... cum sta scris mai sus. Altfel n-ar fi meritat nici macar 2% din atentia care i s-a acordat. Cu Popa sau cu Anghel, PC ramine un partid care nu sare de marja de eroare.